Biserica – Viţa şi Mlădiţele

Text: Ioan 15:1-11



Acest pasaj face parte dintr-o serie de capitole (cap.14-17) ce reprezintă o conversaţie continuă lui Isus cu ucenicii Săi. Avem aici o porţiune foarte intimă unde Isus îşi descoperă inima Sa, planurile şi scopurile Sale faţă de ucenicii săi apropriaţi. El le spune că avea să îi părăsească curând, un lucru destul de tulburător şi de neînţeles pt ei, deşi îi încurajează că avea să le trimită Duhul Sfânt care să fie cu ei până la sfârşit.

În cap. 15:1, Isus spune „Eu sunt adevărata viţă...” iar în vs.5 mai spune odată „Eu sunt Viţa iar voi sunteţi mlădiţele...” – aceasta este ultima dată când Isus foloseşte această formulă de exprimare „EU SUNT” – prin aceasta Isus se identifică cu Dumnezeul lui Israel care se descoperise lui Moise în rugul aprins ca fiind „Eu sunt”.

De 8 ori Isus spune în Ev. Lui Ioan cuvintele „Eu sunt” – „Eu sunt Pâinea vieţii” (6:35), „Eu sunt Lumina lumii” (8:12), „Eu sunt Poarta oilor” (10:9), „Eu sunt Păstorul cel Bun” (10:11), „Eu sunt Învierea şi Viaţa” (11:25), „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (14:6) şi cel mai clar Isus spune aceste cuvinte în Ioan 8:58 când spune „Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte să se fi născut Avraam, Eu sunt!” – declarând clar că El este Dumnezeu.

Însă aici Isus spune ultima dată „Eu sunt adevărata Viţă...”(15:1). El se pune în contrast cu naţiunea Israel, arătându-le ucenicilor Lui că El este ADEVĂRATA VIŢĂ care contează!

Cultivarea viilor era importantă pentru viaţa şi economia Israelului. Spre exemplu, o viţă de soi ales împodobea templul lui Irod. Când Isus a folosit această imagine nu a fost ceva nou, ci un lucru foarte familiar fiecărui evreu.

De fapt viţa era simbolul poporului Israel şi Dumnezeu se referă la Israel ca fiind viţa cea mai aleasă (Isaia 5:1-7). Acest simbol era imprimat pe moneda lor, sculptat pe sinagogilor lor şi pe uşa Templului din Ierusalim. Simbolul reprezenta scopul acestei naţiuni de a aduce roadă pentru Dumnezeu. Dar, ei nu au adus rod pentru Dumnezeu! Poporul acesta s-a depărtat de Dumnezeu şi nu a mai trăit pentru El, deşi a avut totul la dispoziţie ca să fie ceea ce trebuia!
Isaia 5:2-4 „2 A săpat-o, a curăţat-o de pietre şi a sădit în ea cele mai alese viţe. I-a zidit un turn de pază şi i-a săpat un teasc. Apoi a aşteptat să facă struguri buni, dar ea a făcut struguri sălbatici. 3 «Acum, voi, locuitori ai Ierusalimului şi bărbaţi ai lui Iuda, judecaţi între Mine şi via Mea. 4 Ce-ar fi trebuit să mai fac viei Mele şi nu i-am făcut? De ce a făcut struguri sălbatici când Eu am aşteptat să facă struguri buni?”
Isaia 5:7 “Via DOMNULUI Oştirilor este casa lui Israel, iar bărbaţii din Iuda sunt grădina desfătării Sale. El se aştepta la judecată dreaptă, dar a văzut vărsare de sânge; se aştepta la dreptate, dar a auzit strigăt de durere.”

Deci, Isus vorbeşte aici despre Naţiunea Israelului – trecutul şi viitorul ei. De fapt Isus prezintă acest adevăr cel mai clar prin Pilda Viticultorilor relatată de Matei în Ev. Sa – Mat.21:33-46

“33 Ascultaţi o altă pildă: Era un om, proprietar de pământ, care a plantat o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea şi a construit un turn de pază. Apoi a arendat-o unor viticultori şi a plecat într-o călătorie. 34 Când s-a apropiat vremea roadelor, i-a trimis pe sclavii săi la viticultori, ca să-i ia partea cuvenită din roade. 35 Viticultorii însă i-au apucat pe sclavii lui şi pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. 36 A trimis din nou alţi sclavi, mai mulţi decât primii, dar şi cu aceştia au făcut la fel. 37 La urmă l-a trimis la ei pe fiul său, spunându-şi: „Pe fiul meu îl vor respecta!“ 38 Dar viticultorii, când l-au văzut pe fiul, şi-au zis între ei: „Acesta este moştenitorul! Haideţi să-l omorâm şi să-i luăm moştenirea!“ 39 Şi l-au apucat, l-au scos afară din vie şi l-au omorât. 40 Aşadar, când va veni stăpânul viei, ce le va face el acelor viticultori? 41 Ei au răspuns: – Pe ticăloşii aceia îi va nimici printr-o moarte groaznică, iar via o va arenda altor viticultori care la vremea potrivită îi vor da partea cuvenită din roade. 42 Isus i-a întrebat: – N-aţi citit niciodată în Scripturi că:„Piatra pe care au respins-o zidarii a devenit piatra din capul unghiului. Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri!“? 43 De aceea vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi va fi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite. 44 Cel ce cade peste această piatră va fi sfărâmat în bucăţi, iar pe acela peste care cade ea, îl va zdrobi. 45 Când conducătorii preoţilor şi fariseii au auzit pildele Lui, au înţeles că Isus vorbeşte despre ei. 46 Ei au căutat să-L prindă, dar le-a fost frică de mulţimi pentru că acestea Îl considerau profet.”

