Fapte 21:1-16 - Spre Ierusalim!

Fapte 21:1-16 - Spre Ierusalim! from William Anderson on Vimeo.

După ce s-a „smuls din braţele” liderilor din Efes, Pavel a pornit hotărât spre Ierusalim, însă nu s-a putut abţine de la a mai vizita şi alţi credincioşi din locaţiile prin care avea să treacă spre bătrâna cetate a Iudeii. Dragostea lui Pavel pentru biserici nu se limita doar la bisericile născute prin lucrarea sa directă în oraşele cheie ale Macedoniei şi Asiei Mici, ci Pavel avea un interes real şi pentru bisericile născute prin misiunea făcută de credincioşii bisericilor amintite. Pentru el, orice om atins de Evanghelie era important şi era gata să-l încurajeze şi să petreacă timp cu el.

În prima partea a acestui capitol, vizităm împreună cu Pavel credincioşii din Tir, din Ptolemaida şi din Cezarea şi învăţăm despre hotărârea şi perseverenţa lui Pavel de a merge la Ierusalim, indiferent de avertizările şi rugăminţile fraţilor.

3 zile spre Tir (vs.1-2)

Pavel şi echipa sa au navigat de la Milet la Cos (a insulă grecească cunoscută), apoi la Rodos (unde era Colosul) şi apoi la Patara (un port faimos, metropolă a regiunii Licia), o călătorie de 3 zile.

De observat este că Pavel călătorea cu o corabie de transport mărfuri (cu ‘marfarul’dacă ar fi fost cu trenul), care se oprea din port în port, nu cu una de croazieră! Pavel era foarte flexibil şi nepretenţios... lipsit de „mofturi”.

Însă, Pavel nu a fost mulţumit pentru că pierdea timp cu o astfel de corabie (tot de transport) şi a găsit una care mergea direct spre Fenicia (Siria) – o călătorie de peste 650 Km.

Ps. 18:32 – „Dumnezeu este Cel Ce m-a încins cu tărie şi mi-a făcut desăvârşită calea.”

Trebuie să recunoaştem „mâna lui Dumnezeu” în viaţa noastră atunci când lucrurile sunt oportune! Să nu trecem cu vederea sau să nu ne încredem în „soartă” sau în înţelepciunea noastră. – Proverbe 3:5-7

5 Încrede-te în DOMNUL din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta. 6 Recunoaşte-L în toate căile tale şi El îţi va îndrepta cărările. 7 Nu te considera înţelept în ochii tăi; teme-te de DOMNUL şi fereşte-te de rău.

7 zile la Tir (vs.3-6)

Acesta a fost primul contact a lui Pavel cu credincioşii din Tir, deşi biserica de aici se pare că începuse datorită lui, odată cu persecuţia din Ierusalim (execuţia lui Ştefan), astfel ucenicii împrăştiaţi au ajuns şi în Fenicia (Fapte 11:19).

vs.4a - Pavel i-a „găsit” pe credincioşii din Tir (gr. „a căuta cu atenţie”) – DE CE?

Pavel avea un interes permanent pentru Biserica lui Cristos! Oriunde era, indiferent cât de obosit era, indiferent de ce îl aştepta înainte la Ierusalim, el dovedea „grija pentru bisericile” (2 Cor.11:28)

vs.4b - Pavel „a rămas cu ei şapte zile” – DE CE?
Se pare că erau puţini – faptul că nu era o sinagogă acolo...

Pavel într-un fel le era dator ca unul care-i persecutase cu ceva timp în urmă pentru Evanghelie, iar acum avea să îi întărească în Evanghelie.

Pavel strângea ajutoare pentru Biserica din Ierusalim şi a vrut să le dea timp pentru a stânge şi ei un ajutor pentru fraţii lor iudei.

vs.4c - Pavel este avertizat de greutăţile care avea să le întâmpine în Ierusalim.

Aceasta era o nouă confirmare a Duhului, lucru care se întâmpla de ceva vreme „în fiecare cetate” pe unde trecea (Fapte 20:22-23).

Funcţionarea darurilor Duhului Sfânt în această biserică – cuvânt de cunoştinţă, profeţie... lucruri care ajută la funcţionarea şi dezvoltarea armonioasă a Trupului lui Cristos. (1 Cor.12)

vs.5-6 – Dragostea fraţilor pentru Pavel şi echipa sa – este uimitor ce relaţie puternică s-a creat între ei, numai într-o săptămână petrecută în mijlocul lor.

Un exemplu de ospitalitate – felul cum au găzduit şi condus pe musafirii lor, împreună cu familiile lor.

