Romani 14:1 – 15:7 - Cand crestinii au probleme !

În ultimele 5 capitole din scrisoarea sa către credincioşii din Roma, Pavel îi învaţă teologie aplicată.
În cap.12 îi învaţă cum să funcţioneze în Trup (Biserica),
în cap.13 îi învaţă cum să funcţioneze în societate,
iar cap.14 îi învaţă cum să funcţioneze când au probleme/controverse între ei.
Creştinii din Roma, printre pionierii credinţei, se angajaseră într-un “sport” care continuă să fie şi astăzi foarte îndrăgit peste tot în biserici – încercarea de a ne schimba unul pe altul. Trebuie să recunoaştem că în fiecare din noi este dorinţa asta de a schimba pe ceilalţi.
De ce aşa? De ce vrem ca cei din jur să vadă aşa cum vedem noi?... să gândească la fel ca noi... să se conformeze opiniilor noastre? 2 motive:
startea de depravare (de la Lucifer încoa) – vrem să fim cei mai tari şi toţi să fie cum vrem noi.
startea de mizerie – datorită păcatului ajungem să suferim, şi dacă noi suntem aşa, vrem şi pe ceilalţi să fie ca noi.
Însă, acest “sport” duce la cel puţin o problemă între noi, şi anume dezbinarea !

Dezbinarea a fost întotdeuna o problemă majoră a poporului lui Dumnezeu.
În V.T vedem războaie civile şi bătălii între familiile poporului Israel.
În N.T aproape în toate bisericile locale au avut partide care se ciocneau între ele.
Corintenii aveau probleme cu liderii şi unii dintre ei mergeau la judecată la tribunale (1 Cor.1:10-13; 6:1-8).
Galatenii se „muşcau şi se mâncau” între ei (Gal.5:15).
Efesenilor şi Colosenilor a trebuit să li se aducă aminte de importanţa unităţii (Efes.4:1-3; Col.2:1-2).
În biserica din Filipi, două femei aveau mari problem una cu cealaltă şi ca rezultat vroiau să împartă biserica în două (Fil.4:1-3).
Dar psalmistul spune: „Vedeţi ce bine şi ce plăcut este ca fraţii să fie împreună.” (Ps.133:1)

Unele din aceste probleme s-au născut din contextul vieţii credincioşilor din bisericile formate atunci.
Evreii de exemplu, au fost mântuiţi dintr-un context strict legalistic, care ar fi foarte greu de uitat.
Neamurile, niciodată nu a trebuit să ţină seama de diete sau zile speciale.
Primul Consiliu al Bisericii (Fapte 15) a dezbătut problema relaţiei creştinilor cu Legea.

Creştinii din Biserica din Roma aveau partide care ţineau de diete şi zile speciale.
Unii dintre membrii bisericii credeau că este păcat să mănânci carne, aşa că ei mâncau numai legume.
Alţii credeau că este păcat să nu ţii sărbătorile sfinte evreieşti.
Dacă fiecare şi-ar fi ţinut convingerile pentru ei, nu ar fi fost nici o problemă, dar ei au început să se critice şi să se judece unii pe alţii. Fiecare grup/partidă credea despre celălalt că nu este spiritual deloc!

Din nefericire, şi noi astăzi avem probleme asemănătoare în bisericile noastre, având multe „zone gri” ale vieţii, care nu sunt clar greşite sau bune pentru fiecare creştin.
Unele fapte sunt greşite, pentru că Biblia le condamnă clar.
Alte fapte ştim că sunt bune pentru că Biblia le recomandă/laudă.
Dar când ajungem la lucruri despre care Biblia nu spune nimic clar, ne dăm seama că avem nevoie de alt fel de ajutor/călăuzire.

În Romani 14 şi începutul cap.15, Pavel ne oferă nişte Principii de Ghidare: el ne explică Cum creştinii pot să nu fie de acord în lucruri neesenţiale şi totuşi să păstreze unitatea în biserică.