În Apocalipsa 14 :14-20 – ne se vorbeşte despre o vie viitoare – „via pământului” – simbol al sistemului lumii fără Dumnezeu, copt gata pentru judecata lui Dumnezeu.
“14 Apoi m-am uitat şi iată că era un nor alb, iar pe nor şedea „Cineva Care era ca un fiu al omului“. Avea pe cap o coroană de aur, iar în mână avea o seceră ascuţită. 15 Un alt înger a ieşit din Templu, strigând cu glas puternic Celui Ce şedea pe nor: „Trimite secera Ta şi seceră, întrucât a sosit ceasul să seceri, pentru că recolta pământului este coaptă!“ 16 Cel Ce şedea pe nor şi-a aruncat secera pe pământ şi pământul a fost secerat.
17 Un alt înger a ieşit din Templul din cer, având şi el o seceră ascuţită. 18 Un alt înger, care are autoritate peste foc, a ieşit de la altar şi a strigat cu glas puternic către cel ce avea secera ascuţită: „Trimite secera ta ascuţită şi culege ciorchinii de struguri ai viei pământului, pentru că strugurii ei sunt copţi!“ 19 Îngerul şi-a aruncat secera pe pământ, a cules via pământului şi a aruncat strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu. 20 Teascul a fost călcat în picioare în afara cetăţii şi din teasc a ieşit sânge până la zăbalele cailor, pe o distanţă de o mie şase sute de stadii.”

În Ioan 15, Isus este via prezentă – o imagine a Bisericii Sale care avea s-o sădească în curând.

Deci contextul este destul de evreiesc aici! Isus vorbeşte ucenicilor Săi evrei despre situaţia poporului Său, din care ei făceau parte şi cu care Dumnezeu avea planuri, dar le arată ce se va întâmpla cu ei acum. Astfel Isus este VIŢA ADEVĂRATĂ... El este întruchiparea planului Tatălui, care este vierul menţionat aici. El este Viţa care aduce roadă!
Înţelegerea contextului evreiesc ne va ajuta însă să înţelegem corect ce ne învaţă Isus aici şi ce şi cum anume să aplicăm în viaţa noastră.
vs.2a - „El taie din Mine orice mlădiţă care nu aduce rod....” – Isus se referă la ceea ce Dumnezeu (Vierul) a făcut cu Naţiunea Israelului – curând (anul 70 d.Cr) acest lucru avea să se împlinească istoric – ei aveau să omoare pe Fiul Vierului şi Dumnezeu avea să-i „taie” - „Pe ticăloşii aceia îi va nimici printr-o moarte groaznică, iar via o va arenda altor viticultori care la vremea potrivită îi vor da partea cuvenită din roade.”(Mat.21:41)
este important să nu aplicăm aceste lucruri Bisericii sau vieţii credinciosului.

vs.2b - „şi curăţă orice mlădiţă care aduce rod, ca să aducă şi mai mult rod.”

Aceasta este partea care se aplică Bisericii, nouă fiecărui credincios în relaţia personală cu Isus.
„curăţă” – fenomenul curăţirii este procesul îndepărtării părţilor neproductive sau chiar productive ale unei viţe; este îndepărtarea părţilor bolnave ale unei viţe;
Scopul curăţirii este să formeze şi să direcţioneze dezvoltarea viţei pentru a fi sănătoasă şi a produce multă roadă, sau roadă de calitate!
Tipuri de curăţare: un viticultor expert îşi aplică tehnica în patru feluri deosebite: 1) pentru a îndepărta ceea ce este mort sau pe moarte; 2) pentru a face ca lumina soarelui să ajungă la toate ramurile care au struguri; 3) pentru a face să aibă struguri mai mari şi cât mai mulţi; şi 4) pentru a încuraja apariţia de noi roade.
Ca şi mlădiţe în via lui Isus, trecem prin timpuri de curăţare! Aceste timpuri nu sunt uşoare pentru noi! Procesul curăţirii este dureros şi chiar greu de înţeles!
Dumnezeu poate să ne curăţe de păcat dacă este vreo trăire în păcat în viaţa noastră.
Dumnezeu poate să taie, doar pt că vrea să dăm roadă mai multă!
Dumnezeu poate să ne cureţe pentru că am „îmbătrânit” – am intrat în rutină, în religiozitate,
Dumnezeu poate să ne taie doar ca să ne planteze în altă parte!
Deşi toate aceste procedee sunt dureroase, ele nu aduc decât multă roadă pentru gloria lui Dumnezeu în viaţa noastră personală şi ca şi Biserică a Sa!
Să ne uităm în viaţa noastră personală şi ca Biserică şi să înţelegem ce face Vierul.
Să avem inimi curate – asta este datoria noastră!

Cum facem ca să fim curaţi?
vs. 3 - „Acum voi sunteţi curaţi din pricina Cuvântului pe care vi l-am spus.”
Dacă vrem să ştim şi să înţelegem cum suntem şi ce face Vierul în viaţa noastră, trebuie să citim „Manualul vierului” (ediţia completă).

Este periculos să privim şi să căutăm răspunsuri în altă parte!
Este sănătos şi spre binele nostru să întrebăm şi să ascultăm de Vier!

Psalmul 119:9 - „Cum îşi va păstra tânărul curată cărarea? Păzind Cuvântul Tău.”
Efeseni 5:25-26 - „... aşa cum Şi-a iubit Cristos Biserica! El S-a dat pe Sine pentru ea, 26 ca s-o sfinţească curăţind-o prin spălarea cu apă, prin Cuvânt...!”
Evrei 12:5-6 - „Fiul meu, nu dispreţui disciplina Domnului, nu te descuraja când eşti mustrat de El, pentru că Domnul îl disciplinează pe cel care-l iubeşte şi pedepseşte pe orice fiu pe care-l primeşte.”

vs.4 – „Rămâneţi în Mine şi Eu voi rămâne în voi! Aşa cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi, dacă nu rămâneţi în Mine.”

