sâmbătă, 2 aprilie 2011

Apocalipsa 3:1-6 – Când Cristos este simulat!

Când Cristos este simulat! - Apocalipsa 3:1-6 from William Anderson on Vimeo.

Al cincilea mesaj al lui Cristos a fost adresat liderului bisericii din Sardes, care era situat în vestul Asiei Mici, la aprox.80 de Km este de Smirna şi 50 de km sud-est de Tiatira. Era un oraş important şi bogat , situat pe un drum comercial care mergea de la est la vest prin oraşul Lidia. Acest oraş antic, cu o istorie bogată, s-a ridicat din nou la o poziţie importantă sub conducerea romană. La un moment dat a fost capitala regatului Lidiei. Bogăţia lui provenea mai ales din atelierele textile, de producere a vopselei şi din comerţul cu bijuterii. Cei mai mulţi locuitori ai oraşului practicau închinarea păgână şi existau multe organizaţii secrete şi secte ale religiilor misterelor. Unul din punctele de interes ale oraşului, îl reprezenta templul magnific al zeiţei Artemis, care dat adin sec. 4 î.Cr. Astăzi ruinele unei biserici clădite chiar lângă acest templu, sunt o mărturie a prezenţei creştine în acest oraş cunoscut pentru stilul de viaţă foarte imoral.

Mesajul i-a fost adresat unei biserici care a continuat să existe până în sec.14, dar nu a avut influenţă. Astăzi printre ruinele acestui oraş mai există doar un mic sat, cunoscut sub numele de Sart.

Prezentarea (vs.1a)

„Acestea sunt cuvintele Celui Care are cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele

„Cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu” – referinţa aceasta apare şi în cap.1:4, simbol al perfecţiunii Duhului lui Dumnezeu. Este o referinţă la cele şapte aspecte ale lucrării Duhului Sfânt în şi prin viaţa lui Isus – „Duhul Domnului se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul” (Is.11:2). Imaginea lui Cristos scoate în evidenţă calităţile Sale de a face o judecată dreaptă a celor din biserica din Sardes

„cele şapte stele” – pe lângă „şapte duhuri”, Cristos are şi „cele şapte stele”, care potrivit cap.1:20, sunt o referinţă la „îngerii” sau „liderii” bisericilor cărora le vorbeşte Isus. Faptul că aceşti lideri aparţin lui Isus, le conferă mai multă autoritate dar şi responsabilitate, iar ei sunt datori faţă de Cristos în ceea ce priveşte slujirea lor.

Aprecierea – Domnul Isus nu are cuvinte de apreciere faţă de această biserică!

Motivul acestui lucru se datorează situaţiei oraşului Sardes în care exista această biserica şi influenţa puternică asupra ei. Iată ce relatează Andrew Tait:

„Oamenii din Sardes erau idolatri – se închinau zeiţei mamă Cibele. Ruinele templului ridicat în cinstea ei mai există şi astăzi şi se pot vedea două coloane grandioase cu o înălţime de 18 m şi un diametru de 2 m... Adorarea acestei zeiţe avea un caracter profund degradant şi la sărbătorile ţinute în cinstea ei aveau loc orgii la fel ca în cultul lui Dionusios.”

Astfel se pare că comunitatea mică de creştini din acest oraş a fost profund afectată de imoralitatea, idolatria şi depravarea societăţii din Sardes, şi nu este de mirare că Isus nu are cuvinte de laudă la adresa bisericii de aici. De fapt, se vede o schimbare de abordare a lui Isus, de la această biserică. Până acum El începea cu aprecieri, dar acum începe cu condamnări. Păcatul nu era o regulă în celelalte biserici, ci o excepţie, dar aici lucrurile stau invers şi de aceea nu există aprecieri din partea lui Cristos.

Acuzaţia (vs.1b) – „... ştiu faptele tale; îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort. ...

Cristos „ştie” (gr.”eido” – a vedea, a cunoaşte îndeaproape, cu siguranţă) şi situaţia acestei biserici.