Avem aici deci, 2 mari principii:

1.ACCEPTAREA (14:1-12)
2.EDIFICAREA (14:13 – 15:7)
1.ACCEPTAREA (14:1-12) - „Primiţi-vă” (15:7) - grec. „Proslambano”= a accepta (prietenie, ospitalitate)

Această secţiune (14:1-15:7) începe şi se termină cu acelaşi îndemn:
14:1 - „Primiţi-i bine între voi pe care sunt slabi în credinţă.”
15:7 - „Aşadar, primiţi-vă bine unii pe alţii, aşa cum va primit Cristos, pentru a-I aduce slavă lui Dumnezeu!”
Pavel se adresează celor maturi („tari” în credinţă - 15:1), celor care înţeleseseră libertatea lor spirituală în Cristos, care nu erau înrobiţi de diete şi zile sfinte.
Cei „slabi în credinţă” erau credincioşi imaturi care se simţeau obligaţi să asculte de reguli legaliste referitoare la ce mănâncă şi când se închină.

Mulţi oameni cred că creştinii care urmează reguli stricte sunt cei mai maturi, dar nu este aşa!

În adunările din Roma, creştinii slabi erau cei care se agăţau de lege şi nu se bucurau de libertatea lor în Cristos. Aceştia judecau, condamnau pe cei tari, iar cei tari îi dispreţuiau pe cei slabi!

Astfel îndemnul lui Pavel prin Duhul Sfânt este „Primiţi-vă unii pe alţii” şi ne dă 4 motive pentru care să facem acest lucru:

Dumnezeu ne-a primit (vs.1-3)
vs.1 - „fără dispute” (gr. „dispute asupra lucrurilor neclare”)
vs.2 - Nu este responsabilitatea noastră să decidem condiţiile părtăşiei creştine în Biserică. Numai Domnul face asta! A pune restricţii omeneşti bazate pe prejudecăţi personale sau chiar convingeri, înseamnă a trece peste Cuvântul lui Dumnezeu.
vs.3a - Nu trebuie să ne certăm datorită acestor lucruri neesenţiale, nici să ne condamnăm sau dispreţuim unii pe alţii. În fiecare biserică există creştini „tari” şi creştini „slabi”:
cei tari înţeleg adevărurile spirituale şi le practică.
cei slabi nu au înţeles încă şi nu se pot bucura de libertate.
Cei slabi nu trebuie să condamne pe cei tari, iar cei tari nu trebuie să dispreţuiască pe cei slabi.
vs.3b - Baza acceptării noastre unii faţă de ceilalţti trebuie să fie acceptarea lui Dumnezeu faţă de noi. Suntem ai Lui – acesta este lucrul cel mai important!!!
„În lucrurile esenţiale, UNITATE. În lucrurile neesenţiale, LIBERTATE. În toate lucrurile DRAGOSTE! (Augustin)

Dumnezeu îi susţine pe ai Săi (vs.4)
Dumnezeu este Stăpânul, iar noi suntem fiecare slujitorii Săi. Nimeni dintre noi nu trebuie să se „bage” în această relaţie!
„slujitorul” – să nu uităm că fiecare din noi TREBUIE să slujim lui Dumnezeu mereu. Dacă suntem ocupaţi cu lucrarea Lui, nu o să mai avem timp de „investigarea” vieţilor altora.
Succesul slujirii noastre ţine de Domnul, nu de oameni. Încurajator!

Isus Cristos este Domnul (vs.5-9) - de 8x în aceste versete (vs.4-9)
Nu noi, ci El! El decide ce este important în vieţile noastre.
Nici un creştin nu are dreptul să joace rolul de Dumnezeu în viaţa altui creştin. Putem să ne rugăm, să sfătuim, să mustrăm, dar nu putem să luăm locul lui Dumnezeu.
vs.5 – ideea cheie: „fiecare să fie deplin convins” = să avem grijă să facem totul pentru Domnul, nu pentru oameni datorită unor prejudecăţi.
vs.6-7 – ce face o zi, o mâncare, o viaţă... să fie sfântă? DOMNUL! ... nu noi!
vs.8 – Să ne asigurăm că în viaţa noastră, până la moarte, Domnul este cel care conduce şi pt El să trăim.
Ex.lui Petru (Ioan 21:15-25) – „Urmează-mă!