IMPORTANŢA RELAŢIEI dintre VIŢĂ şi MLĂDIŢE – o RELAŢIE PERSONALĂ şi VITALĂ!
Cuvântul cheie este ”rămâneţi” (folosit de 11 ori în vs.1-11) – înseamnă a continua/păstra relaţia cu scopul de a fi productiv!
Este principiul UNITĂŢII ŞI COMUNIUNII care l-am întâlnit şi în alte imagini ale Bisericii: trupul şi membrele (1Cor.12), mireasa şi mirele (Efes.5:25-33), oile şi păstorul (Ioan 10).
Cu cât înţelegem mai devreme adevărul că noi suntem mlădiţe în Isus, cu atât de repede ne vom cunoaşte dependenţa noastră de El.

vs.5-11 - Cum ştim/recunoaştem că rămânem în El?
Prezenţa sau lipsa rodului (vs.5)
Evidenţa procesului de curăţare care o face Vierul (vs.6, 2b)
Răspunsul lui Dumnezeu la rugăciuni (vs.7)
Gloria este adusă lui Dumnezeu (vs.8)
Experimentarea dragostei lui Dumnezeu (vs.9)
Ascultarea de Dumnezeu (vs.10)
O viaţă de bucurie deplină (vs.11)

Elementele rămânerii: închinarea, citirea şi meditarea în Cuvânt, rugăciunea, slujirea jertfitoare.

Despre roade

Adesea între creştini se vorbeşte despre „rezultate” ca fiind ce se aşteaptă de la un creştin, dar acesta nu este tocmai un concept creştin/biblic. O maşină produce rezultate, la fel şi un robot dă rezultate, dar este nevoie de un ceva cu viaţă care să producă „roade”! Este nevoie de timp şi muncă pentru a produce roade, iar o recoltă bogată nu vine peste noapte!

De asemenea, trebuie să ne amintim că mlădiţele nu mănâncă roadele, ci alţii! Nu trebuie să producem roade pentru mulţumirea noastră, ci pentru a sluji pe alţii. Noi trebuie să hrănim pe alţii prin roadele noastre.
Proverbe 10:21 - „Buzele celui drept hrănesc pe mulţi…”

Biblia menţionează câteva feluri de „roade”:
Aducem roadă atunci când câştigăm oameni pt Cristos (Rom.1:13)
Noi suntem parte din recolta lui Dumnezeu (Ioan 4:35-38)
Dacă creştem în sfinţenie şi ascultare înseamnă că aducem roadă (Rom.6:22)
Pavel numeşte dărnicia creştină ca fiind un rod al unei vieţi dedicate (Rom.15:28)
„Roada Duhului” este caracterul creştin care aduce glorie lui Dumnezeu şi-L face pe Cristos real oamenilor (Gal.5:22-23)
Faptele bune şi creşterea în cunoaşterea lui Dumnezeu sunt rodire spirituală (Col.1:10)
Lauda care vine din inimile şi buzele noastre este o roadă spre gloria lui Dumnezeu (Evrei 13:15)

Multe din aceste lucruri pot fi falsificate de firea noastră păcătoasă, dar până la urmă totul iese la iveală, pentru că doar „roada din Isus” nu se strică!

Ca şi Biserică, fiind MLĂDIŢE în VIŢĂ avem privilegiul de a RĂMÂNE ÎN EL şi responsabilitatea de a ADUCE ROADĂ pentru gloria Lui.

Studiu:Florin Enescu

Read More

Biserica - Familia lui Dumnezeu

Text: 1 Ioan 3:1-3

„Ce dragoste minunată ne-a dăruit Tatăl nostru! Fiţi atenţi – suntem numiţi copii ai lui Dumnezeu! Asta suntem cu adevărat! Dar acesta este şi motivul pentru care lumea nu ne recunoaşte sau nu ne ia în serios, pentru că nu are nici o idee cine este El şi ce are de gând. Dar prieteni, asta este ceea ce suntem: copiii ai lui Dumnezeu şi acesta este numai începutul. Nu ştim ce va fi cu noi. Ce ştim este că atunci când se va descoperi Cristos, îl vom vedea şi văzându-L vom deveni ca El. Toţi cei care aşteptăm cu nerăbdare venirea Lui să fim pregătiţi având ca model de trăire viaţa curată a lui Isus.” (Trad. „The Message”)

Biblia conţine multe imagini ale Bisericii care ne ajută să înţelegem planul lui Dumnezeu cu noi, însă una din aceste imagini este mai mult decât o imagine, pentru că trebuie luată şi înţeleasă literar. Aceasta ne vorbeşte despre Biserică fiind Familia lui Dumnezeu. Prin Noul Testament întâlnim pasaje care descriu credincioşii ca fiind copiii lui Dumnezeu, iar Tatăl lor este însuşi Dumnezeu şi Isus este fratele lor, ei fiinduşi unii altora fraţi şi surori.

Astfel ne este prezentată IDENTITATEA noastră ca şi membrii ai Familiei lui Dumnezeu:

Ioan 1:12-13 – naşterea noastră spirituală
„12 Însă tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu, 13 născuţi nu din sânge, nici din voia firii, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.”

Ioan 3:3 – naşterea spirituală este singura cale!
„Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă cineva nu este născut din nou nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”

Romani 8:14-16 – siguranţa confirmării Duhului
„14 Căci toţi care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. 15 Voi n-aţi primit un duh de robie, ca să vă fie din nou teamă, ci aţi primit Duhul înfierii prin care strigăm: „Abba!“, adică „Tată!“ 16 Duhul Însuşi depune mărturie, împreună cu duhul nostru, că suntem copii ai lui Dumnezeu.

Evrei 2:10-11 – statutul nostru spiritual
„10 Cel pentru Care şi prin Care sunt toate a considerat potrivit ca, pentru a duce mulţi fii la slavă, să-L desăvârşească prin suferinţe pe Autorul mântuirii lor. 11 Căci atât Cel Ce sfinţeşte, cât şi cei ce sunt sfinţiţi sunt toţi din Unul. De aceea, Lui nu-I este ruşine să-i numească fraţi...”
Romani 8:17
17 Dacă suntem copii, suntem şi moştenitori, moştenitori ai lui Dumnezeu, moştenitori împreună cu Cristos, dacă suferim împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.”