ştiu faptele tale” - Nimic nu poate scăpa lui Cristos, căci acţiunile şi mărturia bisericii din Sardes sunt o „carte deschisă” înaintea aceluia care cunoaşte perfect realitatea bisericii sale.

îţi merge numele că trăieşti...” – ceea ce este ascuns pentru oameni, nu este ascuns deloc pentru Cristos. Se pare că biserica din Smirna avea reputaţia unei biserici spirituale, unei biserici vii!

dar eşti mort” – Cristos însă pronunţă diagnosticul real„eşti mort” – Putem impresiona pe oameni cu activităţile („faptele”) noastre, dar nu pe Isus Cristos, Capul şi Domnul Bisericii, care nu poate fi „ameţit” de aparenţe, de faţada vieţii noastre de credinţă.

Aplicaţie: Care este reputaţia noastră? Cine determină reputaţia noastră?

Îndemn şi avertizare (vs.2-3) - Trezeşte-te şi întăreşte ce a mai rămas, care este pe moarte, pentru că n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu! Aminteşte-ţi deci ceea ce ai primit şi ai auzit, ascultă de acestea şi pocăieşte-te! Dacă însă nu te trezeşti, voi veni ca un hoţ şi nu vei şti când voi veni la tine.”

Cu toate că biserica din Sardes era moartă în ochii lui Dumnezeu, este evident din vs.2 că încă mai exista o „rămăşiţă” de credincioşi a căror spiritualitatea era vie. Altfel nu are sens chemarea lui Isus de a „întăreşte ce a mai rămas”

Însă, pe de altă parte, avertizarea lui Isus „n-am găsit faptele tale desăvârşite” (în gr. „n-am găsit nici una din faptele tale desăvârşite”) ne arată starea spirituală foarte gravă a acestei biserici. Ea credea că este OK... căci era ocupată („faptele tale”)... dar nu valorau nimic!

Isus îndeamnă la pocăinţă această biserică, dar trebuie să înţelegem că primul pas în pocăinţa adevărată este înţelegerea situaţiei în care eşti! Asta este ceea ce Isus face aici – arată starea gravă a acestei biserici. Aici începe „trezirea”! – este o lucrarea pe care Duhul Sfânt o face, revelând starea noastră de păcat – cred că aici „suferim” mult astăzi, şi de aceea.... nu se întâmplă nimic!

Întrebare: Vezi tu starea ta? Vezi tu păcatul tău? Îl vezi aşa cum îl vede Isus?

Iată şi ceilaţi paşi:

„Aminteşte-ţi deci ceea ce ai primit şi ai auzit” – este Evanghelia curată ceea ce primim şi auzim la început, şi ceea ce dă năştere credinţei mântuitoare (Rom.10.17)

„ascultă de acestea şi pocăieşte-te!” – răspunsul nostru – „schimbarea minţii” – reconsiderarea modului de gândire şi trăire, acordându-l la voia lui Dumnezeu. Ideea aici este de a lua aminte – de a învăţa lecţia dată de Dumnezeu.

Formula trezirii adevărate: Trezeşte-te! Aminteşte-ţi Evanghelia! Pocăieşte-te! Veghează!

Contextul istoric al celor din Sardes ne arată că ei nu au învăţat nimic din istoria lor

Cu toate că poziţia geografică a oraşului era ideală pt apărarea lui, deoarece era situat pe un platou deasupra văii Hermus, înconjurat de stânci imposibil de escaladat, Sardes a fost cucerit de 2 ori din cauza încrederii exagerate în poziţia lor şi neglijării pazei oraşului. În anul 549 î.Cr., regele persan Cir a cucerit cetatea ce se afla sub conducerea lui Cresus, escaladând stâncile noaptea şi găsind santinelele dormind. În anul 214 î.Cr., armatele lui Antioh cel Mare a cucerit Sardesul folosind aceiaşi metodă. Când Cristos vorbeşte bisericii din Sardes, oraşul se afla în declin datorită acestor invazii, iar biserica se asemăna cu oraşul.

Aplicaţie: Te pocăieşti aşa? Ce fel de pocăinţă practici?