Rugăciunea este importantă la despărţirea credincioşilor, oriunde suntem, devenind o încurajare reală pentru noi şi o mărturie puternică pentru cei din jur.

1 zi la Ptolemaida (vs.7)

Încă odată Pavel demonstrează dragostea şi grija sa „pentru toţi sfinţii” (Efeseni 6:18). Chiar dacă a stat cu ei numai o zi, Pavel a considerat că este important să o facă şi acesta este un alt exemplu al preocupării lui Pavel pentru toate bisericile.

Mai multe zile la Cezarea (vs.8.16)

Pavel îşi continuă drumul său spre Ierusalim, dar se pare că el îşi plănuise să petreacă un timp special („mai multe zile” vs.10) cu Filip Evanghelistul.

Bine’nţeles că se pune întrebare DE CE a făcut Pavel acest lucru, deşi se grăbea să ajungă la Ierusalim ?

Filip era „unul din cei şapte” – referinţă la cei 7 bărbaţi diaconi/slujitori aleşi în Biserica din Ierusalim ca să facă lucrare de administrare în nevoiele fizice ale Bisericii (Fapte 6) pentru ca Apostolii să poată să facă lucrarea de păstorire a Bisericii.

Filip avea însă darul evanghelizării şi, la timpul potrivit, Dumnezeu l-a folosit pentru a duce Evanghelia în Samaria şi apoi famenului Etiopian (Fapte 8).

Filip se pare că fusese prieten bun/coleg de lucrare cu Ştefan, care fusese ucis pentru mărturisirea sa, execuţie la care însuşi Pavel îşi dăduse consinţământul (Fapte 22:30) – întâlnirea lui Pavel cu Filip trebuie să fi fost una foarte interesantă şi importantă pentru amândoi.

Este minunat ce face Evanghelia şi sângele lui Isus! – uneşte oamenii cei mai diferiţi, duşmanii cei mai aprigi....

Filip se stabilise în Cezarea de ceva vreme (~ 20 de ani) – Fapte 8:40 şi asta datorită persecuţiei care “sufla” atunci din cauza lui Pavel.

Pe când Pavel petrecea timp cu Filip, a venit profetul Agab acolo, profet pe care Pavel îl cunoştea deja de ~ 15 ani, pentru că lucraseră împreună la un proiect de ajutorare a Bisericilor din Iudeea, datorită unei mari foamete profeţită de Agab (Fapte 11:27-30).

Agab i-a transmis un mesaj profetic lui Pavel, într-un mod dramatic, lucru care a impresionat puternic echipa lui Pavel, cât şi pe credincioşii din loc (vs.11-12).

Aceştia, cu toţii, îl rugau pe Pavel să se răzgândească din planul său de a merge la Ierusalim. Ajutoarele pt biserica de acolo puteau fi duse şi de ei, nu trebuia Pavel să meargă neapărat.

Pavel a reacţionat de această dată! (vs.13) – probabil că situaţia devenise foarte „încărcată” emoţional încât „îi rupeau inima” lui Pavel.

Pavel însă era de neînduplecat! – „... sunt gata chiar să mor în Ierusalim” (vs.13b) şi aceasta pentru „Numele Domnului Isus!” – pt cauza Evanghelie!

Trebuie să ne întrebăm aici dacă Pavel a făcut bine sau nu, neluând în considerare avertizările profetice, mai ales avertizarea profetică a unui profet încercat cum era Agab???

Poate pentru unii ar părea nepotrivit, chiar o blasfemie să pui la îndoială decizia unui Apostol, dar să nu uităm că Pavel era un om ca fiecare din noi! Scrierile sale au fost de inspiraţie divină, dar aceasta nu înseamnă că tot ce a făcut Pavel a fost perfect!

Putem însă observa din experienţa lui de mai departe dacă decizia sa a fost corectă sau greşită (dacă a fost sau nu după voia lui Dumnezeu).

Pro şi Contra

Mesajele de avertizare par a spune lui Pavel să nu meargă la Ierusalim. Cu 20 de ani în urmă, Domnul îi poruncise lui Pavel să plece din Ierusalim pentru că evreii vroiau să-l omoare (mărturiseşte Pavel mai târziu - Fapte 22:18). Pavel spusese aceste lucruri celor din Roma (Fapte 15:30-31) şi împărtăşise aceste lucruri şi celor din Efes (Fapte 20:22-23), deci era pe deplin conştient de ce-l aştepta în Ierusalim.

Mesajele profetice de avertizare nu înseamnă numai „Nu merge!” ci, „Fii gata!” –

Mesajele celor din Tir (21:4) nu conţin nicio negaţie în greceşte (gr.”ou”)

Profetul Agab nu i-a interzis lui Pavel să meargă în Ierusalim (vs.10-11) – acesta doar i-a descoperit de la Dumnezeu ce se va întâmpla cu el dacă va merge la Ierusalim.