Romani 8:19-25 – nădejdea viitorului nostru
“19 Creaţia aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu, 20 întrucât creaţia a fost supusă deşertăciunii, – nu pentru că a vrut ea, ci datorită Celui Ce a supus-o –, în nădejdea 21 că şi creaţia însăşi va fi eliberată din robia degradării şi adusă în libertatea glorioasă a copiilor lui Dumnezeu. 22 Noi ştim că, până acum, întreaga creaţie geme şi suferă durerile naşterii. 23 Şi nu doar creaţia, ci şi noi înşine, care avem primul rod, adică Duhul, gemem în noi înşine, aşteptând înfierea, răscumpărarea trupurilor noastre, 24 pentru că în această nădejde am fost mântuiţi. Dar când ceea ce este nădăjduit este văzut, atunci nu mai este nevoie de nădejde! Pentru că, cine mai nădăjduieşte în ceva ce este văzut?! 25 Dacă însă nădăjduim în ceea ce nu vedem, atunci aşteptăm cu răbdare.”

Evrei 2:17-18 – slujba lui Isus faţă de noi
„17 De aceea, El a trebuit să fie făcut în toate precum fraţii Lui, ca să poată fi un Mare Preot milos şi credincios în slujba lui Dumnezeu şi să facă ispăşire pentru păcatele poporului. 18 Pentru că El Însuşi a fost ispitit prin ceea ce a suferit, El poate să-i ajute pe cei care sunt încercaţi.”

1 Ioan 3:1-2 – Cum a fost totul posibil?

1 Vedeţi ce dragoste mare ne-a dăruit Tatăl: să fim numiţi copii ai lui Dumnezeu. Şi suntem! De aceea nu ne cunoaşte lumea: pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. 2 Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, n-a fost arătat încă, dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi asemenea Lui, pentru că-L vom vedea aşa cum este.

“ce dragoste mare” – TOTUL a fost posibil datorită DRAGOSTEI lui Dumnezeu

Ioan 3:16 - “Fiindcă Dumnezeu atât de mult a iubit lumea încât l-a dat pe singurul său Fiu, pentru ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”

Ioan 17:23 - “Eu în ei şi Tu în Mine – pentru ca ei să fie pe deplin una, astfel încât lumea să cunoască faptul că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit aşa cum M-ai iubit pe Mine.
Chiar dacă suntem adoptaţi, Tatăl ne iubeşte “cu aceiaşi intensitate”(gr) ca pe Fiul Său Isus.

“suntem” – certitudinea pe care trebuie s-o avem! Ea se bazează pe dragostea lui Dumnezeu pt noi, copiii Săi!
Romani 8:38-39 “38 Eu sunt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici demonii, nici lucrurile prezente, nici cele viitoare, nici puterile, 39 nici înălţimea, nici adâncimea, nici orice altceva din toată creaţia nu va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Cristos Isus, Domnul nostru!”
“lumea nu ne cunoaşte” – de ce nu mă miră lucrul ăsta???
Ăsta e un lucru bun de reţinut!
Ioan 17 :14-19 „14 Eu le-am dat Cuvântul Tău şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, la fel cum nici Eu nu sunt din lume. 15 Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău! 16 Ei nu sunt din lume, aşa cum nici Eu nu sunt din lume. 17 Sfinţeşte-i prin adevăr! Cuvântul Tău este adevărul. 18 Aşa cum Tu M-ai trimis pe Mine în lume, tot aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume. 19 Eu Însumi M-am sfinţit pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr.”

„vom fi ” – nădejdea noastră – „vom fi asemenea Lui”

1 Ioan 3:3„Oricine are nădejdea aceasta în El se curăţeşte, aşa cum şi El este curat.”

Aici avem CHEMAREA noastră ca şi Familie a lui Dumzeu:

Ce este „curăţirea”?

Efeseni 5:1-2 – trăirea dragostei lui Dumnezeu în Biserica Sa
„1 Aşadar, fiţi imitatori ai lui Dumnezeu ca nişte copii preaiubiţi 2 şi trăiţi în dragoste, aşa cum şi Cristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi, ca un dar cu miros plăcut şi ca o jertfă lui Dumnezeu.”
Filipeni 2:14-16 - Mărturie în lumea de azi
„14 Faceţi toate lucrurile fără să vă plângeţi şi fără să vă certaţi, 15 ca să fiţi fără pată şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu în mijlocul unei generaţii necinstite şi pervertite. Străluciţi între ei ca nişte stele în univers, 16 ţinând sus Cuvântul vieţii, ca să mă pot lăuda în ziua lui Cristos că n-am alergat în zadar şi că nu am trudit degeaba.”

1 Ioan 5:1-5 - Diferenţa adusă de ascultarea de Dumnezeu
„1 Oricine crede că Isus este Cristosul este născut din Dumnezeu şi oricine iubeşte pe Cel Ce l-a născut iubeşte şi pe cel născut din El. 2 Prin aceasta cunoaştem că-i iubim pe copiii lui Dumnezeu: prin faptul că Îl iubim pe Dumnezeu şi ascultăm de poruncile Lui. 3 Căci aceasta este dragostea de Dumnezeu: să păzim poruncile Lui; şi poruncile Lui nu sunt grele, 4 pentru că oricine este născut din Dumnezeu învinge lumea. Şi ceea ce aduce victorie asupra lumii este credinţa noastră. 5 Cine este cel ce învinge lumea, dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu?!”

1 Ioan 3:9-10 – Ascultare prin puterea lui Dumnezeu
9 Cel care s-a născut în familia lui Dumnezeu nu-şi face obişnuinţă din a păcătui, deoarece are acum în el viaţa lui Dumnezeu; aşa că nu mai poate păcătui la infinit, întrucât a luat naştere în el această viaţă nouă care îl ţine în frâu - el a fost născut din nou.
10 În felul acesta, putem şti acum cine este copil de-al lui Dumnezeu şi cine este de-al Satanei. Oricine trăieşte o viaţă de păcat şi nu-şi iubeşte fratele dovedeşte că nu face parte din familia lui Dumnezeu;

Deci, ai cui copii suntem???