Felul cum mă pocăiesc se vede în felul în care mă schimb tot mai mult după „chipul lui Cristos”! Aceasta este adevărata pocăinţă! Acesta este scopui pocăinţei – să căpătăm mai mult şi mai mult caracterul lui Cristos!

Avertizarea lui Isus – „Dacă însă nu te trezeşti, voi veni ca un hoţ şi nu vei şti când voi veni la tine.”

Domnul îi avertizează cu privire la judecata Sa pe care o va face pe fulgerător, neaşteptat şi irevocabil! Aşa cum am mai văzut şi la celelalte biserici, dacă nu există pocăinţă, nu rămâne decât aşteptarea judecăţii drepte a lui Isus peste biserica Sa.

Faptul că Isus va veni ca „un hoţ” este o referinţă clară la istoria oraşului, care le amintea că de aşa fusese cucerită de duşmani cetatea lor, chiar dacă li se părea că este imposibil de cucerit – asta datorită „adormirii” lor.

Aplicaţia:

Romani 13:11-14 „... este ceasul să vă treziţi din somn, pentru că mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am devenit credincioşi; noaptea aproape a trecut şi ziua este aproape, deci să lăsăm la o parte faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armura luminii! Să ne comportăm aşa cum se cuvine, ca în timpul zilei, nu în orgii şi în beţii, nu în desfrânare şi în depravare, nu în ceartă şi în invidie, ci îmbrăcaţi-vă cu Domnul Isus Cristos şi nu vă preocupaţi de cum anume să vă îngrijiţi de poftele firii voastre!

Promisiunea şi Invitaţia (vs.4-6) – „Ai totuşi în Sardes câteva nume care nu şi-au întinat hainele; ei vor umbla cu Mine, îmbrăcaţi în alb, pentru că sunt vrednici. Cel ce învinge va fi îmbrăcat în haine albe şi nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea Vieţii, ci îi voi mărturisi numele înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui. Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!”

Promisiunea este pentru puţinii credincioşi din Sardes („câteva nume”):

ei vor umbla cu Mine, îmbrăcaţi în alb, pentru că sunt vrednici” – este o referinţă la cinstea de care se vor bucura cei credincioşi, alături de Isus.

Sardes era cunoscut printre altele pentru industria lânii şi a hainelor de lână.

Promisiune devine personală, ca să asigure personal pe fiecare credincios care îi rămâne fidel - „nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea Vieţii...” – o referinţă la importanţa cetăţeniei în Imperiul Roman – aici nu avem o avertizare la faptul că ne putem pierde mântuirea, căci ea nu depinde faptele noastre, ci este numai prin har.

în Ps.69:28 se face o referinţă la „Cartea celor vii”, indicând faptul că ea conţine numele tuturor celor ce se nasc, deci şi răi şi drepţi.

Apoc. 13:8 şi 17:8 ne sugerează faptul că numele oamenilor sunt scrise în Cartea Vieţii, „de la întemeierea lumii”, deci înaite de faptele lor.

Astfel alegerea lui Dumnezeu prin har şi răspunsul nostru tot prin har, lucrează astfel la salvarea noastră, lucrare pe care noi nu putem s-o înţelegem pe deplin în această viaţă.

Cert este că la sfârşit (Apoc.20:12-15), Cartea Vieţii conţine doar numele celor mântuiţi, ia în Apoc. 21:27 ea devine „Cartea Vieţii Mielului”.

„îi voi mărturisi numele înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui

Domnul îşi încheie mesajul cu o invitaţia de a auzi - Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!”

Avertizarea lui Isus pentru noi este să nu ajungem să fim prea comfortabili în biserica noastră şi să ne trezim că murim pe zi ce trece!

Încurajarea lui Isus pentru noi este că nici o biserică nu este fără speranţă, atâta vreme cât are o rămăşiţă care este gata să întărească ce a mai rămas.



Studiu : Florin Enescu

1 comentarii:

Din ce secta faci parte, fata mea?

Trimiteți un comentariu

ÎMPARTE

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More