Isus Cristos este Judecătorul (vs.10-12)
vs.10a - Nu noi! Deci de ce judecăm? (dacă suntem slabi) sau De ce dispreţuim (dacă suntem tari) – vezi explicaţie subsol NTR.
vs.10a - Judecata creştinilor – 2 Cor. 5:10 – Cristos este Judecătorul
grec. „bema” = juriul pt calificative la jocurile olimpice (RĂSPLATA)
1 Cor.3: 10-15 – viaţa creştină = zidirea unei case – materialele contează! – sunt fapte noastre în ascultare de Domnul, de Cuvântul Său.
vs.11-12 – Cum să ne pregătim pt judecata noastră:
vs.11 – citat din Isaia 45:23 – „Domnul este drept....”
vs.12 – să-L slujim pe El ca Domn şi vom fi răsplătiţi direct de El.

2.EDIFICAREA (14:13-15:7) – „Zidiţi-vă unii pe alţii” (vs.19)

Să nu credem că dacă ni se spune să nu ne amestecăm în vieţile fraţilor noştri, asta ar înseamna că trebuie să ne lăsăm aşa cum suntem... slabi! Nu, Nu, Nu! Accentul trece aici de la relaţia Rob-Stăpân, la Frate – Frate, bazată pe dragostea frăţească!
Aceasta este şi porunca cea nouă (dar veche) dată de Isus ucenicilor Săi: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii! Aşa cum v-am iubit Eu, tot aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13:34-35)
Dacă ne iubim unii pe alţii vom căuta să ne edificăm unii pe alţii. Pavel ne oferă câteva lucruri care ne vor ajuta să ne edificăm unii pe alţii.

Creştinii se influenţează unii pe alţii (vs.13-15)
De observat sunt modurile în care putem să ne influenţăm unii pe alţii:
„poticnire”, „cădere”(vs.13), „întristare”, „nimicire” (vs.15)
vs.14 – convingerea cu privire la lucrurile create de Dumnezeu: mâncare, zile, oameni. (ex. lui Petru, cum a învăţat el acest adevăr – Fapte 10)
vs.15 – Cunoaşterea/Convingerea trebuie să fie mânată de dragoste! Pavel scrie despre acelaşi principiu şi corintenilor (1 Cor.8-9) - „Cunoaşterea îngâmfă, pe când dragostea zideşte.” (1 Cor.8:1b)
Dragostea se întreabă „Cum va afecta acest lucru pe fratele meu?” – îl ridică, doboară, încurajează la sfinţenie sau la păcat?

Creştinii trebuie să aibe priorităţi (vs.16-18)
Ce priorităţi avem? Împărăţia lui Dumnezeu? Slujirea lui Cristos? A plăcea lui Dumnezeu? = VALORI VEŞNICE!
În ce ne măsurăm? Priorităţile lui Dumnezeu (dreptatea, pacea, bucuria – roada Duhului) ne edifică! – RESTUL (mâncarea, băutura, zilele...) ne dezbină!!!
1 Cor.8:8 - „Dar nu mâncarea ne va duce mai aproape de Dumnezeu; dacă nu mâncăm, nu pierdem nimic, iar dacă mâncăm, nu câştigăm nimic.”

Creştinii trebuie să se ajute unii pe alţii să crească (vs.19-21)
vs.19 - Să ne zidim, nu să ne izbim!
vs.20-21 – Toţi avem nevoie să creştem! Cel tare trebuie să crească în dragoste, iar cel slab trebuie să crească în cunoaştere.


Creştinii nu trebuie să-şi impună părerile proprii în viaţa altora (vs. 22-23)
Lucrurile esenţiale ale credinţei trebuie să le acceptăm şi credem cu toţii.
Convingerile personale însă nu poti fi baza relaţiilor dintre creştini.

Creştinii nu trebuie să fie egoişti (15:1-7)
vs.1 - Pavel se clasifică pe sine ca fiind „tare” în credinţă şi atacă o problemă a celor „tari” - EGOISMUL.
vs.2 - „Fiecare trebuie să placă semenului său” - Fil.2:4-5 „Nu faceţi nimic din ambiţie egoistă, nici din îngâmfare, ci, în smerenie, consideraţi-i pe alţii mai presus decât voi înşivă. Fiecare dintre voi ar trebui să fie preocupat nu doar cu interesele lui, ci şi de ale altora.”
vs.3 - Isus este cel mai mare exemplu la acest capitol.
vs.4-6 - Pavel ne dă 2 mari surse de putere pentru că noi să ne hrănim şi să ne echipăm, astfel încât să putem să fim plăcuţi unii altora:
Cuvântul lui Dumnezeu (vs.4)
Rugăciunea (vs.5-6)
vs.7 – Rezultatele edificării – glorificarea lui Dumnezeu!