2 Corinteni 13:5
„Cercetaţi-vă pe voi înşivă dacă sunteţi în credinţă - puteţi trece examenul? Simţiţi voi prezenţa şi puterea lui Cristos tot mai mult în lăuntrul vostru? Sau vă prefaceţi numai că sunteţi creştini, când, de fapt, nu sunteţi?”

Cunoscându-ne IDENTITATEA ca şi Familie a lui Dumnezeu va influenţa CHEMAREA noastră ca şi Familie a Lui, în Biserică şi în Lume.

Title: Biserica - Familia lui Dumnezeu

Text: 1 Ioan 3:1-3

Descriere: Calvary Chapel Bucureşti, 18 Octombrie 2009. De ce suntem aşa de descurajaţi de lumea aceasta? De ce nu suntem apreciaţi şi primiţi bine pentru numele lui Cristos? ... sunt nişte întrebări de care dăm mai devreme sau mai târziu. Studiul acesta despre Biserică vrea să ne dea nu numai nişte răspunsuri pentru aceste întrebări, dar şi încrederea de care avem nevoie în fiecare zi să trăim ca şi copii ai lui Dumnezeu. Încrezându-ne în Cristos şi în jertfa Sa pe cruce pt iertarea păcatelor noastre, devenim Familia lui Dumnezeu şi nu există un lucru mai minunat decât acesta! Avem nevoie să ne amintim asta mereu! „Ce dragoste minunată ne-a dăruit Tatăl nostru! Fiţi atenţi – suntem numiţi copii ai lui Dumnezeu! Asta suntem cu adevărat! Dar acesta este şi motivul pentru care lumea nu ne recunoaşte sau nu ne ia în serios, pentru că nu are nici o idee cine este El şi ce are de gând. Dar prieteni, asta este ceea ce suntem: copiii ai lui Dumnezeu şi acesta este numai începutul. Nu ştim ce va fi cu noi. Ce ştim este că atunci când se va descoperi Cristos, îl vom vedea şi văzându-L vom deveni ca El. Toţi cei care aşteptăm cu nerăbdare venirea Lui să fim pregătiţi având ca model de trăire viaţa curată a lui Isus.” (Trad. „The Message”)

Studiu:Florin Enescu

Read More

Biserica – Lumina lumii

Text: Matei 5:14-16
„Iată un alt lucru despre voi: Sunteţi aici să fiţi lumină, să arătaţi lumii culorile lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este un secret să fie păstrat. Vom ieşi în public cu El, atât de public ca un oraş care este aşezat pe un deal. Dacă vă fac purtători de lumină, nu credeţi că o să vă ascund sub o găleată, nu? Eu vă pun în sfeşnic. Acum că v-am pus pe vârful dealului, în sfeşnic, luminaţi! Casa să vă fie deschisă. Fiţi generoşi cu vieţile voastre. Dacă vă deschideţi faţă de alţii, îi veţi face să se deschidă faţă de Dumnezeu, Tatăl generos din ceruri.” (Trad. “The Message”)

Această afirmaţie a lui Isus „Voi sunteţi lumina lumii” – este cu atât mai interesantă şi uimitoare cu cât realizăm cui i-a fost spusă prima dată. Isus nu vorbea filozofilor, teologilor sau politicienilor vremii respective – nu celor bogaţi şi celor faimoşi, sau celor înţelepţi şi nobili, ci unei mâini de oameni obişnuiţi, oameni simpli, care îşi puseseră credinţa în El.
Acest titlu fusese dat de evrei unora din rabinilor lor eminenţi. Ei vorbeau despre aceştia ca fiind candelele universului sau lumini ale lumii. Trebuie să fi sunat destul de straniu în urechile cărturarilor şi fariseilor atribuirea acestui titlu unor ţărani şi pescari arşi de soare, care deveniseră recent ucenicii lui Isus.” (Spurgeon)
Faptul că Isus le spune că sunt „lumina lumii” implică faptul că lumea este în întuneric. Acesta este adevărul pe care Dumnezeu ni-l prezintă pretutindeni în Scriptură despre starea spirituală a lumii. Lumea fără Dumnezeu este în întuneric!

Ioan 1:1-5 – Isus este Lumina trimisă în întunericul lumii

„1 La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. 2 El era la început cu Dumnezeu. 3 Toate au fost făcute prin El şi nici un lucru care a fost făcut n-a fost făcut fără El. 4 În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. 5 Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a învins-o.”

Ioan 3:19-21 – Alegerea oamenilor spre întuneric

„19 Şi judecata este aceasta: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. 20 Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se expună faptele. 21 Dar cel ce lucrează potrivit cu adevărul vine la lumină, ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.”

Ioan 8:12 – Isus este lumina lumii

„Eu sunt lumina lumii. Cel ce Mă urmează pe Mine nu va umbla niciodată în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” şi în Ioan 9:4-5 „4 Cât este zi, trebuie să lucrăm lucrările Celui Ce M-a trimis. Vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. 5 Cât sunt în lume, sunt lumina lumii.”

Fapte 26:17-18 – Pavel chemat să fie „deschizător de ochi”

„17Te-am scos din mijlocul poporului tău şi din mijlocul neamurilor la care te trimit, 18 ca să le deschizi ochii să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub autoritatea lui Satan la Dumnezeu şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenire alături de cei sfinţiţi.”

Efeseni 4:17-18 – Starea de întunecime omenirii fără de Dumnezeu

„17 Aşadar, vă spun aceasta şi depun mărturie în Domnul: nu mai trăiţi ca păgânii, în deşertăciunea gândirii lor! 18 Ei au mintea întunecată şi sunt despărţiţi de viaţa lui Dumnezeu datorită lipsei lor de cunoaştere, care este o urmare a împietririi lor.”

Coloseni 1:13-14 – Lumea sub puterea întunericului

„13 El ne-a scăpat de sub autoritatea întunericului şi ne-a adus în Împărăţia Fiului Său iubit, 14 în Care avem răscumpărarea, iertarea păcatelor.”

1 Petru 2:9 – Noi am fost chemaţi din întuneric la lumină

„9 Însă voi sunteţi o spiţă aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor care este posesiunea lui Dumnezeu, ca să puteţi proclama faptele măreţe ale Celui Ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.”