Porunca lui Dumnezeu în urmă cu 20 de ani a fost doar pentru acea vreme şi nu trebuie aplicată întregii vieţi a apostolului.

Deşi Pavel s-a ferit de Ierusalim, el tot a mai revenit acolo cu diferite ocazii: cu ajutor pt foametea din timpul domniei lui Claudiu (Fapte 11:27-30), a participat la Consiliul Bisericii din Ierusalim (Fapte 15) şi după a 2a călătorie misionară a sa (Fapte 18:22)

Este greu de crezut că Pavel nu a ascultat în mod deliberat de Dumnezeu, când privim la declaraţia sa de mai târziu (Fapte 23:1) şi la felul cum îl încurajează însuşi Domnul când ajunge în Ierusalim (Fapte 23:11). De fapt Dumnezeu îi descoperise încă de la începutul convertirii sale, prin Anania, că avea să sufere mult, pentru Numele Lui (Fapte 9:15)

În loc să încercăm să-l acuzăm pe Pavel, trebuie să apreciem CURAJUL SĂU!

El a avut curajul să meargă la Ierusalim să încerce să rezolve cea mai mare problemă a Bisericii din acea vreme – TENSIUNEA dintre evreii legalişti şi credincioşii dintre Neamuri.

Pavel a fost gata să-şi dea viaţa pentru aceasta – un martor adevărat al lui Isus!

Studiu : Florin Enescu

Read More

Fapte 20:17-38 – Lucrurile care contează!

Fapte 20:17-38 - Lucrurile care contează! from William Anderson on Vimeo.

În cartea Faptele Apostolilor, Luca relatează opt mesaje spuse de apostolul Pavel unor grupuri diferite de oameni, în situaţii diferite: unei adunări din sinagogă (13:14-43), unui grup de oameni dintre Neamuri (14:14-18; 17:22-34), unor lideri de biserică (20:17-38), unei mulţimi de evrei (22:1-21), Tribunalului evreiesc (23:1-10) şi unor oficialităţi romane (24:10-21 şi 26:1-32).

Mesajul său către liderii din Efes este unic prin faptul că în el îl observăm pe Pavel ca fiind un pastor şi nu un evanghelist, un adevărat apărător al Evangheliei şi al Bisericii lui Cristos. Acest mesaj ne ajută să înţelegem „filosofia” de viaţă şi slujire a lui Pavel, în special lucrarea făcută în Efes timp de 3 ani, dar mai ales să înţelegem care sunt lucrurile care contează cu adevărat în umblarea cu Dumnezeu.

Cuvântul „bătrâni” (vs.17) este „presbuteros” în greacă şi se referă la nişte persoane mature care au fost alese să slujească în biserica locală (14:23). Aceşti oameni sunt numiţi „supraveghetori” („episkopos”) în 20:28, adică aleşi să „păstorească” biserica locală şi de aici vine şi lucrarea de „păstorire” pe care o fac pastorii bisericilor. Vedem aici că biserica este numită „turma lui Dumnezeu” care trebuie păstorită şi apărată de „lupii feroce” (20:29). Deci în Biserica lui Dumnezeu toate aceste 3 denumiri (bătrâni, supraveghetori şi pastori) sunt sinonime şi atribuite aceleiaşi persoane. Calificativele pentru această slujire/slujbă sunt descries în 1 Tim.3:1-7 şi Tit 1:5-9.

Ce este de observat şi apreciat la liderii/bătrânii din Efes este răspunsul lor promt la chemarea lui Pavel.

Mesajul lui Pavel către liderii din Efes se poate împărţi în trei părţi:

în prima parte Pavel recapitulează trecutul (vs.18-21) – subliniază credincioşia lui faţă de Dumnezeu faţă de biserica din Efes în timpul celor 3 ani.

apoi discută prezentul (vs.22-27) – sentimentele lui faţă de trecut şi viitor

în ultimul rând el le vorbeşte despre viitor (vs.28-35) – avertizări cu privire la viitoare pericole care aveau să vină peste biserici.