Deci, lumea este în întuneric, întunericul este în lume, noi eram la un moment dat în această împărăţie a întunericului, dar Dumnezeu ne-a chemat afară din acest întuneric şi ne-a făcut Biserica Sa. Acum însă, El ne trimite înapoi în lume ca să fim lumini pentru El.

Acum, această evaluare a lumii nu este ceea ce lumea crede despre ea – este de fapt opusul la ceea oamenii cred despre starea lor spirituală. Lumea se vede „luminată” – „iluminată”
oamenii se laudă cu descoperirile lor, cu înaintarea lor în ştiinţă, cunoştinţa lor care a crescut.
toate aceste arată că omul modern este deci „luminat bine”
Realitatea este că cunoştinţa omenească nu a crescut în lucrurile care contează cel mai mult – moralitatea, spiritualitatea sa – cunoaşterea sa este mai degrabă mecanică... bilogică:
Am crescut în tehnologie – computere... cipuri... explorări ale vieţii biologice, a lumii şi universului.

Omul însă nu a înaintat în ceea ce priveşte lucrurile de băză al vieţii - starea sa spirituală – el este încă la fel de la căderea lui în păcat – în întuneric spiritual şi moral, şi nu poate să răspundă clar la întrebările fundamentale despre sine: „De ce sunt aici?”, „De unde vin şi unde merg???”
Ex. iluminismul care a început în Europa, sec.18 – s-a crezut că va ridica lumea prin creşterea educaţiei, o va scoate din Era Întunecată, din ignoranţă – o va scăpa de sărăcie, războaie şi crime...
Adevărul este că n-a fost aşa! – dovada o reprezintă cele 2 Războaie Mondiale, conflictele nenumărate peste tot în lume, sărăcia e-n floare, există încă boli incurabile.... până în ziua de astăzi! Aceasta este realitatea!
Problema omului nu este lipsa educaţiei, lipsa transformării spirituale! Aceasta vine numai prin cunoaşterea lui Dumnezeu.
Isus vine şi spune că „Voi sunteţi lumina lumii!” – în original ideea este că numai creştinii sunt acest lucru – „Voi şi numai voi sunteţi lumina lumii” (vs.14)

Este o mare chemare! – Isus este cel care declară acest lucru!
Isus este Lumina Lumii – şi ne chemă pe noi să luminăm lumina Lui în lume – să dispersăm lumina Lui
Este o mare responsabilitate! – contează foarte mult ce facem cu această chemare! O vom împlini sau nu?

vs.14.b - „O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă”
Este o normalitate! – Isus le spune ca ucenicii lui SUNT LUMINĂ ... nu ar trebui sau trebuie să devină... lumină...
Isus vrea să fie vizibil în lumea aceasta prin noi... aşa cum se vede un oraş pe o colină.
“Nu departe de acel deal unde Isus vorbea se află oraşul Saphet, care se presupune a fi vechiul Bethulia. Este aşezat pe un deal foarte înalt şi proeminent, care se vede foarte bine. (Maundrell, citat de Clarke)
Nazaret, unde crescuse Isus, era un oraş care era situat pe un deal înalt – se vede în relatarea lui Luca (4:29) unde vor să-l arunce pe Isus de pe “sprânceana muntelui”.
Capernaumul era la fel un oraş situat la înălţime despre care Isus se întreabă dacă va fi „înălţat până la cer?” mustrându-l pt necredinţa lui. (Mat.11:23)
Ierusalimul era situat şi el pe un platou înalt (pământul Israelului este cel mai înalt între ţările din zonă), iar Templul lui atingea cea mai mare înălţime din tot Israelul.
Este clar faptul că ucenicii (şi toţi cei care-l ascultau) au înţeles perfect sensul învăţăturii lui Isus – ce înseamnă a fi „lumina lumii”

vs.15 - “Şi nimeni nu aprinde un felinar ca să-l pună sub un oboroc, ci îl pune pe un suport şi astfel el luminează tuturor celor din casă.”

Un aspect cheie care ne ajută să înţelegem aceste cuvinte este DISTINCŢIA. Lumina (ca şi sarea de altfel) este nevoie de ea pentru că există întunericul. Scopul ei este întotdeauna de a lumina.
Viaţa noastră trebuie să facă distincţia dintre lumină şi întuneric, între bine şi rău.
Un alt aspect este INTENŢIA – „un felinar” are din fabrică intenţia de a lumina undeva.
Intenţia lui Dumnezeu cu Biserica Sa a fost şi este mereu de a lumina în lumea aceasta.
„tuturor celor din casă” – „Cristos Isus a adus lumina Dumnezeirii în lumea noastră întunecată şi a pus-o în sfeşnicul Bisericii ca toată casa lumii să fie luminată de ea.” (Spurgeon)
Îndemnul pentru noi este să nu ne ascudem viaţa creştină... mărturia... lumina Evangheliei.
Lumea va căuta să ne intimideze, să ne acuze, să ne prigonească chiar!
Chiar prietenii, familia vor căuta să facă aceste lucruri
Efectele luminii

Expune(dezvăluie) întunericul – arată ce este şi cum este întunericul
“ Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se expună faptele” (Ioan 3:20)
Obs. când stăm într-o încăpere în care lumina nu pătrunde mult – dacă deschizi ferestrele sau ieşi afară, atunci vei vedea diferenţa!
Oamenii din lume nu văd diferenţa! Nu realizează că sunt în întuneric! Trebuie ca ei să fie luminaţi de Dumnezeu, şi el vrea s-o facă prin vieţile nostre! Dumnezeu vrea să ne folosească pe fiecare din noi.