Trecutul (20:18-21) - Trecere în revistă

Pavel nu lucra ca un diplomat – treptat şi precaut, sondând terenul de eventuale greutăţi şi pericole – ci „din prima zi” el avut aceaşi atitudine de devotament fără reţineri lucrării Evangheliei. Pavel era ambasador, nu diplomat!

vs.19a – motivul slujirii lui Pavel se găseşte în cuvintele „slujind Domnului”. Pavel nu era interesat să făcă bani (20:33) sau să aibe o viaţă uşoară (20:34-35), căci el era un rob al lui Isus Cristos (expresia „viaţa ca fiind de niciun preţ”- vs.24, Rom.1:1). Pavel a avut mereu grije să sublinieze motivaţia sa pt slujire, care era spirituală şi nu materială sau egoistă (1 Tes.2:1-13)

Care este motivaţia mea în slujire? – Galateni 3:17

„Tot ceea ce faceţi, cu vorba sau cu fapta, să faceţi în Numele Domnului Isus, mulţumind, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.”

vs.18-19 – felul purtării lui Pavel – o purtare exemplară!

„la vedere” – „ştiţi” (vs.18a) – „în lumină” – oricine putea să vadă clar ce fel de om era Pavel.

constantă – „tot timpul” (vs.18b)

smerită (vs.19) – Pavel venise să slujească, nu să fie slujit (asemenea lui Isus – Marcu 10:45) – Pavel nu era o „vedetă spirituală” a Efesului. Smerenia lui însă nu trebuie luată ca slăbiciune, pt că el avea zilnic curajul de a da piept persecuţiilor de tot felul şi de a continua mereu lupta pt înaintarea Evangheliei.

sinceră – „cu lacrimi” – Pavel nu poza ca un super-om, ca un erou din benzile desenate – era transparent prin încercări şi greutăţi.

Cum este modul meu de purtare? – 2 Petru 3:11-12

1 Având în vedere că toate aceste lucruri vor fi distruse astfel, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, trăind nişte vieţi sfinte şi evlavioase, 12 aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, zi în urma căreia cerurile vor fi distruse prin foc, şi corpurile cereşti vor fi topite prin ardere.

vs. 20-21 – mesajul lui Pavel – Evanghelia lui Isus

întreg – Evanghelia completă! – „tot sfatul lui Dumnezeu” (20:27)

constant – la fel peste tot, nu schimbat pt a plăcea oamenilor (vezi 2 Tim 4:3-4)

pocăinţa + credinţa = Evanghelia mântuitoare

Ce fel de mesaj are viaţa mea? Ce conţine Evanghelia mea? – 1 Cor.15:1-2

1 Fraţilor, vă reamintesc Evanghelia pe care v-am vestit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas 2 şi prin care sunteţi mântuiţi dacă rămâneţi fermi în cuvântul pe care vi l-am vestit; altfel aţi crezut degeaba.

Prezentul (20:22-27) - Mărturie

Cuvintele „şi acum” ne arată trecerea de la trecut la prezent – Pavel are să-şi deschidă inima faţă de fraţii şi tovarăşii lui de cauză şi să le spună exact care este situaţia inimii lui de o bună bucată de vreme.

Pavel este extrem de transparent şi le spune planul lui Dumnezeu cu viaţa lui – o mărturie demnă de luat ca exemplu.

Astfel, Pavel este un om:

condus de Duhul (vs.22) – „împins de Duhul” el se îndrepta spre Ierusalim, neştiind exact ce avea să i se întâmple.

confirmat de Duhul (vs.23) – „Duhul mă avertizează în fiecare cetate...” – acest lucru venea din umblarea sa în rugăciune – probabil că acesta şi fusese motivul pt care mersese pe jos şi singur de la Troa la Assos.

Dedicat total cauzei lui Cristos/Evangheliei (vs.24) – în textul original se citeşte „niciunul din aceste lucruri nu mă face să dau înapoi” – cum de era Pavel de neînfricat şi de nezguduit?

era un rob (Rom.1:1)– imaginea sclavului care nu are voinţă proprie şi trăieşte în totalitate pt stăpânul său.

era un alergător (1 Cor.9:24-27; Fil.3:12-14, 2 Tim.4:8) – unul care sfârşeşte cursa!

era un administrator – „slujba” (gr.”diakonia”) – administratorul nu deţine nimic, ci doar lucrează pt stăpân – scopul său este să fie credincios în slujba sa! (1 Cor.4:1-2)

era un martor – martor solemn (serios) al Evangheliei Harului

era un străjer (vs.26) – „nu sunt curat de sângele tuturor” - imaginea este din Ezechiel 3:17-21; 33:1-9) – ce slujbă importantă era să fi străjer! – să fii treaz, agil şi curajos, gata să suni trâmbiţa la vederea pericolului.

Avertizarea lui Dumnezeu este că ne va considera răspunzători pt vieţile/sângele oamenilor, dacă nu le vestim Evanghelia.

Unde te-a pus Dumnezeu să fii străjer? – acasă, la şcoală, la servici.... oriunde şi oricând!

Îţi îndeplineşti chemarea sau nu? - Vine Domnul şi vom da fiecare socoteală!

Viitorul (20:28-38) – Avertizări

Pavel îşi încheie mesajul pentru liderii bisericilor pe un ton practic, avertizându-i prin Duhul de pericolele care vor veni şi îndatoririle la care trebuie să vegheze.

Avertizările sunt la fel de serioase cât de serios de importantă Biserica pentru Dumnezeu. Biserica este importantă pentru Tatăl pentru că Numele Lui este peste ea – „Biserica lui Dumnezeu”. Este importantă pentru Fiul pentru că El şi-a vărsat sângele pentru ea! Este importantă pentru Duhul Sfânt pentru că prin El s-a născut şi se ţine prin slujirea darurilor date de El.

Deci există pericole:

în jurul nostru (vs.28-29) – „lupi feroce” – învăţătorii falşi care lucrează pentru câştigul lor (Mat.7:15-23; 10:16; Luca 10:3; 2 Petru 2:1-3)

importanţa cunoaşterii Cuvântului şi a păstorilor care trebuie să hrănească turma şi s-o apere!

în mijlocul nostru (vs.30) – oameni din biserică care devin ambiţioşi pt poziţii, câştiguri şi putere

în interiorul nostru (vs.31-35) – Pavel numeşte 5 păcate care sunt distructive vieţii de credinţă:

Neglijenţa (vs.31) – aceasta înseamnă să nu mai veghezi, ci să fii leneş şi nepăsător în viaţa ta de credinţă –

De ce? Cum se poate? – uitând de cine este vorba (Isus), preţul plătit pt salvarea noastră (crucea).

Ce să facem? - „vegheaţi şi amintiţi-vă” de exemplele bune de viaţă creştină – exemplul lui Pavel - „povăţuire cu lacrimi”

Superficialitatea (vs.32) – aceasta înseamnă să-ţi construieşti viaţa pe... nisip! – pe vorbele şi promisiunile lumii – să te încrezi în viitorul lumii!

Soluţia: să ne încredem şi să ascultăm de „Dumnezeu şi Cuvântul harului Său” – singura temelie care nu cade – singura speranţă care nu înşeală (Rom.5:5)

Poftirea (vs.33) – „dorinţa mistuitoare şi directivă pentru ceea ce au alţii şi pt a avea mai mult decât avem”. „Să nu pofteşti!” este cea de-a 10-a poruncă, pe care încălcând-o vei calca şi pe toate celelalte nouă.

Poftirea este soră cu lăcomia care este idolatrie! (Efes.5:5; Col. 3:5)

Lenea (vs.34) – Pavel şi câştigat traiul muncind la corturi, chiar dacă se putea folosi de autoritatea sa de apostol.

Nu este greşit ca lucrătorii creştini să-şi primească plata pt munca lor, căci „vrednic este lucrătorul de plata sa!” (Luca 10:7; 1 Tim.5:18), dar să fie siguri că-şi merită plata prin muncă! (vezi Prov.24:30-34)

Egoismul (vs.35) – Adevărata slujire înseamnă A DĂRUI, nu A PRIMI. Înseamnă a urma exemplul Domnului nostru Isus. Cuvintele lui de aici sunt singurele cuvinte care nu sunt găsite în evanghelii – au fost transmise probabil prin viu grai.

Cum stau eu în lupta cu aceste păcate?

Pavel îşi încheie mesajul său extraordinar prin a îngenunchea şi a se ruga împreună cu confraţii săi de lucrare. Despărţirile sunt cele mai grele momente ale vieţii, dar ce poate fi mai potrivit la despărţire decât să te rogi Domnului ca vegheze asupra noastră, indiferent de ce se va întâmpla şi unde vom ajunge să fim pe acest pământ. Important este că El este în control şi că fie aici, fie în cer, ne vom întâlni cu toţii în prezenţa Lui.

Studiu : Florin Enescu

Read More

Fapte 20:1-16 - Rămas bun!

Fapte 20:1-16 - Rămas bun! from William Anderson on Vimeo.

În ultima parte a cărţii Faptelor, doctorul Luca relatează călătoria lui Pavel spre Ierusalim, arestarea lui acolo şi călătoria sa către Roma. Evanghelia sa urmează acelaşi cuprins, descriind călătoria lui Isus spre Ierusalim, unde avea să moară (Luca 18:31-33). Aşa cum Isus „şi-a îndreptat hotărât faţa să meargă la Ierusalim” (Luca 9:51), la fel şi Pavel s-a hotărât să-şi sfârşească alergarea cu bucurie, indiferent de preţul care avea să-l plătească (Fapte 20:24). În prima parte a acestui capitol, găsim lecţii practice despre cum să-ţi iei rămas bun în lucrarea creştină şi cum să te asiguri că Dumnezeu vrea să „o iei din loc”!