Îndepărtează întunericul – întotdeauna lumina învinge întunericul (de fapt întunericul este doar absenţa luminii).
„Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a învins-o.” (Ioan 1:5)
Întunericul promovează păcatul, lumina promovează viaţa

Dă vedere! – Dumnezeu vrea să ajute lumea să vadă Calea spre El, Adevărul şi Viaţa în El şi asta prin noi!
„Eu sunt lumina lumii. Cel ce Mă urmează pe Mine nu va umbla niciodată în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” (Ioan 8:12)
vs.16a „Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor...”
Aici avem scopul „luminării” noastre!
Luca 12:35-36 - „35 Coapsele să vă fie încinse şi lămpile aprinse, 36 întocmai ca acelor oameni care îşi aşteaptă stăpânul să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă imediat, atunci când va veni şi va bate la uşă.”
Contextul: o lampă avea 2 părţi principale: uleiul şi fitilul
Uleiul – simbolul Duhului Sfânt: umplerea prin citire şi rugăciune
Fitilul care trebuia tăiat/ajustat – viaţa mea de pocăinţă (judecarea de sine în lumina Cuvântului)
Dacă fitilul nu nu este curăţat, tot ce face este fum!!!
Imaginea este a vieţii conduse de Duhul Sfânt!


vs.16b „să vadă faptele voastre bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru...”

Scopul luminării noastre nu trebuie să se arate ce lămpi tari suntem noi!
faptele noastre nu trebuie să atragă atenţia asupra noastră, ci asupra sursei luminării noastre! S
să trăim în aşa fel încât oamenii să zică „ce Tată extraordinar au aceşti oameni!”
„faptele noastre” – aici nu este vorba despre obţinerea mânturii, ci trăirea mântuirii!
Sunt unii care cred că faptele noastre nu contează odată ce ne-a întors la Dumnezeu – exemplul epistolelor lui Pavel ne arată că nu este aşa! – viaţa creştină este însoţită întotdeauna de fapte bune – ex. Tit 2:14-15
“14 El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un popor care să fie doar al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune. 15 Spune aceste lucruri, îndeamnă şi mustră cu toată autoritatea! Nimeni să nu te dispreţuiască!”

Matei 6:1-4 – atitudinea inimii noastre în trăirea noastră înaintea oamenilor
Trăirea noastră este importantă!

Ce spun oamenii când văd vieţile/faptele noastre??? De cine sunt impresionaţi?

Ex. trist: Gandi, care a căutat să ridice guvernul Indiei, şi a căutat să găsească cea mai potrivită religie pt ţara sa, ştiind că spiritualitatea este cel mai important lucru pt o naţiune. A mers în Anglia şi a locuit într-o casă creştină şi a mers la o biserică creştină – a plecat de acolo fiind sigur că Creştinismul nu este religia potrivită pt el şi ţara lui. De ce? Pentru că în acea casă ceştină nu a văzut nimic care să fie diferit de cei necredincioşi! În acea biserică creştină nu l-a salutat şi nu l-a băgat în seamă nimeni! A ieşit de acolo şi a spus „Dacă Dumnezeu este dragoste şi eu nu am simţit dragoste aici, atunci Dumnezeu nu este aici!” Bine’nţeles că aceste lucruri nu scuză refuzul lui faţă de Cristos, dar se pare că cineva l-a ajutat în această decizie!

Întrebări pentru noi:

Ce impact au vieţile noastre? în familiile noastre şi în bisericile noastre?
Ardem curat sau facem mai mult fum???

Studiu:Florin Enescu

Read More

Biserica – Sarea pământului

Text: Matei 5:13

(contextul Matei 5:1-13)

„Să vă spun de ce sunteţi aici pe pământ. Sunteţi aici pentru a săra şi a da gusturile lui Dumnezeu acestui pământ. Dacă vă pierdeţi puterea de a săra, cum vor mai gusta oamenii dumnezeirea? Atunci v-aţi pierdut folosul şi veţi sfârşi la gunoi.” (Trad. “The Message”)

Aceasta este o chemare la caracter! Este o chemare la „A fi!” (vorba lui Shakepeare „A fi sau a nu fi? Aceasta este întrebarea!).

Isus vorbeşte ucenicilor Săi în principal, dar ceea ce spune aici nu este doar pentru cei 12, ci pentru oricine care vrea să devină ucenicul Lui. Este un fel de manifest, în care sunt prezentate toate valorile societăţii lui Dumnezeu (împărăţiei Lui) – este prezentat caracterul lui Dumnezeu şi implicit caracterul Bisericii Sale.

De aceea Isus începe „să-i înveţe” pe ucenici ce înseamnă a fi cu Dumnezeu, în Dumnezeu, ce este viaţa de credinţă, viaţa de neprihănire (Matei 5:1-2)

Isus foloseşte cuv. „ferice” (grec. „makarios”) = fericit, binecuvântat
în 1 Tim.1:11 este atribuit lui Dumnezeu – „potrivit cu Evanghelia slăvită a binecuvântatului (fericitului) Dumnezeu, care mi-a fost încredinţată mie.”
„makarios” descrie bucuria care îşi are sursa în sine, o bucurie calmă şi neatinsă, complet independentă de şansele şi schimbările vieţii.

Să citim vs.3-11 – şi să vedem valorile caracterului lui Dumnezeu, valorile Împărăţiei şi implicit valorile vieţii creştine.
„săraci în duh” – smerenie
„îndureraţi” – preocupare
„blânzi” – abordabili
„flămânzi şi însetaţi după dreptate” – dependenţi de Dumnezeu
„milostivi” – le pasă de aproape
„inima curată” – sinceri, oneşti
„împăciuitori” – ambasadorii lui Dumnezeu
„persecutaţi pt dreptate” – martirii credinţei

Toate aceste lucruri sună frumos şi sunt plăcute – cine nu ar vrea să fie aşa? Sau cine nu ar vrea să aibe prieteni aşa? (sau vecini, soţ, soţie, copii aşa). Însă scopul lui Isus în prezentarea acestor lucruri nu era să impresioneze pe ucenici, ci să îi transforme!

Să ne imaginăm momentul acesta:
Undeva într-un colţ al Imperiului Roman, într-o locaţie nesimnificativă, pe marginea mării Galileii, pe un loc mai sus, Isus este înconjurat de nişte ţărani şi pescari
Isus le spune acestora „voi sunteţi sarea pământului!”