„Este timpul s-o iau din loc!” (vs.1-5)

„Nu mă aştept să mai vizitez această ţară vreodată!” îşi spunea D.L. Moody în 1867 când a venit prima dată în Anglia. Îi fusese aşa de rău pe mare încât s-a hotărât să nu mai călătorească pe mare niciodată. Însă, avea să mai vină de 5 ori în Anglia, chiar dacă îi era rău de fiecare dată!

Pavel era gata de plecare şi mai dorea să mai facă cel puţin o vizită bisericilor pe care Dumnezeu le fondase prin el. Dar se pune întrebarea şi aici „De ce Pavel nu stătea într-un loc?” Însă, Pavel era un om al acţiunii şi se mişca oriunde îl ducea Duhul, aşa cum o să ne spună chiar el mai târziu în vs.22 – el era „împins de Duhul”.

Din cap.19:21 am văzut că Pavel ştia faptul că Dumnezeu îl trimitea la Ierusalim şi apoi la Roma, unde avea să moară. Însă nu putea să plece oricum din această zonă unde îşi petrecuse mulţi ani din viaţă, slujind Evanghelia harului lui Dumnezeu.

Iată cum s-au derulat lucrurile şi să urmărim pe hartă:

După răscoala argintarilor din Efes, Pavel a plecat din Efes şi s-a îndreptat spre Macedonia şi Ahaia (19:21).

El s-a aşteptat să-l întâlnească pe Tit la Troa, ca să-i aducă veşti despre problemele din Biserica din Corint, dar Tit n-a mai venit (2 Cor.12-13). Ei s-au întâlnit de fapt în Macedonia, unde Tit l-a bucurat pe Pavel cu veşti bune (2 Cor.7:5-7).

Apoi Pavel avea de gând să facă 2 călătorii la Corint (2 Cor.1:15-16), dar până la urmă a făcut numai una, care a durat 3 luni (Fapte 20:3; 1 Cor.16:5-6). În timpul acestei vizite Pavel a scris Epistola către Romani.

Pavel a avut 2 scopuri/dorinţe cu această călătorie prin biserici:

un scop a fost să încurajeze bisericile ca să rămână tari în Domnul şi în mărturia pentru Evanghelia Sa.

al doilea scop a fost să ajute Biserica din Ierusalim care era în mari nevoi. (Rom.15:25-27; 1 Cor.16:1-9; 2 Cor. 8-9)

Să învăţăm de la el cum se ia rămas bun şi ce moştenire să lăsăm în urmă.

Pavel - Un om al încurajării (vs.1-2)

Pavel era preocupat mult de fiecare din bisericile plantate prin el. „Grija pentru toate bisericile...” era cea mai mare bucurie a lui, dar şi cea mai mare povară! (2 Cor. 11:23-28)

Importanţa încurajării: ridică, învaţă („multe cuvinte”)

Exemple de încurajare: Barnaba cu Marcu, Dumnezeu cu Iosua (Iosua 1)

Pavel - Un om flexibil (vs.3)

„Planurile făcute de om ţin de el, dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte!” (Prov.16:9)

„Binecuvântaţi sunt cei flexibili, căci ei nu se vor frânge!”

Pavel - Un om de echipă (vs.4-5)

Cei care îl însoţeau pe Pavel erau reprezentanţi din bisericile pe care Pavel le plantase şi care dăruiseră pentru fraţii lor din Ierusalim. Ei ajutau la colectarea acestor ajutoare.

7 zile în Troa! (vs.6-12)

„prima zi a săptămânii” (vs.7a) – ziua întâlnirii creştinilor (1 Cor.16:1-2) – De ce?

Ziua învierii lui Isus (Apoc.1:10)

Ziua naşterii Bisericii (Fapte 2)

Creştinii la început au ţinut anumite obiceiuri evreieşti, apoi însă au renunţat şi s-a lăsat conduşi de Duhul într-o varietate de activităţi.

„frângerea pâinii” (vs.7b) – Cina Domnului – amintirea jertfei şi învierii lui Isus

Primii creştini o făceau în fiecare Duminică

„stătea de vorbă cu ucenicii” – învăţătura Cuvântului – importanţa ei atunci!

Eutih, cel obosit! (vs.7c-12) – „Cel norocos” (gr)

Adunarea era seara, pt că era o zi obişnuită de lucru – de apreciat că Eutih, deşi era obosit, a venit la adunarea bisericii.