Oare ce-or fi înţeles ei din aceste cuvinte???

Să înţelegem ce însemna sarea pentru lumea de atunci:

În lume, sarea a fost întotdeauna o bogăţie pentru care s-au dat multe bătălii (mai multe decât pt aur). Romanii păzeau bine drumull sării (via Solaria) de la Rosetia la Roma – soldaţii romani erau uneori chiar plătiţi în sare.
Homer numea sarea „divină” şi Platon „substanţa zeilor”. Shakespeare o menţionează de 37 de ori în piesele sale. Se credea că oricine vărsa sarea era un lucru rău vestitor, căci se expunea la mânia spiritelor bune.
Dealungul secolelor, a persistat credinţa că sarea are proprietăţi sacre. În Scoţia, sarea avea o reputaţie înaltă şi cutia de sare era primul lucru care se muta într-o casă nouă. (Când poetul Robert Burns s-a mutat într-o casă nouă în Ellisland în 1789, a fost escortat pe marginea râului Nith de o procesiune de rude care aveau în mijlocul lor vas de sare pe Biblia familiei).
În Biblie se fac multe referinţe la sare. Deşi se ştie că chinezii produceau sare cu vreo 3 mii de ani Î.Hr., prima referinţă scrisă despre sare se găseşte în cartea lui Iov (anul 2250 î.Hr) – „Se mănâncă oare fără sare ceea ce nu are gust?” (Iov 6:6) Unde se menţioneză sarea în Biblie, ea este de o mare importanţă:
Elisei a îndulcit apele Ierihonului cu sare.
Sarea era prezentă în jertfele care se aduceau la Templu.
Soţia lui Lot s-a transformat într-un stâlp de sare neascultând porunca lui Dumnezeu.
Deci, ce învăţăm din acest îndemn al lui Isus? De ce suntem noi sarea pământului?
Sarea este preţioasă/valoroasă – suntem preţioşi în ochii lui Dumnezeu.
Însă voi sunteţi o spiţă aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor care este posesiunea lui Dumnezeu, ca să puteţi proclama faptele măreţe ale Celui Ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. Cândva nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu. Cândva nu primiserăţi îndurare, dar acum aţi primit îndurare.” (1 Petru 2:9-10)

Avem o chemare preţioasă – Evanghelia este cel mai preţios lucru!

Sarea este un conservant – era folosită la păstrarea cărnii, alimentelor
Este o certitudine că lumea în care trăim se strică din ce în ce mai mult
Trebuie să fim sare în lumea noastră pentru a o opri de la stricăciune, polulare.
Trebuie să fim o influenţă spre curăţirea lumii în care trăim – asta înseamnă să trăim Evanghelia: acasă, la servici, la şcoală, pe stradă ... oriunde.
Fii sare unde eşti!!! (unde te-a pus Dumnezeu) - să nu ne izolăm de oameni!

„Nu vă conformaţi acestui veac, ci lăsaţi-vă transformaţi prin reînnoirea gândirii voastre, ca să puteţi discerne voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvârşită.” (Rom.12:2)

“11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat 12 şi ne învaţă să renunţăm la lipsa de evlavie şi la poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum într-un mod cumpătat, drept şi evlavios, 13 în timp ce aşteptăm fericita nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Cristos. 14 El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un popor care să fie doar al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune. 15 Spune aceste lucruri, îndeamnă şi mustră cu toată autoritatea! Nimeni să nu te dispreţuiască!” (Tit 2:11-15)

Sarea dă gust! – Creştinii/Biserica trebuie să dea gust – gustul adevărat – vieţii!
Creştinii trebuie să fie oameni „de gust”... „cu gust”!

„Să vă spun de sunteţi aci pe pământ. Sunteţi aici pentru a săra şi a da gusturile lui Dumnezeu acestui pământ.” (vs.13 – versiunea „The Message”)

Avem marea misiune/chemare ca să arătăm viaţa/gustul adevărat lumii:
Pentru aceasta trebuie să fim consumaţi în lumea aceasta – Biserica trebuie să fie „sărăriţa” lui Dumnezeu în lumea aceasta!

O mare avertizare!

„Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce va fi făcută din nou sărată?! Nu mai este bună la nimic, decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni.”

Pe vremea aceea, sarea care era folosită era luată de pe câmp, din lagunele de langă mare, din evaporarea sării din mare (Marea Sărată de ex.) – de aceea avea multe impurităţi. Sarea adevărată se topea cel mai repede, rămânând impurităţile.

Isus vorbeşte aici despre contaminarea sării – amestecarea ei cu nisip (care era foarte asemănător cu sarea) şi alte impurităţi (chiar ghipsul) – astfel numai era sare curată.
Pericolul este deci CONTAMINAREA – COMPROMISUL – acesta este pericolul lumii asupra Bisericii lui Cristos.
Când lumea se strecoară în Biserică – s-a dus „gustul” ei!
Compromisul poate fi în învăţătură – practici – motivaţii
Dacă vrem să fim ca lumea, ne vom pierde gustul de sare!

„numai este bună de nimic” – nu putem sluji la 2 stăpâni!
Suntem ori „fierbinţi” ori „reci” faţă de Dumnezeu – ex. Bisericii din Laodicea (Apoc.3:15-16)
Nu există alte alternative decât să fim sau să nu fim sare! („A fi sau a nu fi!”)

Sunt eu sare??? – cum aflu?

Sunt eu:

„sărac în duh” - smerit?
„îndurerat” – preocupat de cei din jur?
„blând” – abordabil?
„flămând şi însetat după dreptate” – dependent de Dumnezeu?
„milostiv” – îmi pasă de aproape?
cu „inima curată” – sincer, onest?
„împăciuitor” – ambasador Evangheliei păcii lui Dumnezeu?
gata să fiu „persecutat pt dreptate” – martir pt credinţa mea?

Doamne ajută-ne să fim sarea pământului! Să fim nu numai ascultători, ci şi împlinitori ai aceste chemări extraordinare!

Studiu:Florin Enescu

Read More