Încurajarea lui Pavel era prin învăţătura Evangheliei

Lupta cu oboseala (vs.9)

„Să nu obosim făcând binele, pentru că, dacă nu vom cădea de oboseală, va veni timpul când vom secera.” (Galateni 6:8)

Cauza: munca, prea ocupat? aglomerat de plăceri sau vicii?

Rezultatul: retragerea în spate... moartea!

Recuperarea: puterea lui Dumnezeu (lucrarea învierii prin Trupul lui Cristos - „mădulare unii altora”)

Întrebări

Ce ne ţine treji pe noi? TV, hobiuri

Ne pregătim pt închinarea publică?

De la Troa la Milet (vs.13-16) – Călătoria Rugăciunii

Pavel a mers pe jos/uscat (vs.13) - probabil să dejoace planurile celor care îl urmăreau

Poate vroia să se întâlnească cu cineva pe drum?

probabil să fie singur şi să poată să se roage/discute cu Domnul „pe îndelete” – avea înainte o întâlnire foarte importantă cu liderii Bisericii din Efes (20:17-38) + ştia că-l aşteaptă mari necazuri şi suferinţe la Ierusalim (20:23).

Studiu: Florin Enescu

Read More

Fapte 19:21-41 – Cu fiarele în Efes!

Fapte 19:21-41 - Cu fiarele în Efes from William Anderson on Vimeo.

L-am tot urmărit pe apostolul Pavel în misiunea sa de a răspândi Evanghelia cu o pasiune extraordinară, de invidiat dar şi de inspiraţie pentru noi chiar în secolul 21.

În utimul studiu am văzut că Pavel a ajuns la Efes, oraşul idolatriei, imoralităţii şi ocultismului din lumea de atunci. În acest oraş Pavel a stat vreo 2-3 ani şi după ce a pus bazele bisericii, a ajuns să-ţi pună baza în şcoala (sala de prelegeri) a unuia pe nume Tiranus, iar acolo Pavel predica şi ţinea discuţii despre Evanghelia lui Isus în fiecare zi. În acest oraş Dumnezeu a lucrat în multe inimi şi astfel „toţi cei ce locuiau în Asia, iudei şi greci, au auzit Cuvântul Domnului” (19:10).

Dumnezeu a făcut „minuni nemaipomenite” confirmând şi întărind lucrarea sa prin Pavel – rezultatul a fost că mulţi oameni care erau prinşi în tot felul de practici oculte au fost eliberaţi şi s-au întors de la căile lor spre Dumnezeu, arzându-şi cărţile de magie care erau foarte scumpe şi astfel „prin tăria Domnului, Cuvântul se răspândea şi se întărea” (19:20)

Aplicaţie:

Sunt multe locuri asemănătoare Efesului – pline de păcat – iar noi credem că nu Evanghelia nu poate pătrunde acolo... noi nu putem pătrunde acolo cu Isus, dar este oarea aşa??? Dumnezeu nu este aşa, pt că răspândirea Evangheliei nu se face după cum credem sau simţim noi, cu prin „tăria Domnului”.

„După aceste lucruri”, după această perioadă, în vs.21 vedem că Pavel este mişcat din nou de Duhul Sfânt, şi vedem că viaţa sa capătă o nouă direcţie – ROMA – planul său era să ajungă la Ierusalim mai întâi, dar trebuia să treacă prin bisericile din Macedonia şi Ahaia pt a ridica ajutor financiar pt ei. (vezi harta)

vs.22 ne arată lucrul în echipă a lui Pavel – pe Timotei şi Erastus îi trimite în Macedonia pt a-l ajuta în acest proiect de ajutorarea a Bisericilor din Iudeea, iar el continuă mai departe în Asia Mică.

Aplicaţie:

este important lucrul în echipă – lucrarea creştină/misiunea creştină nu se poate face de unul singur, indiferent cât de puternic eşti – aceasta face parte din voia lui Dumnezeu – nici chiar Isus nu a făcut lucrarea singur, ci a ales 12 ucenici pe care i-a trimis „câte doi” în misiune (Matei 10).

vs.23 – „în perioada aceea, s-a stârnit o mare tulburare...” – motivul acestei tulburări o să-l vedem imedita în versetele următoare, însă cauza a fost „Calea” – referinţă la Isus şi la cei care-l urmau

Este posibil ca la acest moment să se fi referit Pavel când scria din Corint „... m-am luptat cu fiarele în Efes....” (1 Cor.15:32)

vs.24-26 – îl prezintă pe Demetrius ca protagonist al unei „zarve” sau răsmeriţe care avea să se desfăşoare în capitala Asiei Mici

Demetrius îşi prezintă părerea lui despre Pavel şi lucrarea lui (vs.25-26a) cât şi despre zeităţile lor (vs.26b)

vs.24 însă prezintă adevăratul motiv al nemulţumirii lui şi a celor din breasla lor – ei fuseseră deranjaţi de pierderea veniturilor lor --- „păpica”!

Demetrius însă, fără să vrea, ne oferă o descriere clară a vieţii şi influenţei Apostolului Pavel – însă Duhul lui Dumnezeu era cel care lucra prin Pavel.

vs.27 ne arată viclenia lui Demetrius în a complica lucrurile foarte şiret, gâdilând şi iritând în acelaşi timp mândria şi interesul religios al efesenilor.

Aplicaţie:

Oamenii vor fi iritaţi de influenţa vieţilor noastre trăite pentru Isus, Singura Cale către Dumnezeu. Oamenii se vor văita, se vor răscula, ni se vor împotrivi... aşa cum ne-a promis Isus (Ioan 16:33).

vs. 28-29 – Reacţia celor din breasla argintarilor şi influenţa lor asupra oraşului.

„umplut” – ideea de a fi condus, stăpânit

„mânie” şi „zarvă” sunt termeni care arată cine îi conducea ... cel rău! Diavolul se foloseşte mereu de oamenii lui.... mai încercase să imite lucrarea lui Dumnezeu prin fii lui Sceva, dar aici a început să „răcnească ca un leu” (1 Petru 5:8)

Aplicaţie: De cine suntem conduşi noi? – să vedem ce anume ne însufelţeşte?

vs.30-32 – Cum Pavel vrea să intervină, însă Dumnezeu îl opreşte de această dată.

Să ne imaginăm cum a vrut Pavel să vorbească la cei 25 de mii de oameni care aveau să se strângă în amfiteatru – însă Dumnezeu are felul Său de a ne conduce... chiar de a ne opri de la anumite lucruri, care apar foarte bune... curajoase de făcut pt El.

Însă mulţimea era condusă de cel rău, însă cei mai mulţi erau în „confuzie” (vs.32) – un alt termen care ne descrie cum lucrează diavolul... până în ziua de azi tot aşa se întâmplă cu manifestaţiile.. cu grevele – cei mai mulţi nu ştiu de ce sunt acolo!

vs.33-34 – Încercarea evreilor de a se disculpa de Pavel şi cei de „teapa” lui.Ei au încercat prin Alexandru, unul din liderii lor, să se separe de Pavel şi cei de pe „Cale"

Nu era prima dată când încercau asta – cap.18:12- ei au încercat să-l facă pe proconsulul Galio să declare creştinismul ca fiind periculos, dăunător, sa-l scoată înafara legii romane.

Dumnezeu însă şi de data asta le blochează planul – şi o face prin mândria efesenilor care strigau (25 de mii) „Mare este Artemis a efesenilor!” – o privelişte înfricoşetoare!

Gaius şi Aristarh sunt eroii noştri – cei care au stat înaintea acestor 25 de mii de nebuni pt Artemis!

Aplicaţie: Cum vom face şi cum vom sta înaintea „răcnetului de leu” al diavolului???

vs.35-41 – Cum a dezamorsat Dumnezeu acest mare conflict!

Personajul folosit de Dumnezeu este un păgând – funcţionarul cetăţii Efes (logofătul)

El i-a „gâdilat între corniţe” pe cei din Efes, apelând la mândria lor cu zeiţa Artemis (vs.35-36) – Dumnezeu însă „trăgea sforile” aici!

Se vede că şi acesta era pierdut în credinţa lui în Artemis, crezând în dovezile „de necontestat” ale lui Artemis (vs.36) – părerea lui!

Şi acesta oferă o mărturie exemplară despre creştini (Gaius şi Aristarh care erau de faţă):

Ei nu erau jefuitori, cei care vandalizează din principii religioase!

Ei nu erau bajtocoritori la adresa altor religii – nu-şi pierdeau timpul cu aşa ceva!

Aplicaţie: Care este mărturia noastră de credinţă în lumea noastră? Care sunt modurile noatre de „atac” pentru a răspândi Evanghelia? Să luăm aminte la exemplul acestor creştini din Efes!

Este surprinzător cum Dumnezeu a dezamorsat această mare zarvă – acest strigăt de 25 de mii de oameni! Artemis şi Templul ei sunt ruine, însă Isus şi creştinismul este încă viu şi eficient, chiar dacă au trecut secole peste el.

Aplicaţie: Dumnezeu este în mereu în control şi nu scapă de sub control vieţile noastre şi lucrurile care ni se întâmplă! Nimeni şi nimic nu poate încurca planurile sale. (Ex. vieţii lui Estera)

Studiu : Florin Enescu

Read More