Read More

Romani 13 - RELATII CORECTE II

Relatia cu Statul
Relatia cu semenii

În capitolul 12 am început concluziile practice ale vieţii în Cristos – am început să vedem exact ce înseamnă viaţa creştină zi de zi. Am văzut că viaţa noastră este o viaţă relaţională, care începe cu Relaţia noastră cu Dumnezeu şi acesta fiind sănătoasă va influenţa şi transforma celelalte relaţii pe care le avem: cu alţi credincioşi şi cu duşmanii noştri.
În capitolul 13 continuăm să înţelegem alte 2 relaţii care le avem: Relaţia cu Statul/Autorităţile Civile şi Relaţia cu semenii noştri.

4. Relaţia noastră cu Statul (13:1-7)

Dumnezeu a instituit 3 instituţii: familia (Gen.2:18-25), Biserica (Fapte 2) şi Statul/Autoritatea (Gen.9:1-17) faţă de care noi trebuie să înţelegem ce fel de relaţie vrea Dumnezeu să avem.
Pavel scrie unor creştini care se aflau chiar în inima Imperiului Roman – Roma. Persecuţia credinţei creştine nu începuse încă, dar avea să înceapă curând! Creştinismul era considerat atunci o sectă iudaică, iar iudaismul era acceptat de Roma. Dar aveau să vină zilele când va fi foarte greu, dacă nu imposibil ca un creştin să fie loial împăratului roman, pt că nu putea să ardă tămâie pe altarul lui şi să declare „Cezar e Dumnezeu!”.
Astfel atitudinea/relaţia creştinului faţă de autorităţi avea să devină un subiect foarte „fierbinte”, „spinos” şi controversat. Şi este şi astăzi pentru noi, creştinii secolului 21, nu? Astăzi există unii care învaţă şi îndeamnă la răscoale şi împotrivire faţă de autorităţi „în Numele Domnului”, pentru că „Dumnezeu ne-a creat liberi şi să trăim cum ne place pe acest pământ”.
Însă Duhul lui Dumnezeu îl îndeamnă pe Pavel să dezvăluie care este dorinţa lui Dumnezeu pentru credincioşii Săi în ceea ce priveşte Statul sau Autorităţile Civile care există.

vs. 1-2 – AUTORITĂŢILE ŞI CREŞTINII: indentitate şi reacţii

.Ce sunt autorităţile? Ce sunt guvernele?
.gr.“Exousia”- putere delegată pentru a conduce peste oameni
vs.1 – „autoritate instituită de Dumnezeu”
vs. 2 – „rânduială pusă de Dumnezeu”
Ex. lui Nebucandneţar – Dan.2:20-21 – “El răstoarnă şi ridică pe împăraţi...”
El a trebuit să înveţe acest lucru timp de 7 ani trăind ca un animal (Dan.4)
Ex. lui Faraon – Ex.9:16 „...te-am ridicat ca să-ţi arăt puterea Mea şi Numele Meu să fie vestit pe întreg pământul.”
Ex. lui Cirus – Is.45:1 „...Cirus, l-am apucat de mâna dreaptă pt a supune neamurile...”
• Ce atitudine să avem faţă de autorităţi?
vs.1 – „orice persoană trebuie să fie supusă autorităţilor” – atitudinea corectă – „supusă” – gr. “Hupotasso”- sub ordine, sub rânduieli
vs.2 – „oricine se împotriveşte” – atitudine greşită – ex. evreilor zeloţi care au murit peste 1 milion în anul 70 D.Cr, din porunca cezarului.
ex. lui Daniel - s-a supus lui Nebucadneţar recunoscând că D-zeu e în control
ex. Pavel către Tit - 3:1 „să fie supuşi conducătorilor şi autorităţilor...”
Ps.75:6-7 - „Dumnezeu este cel ce judecă! El smereşte şi tot El înalţă!”
Isus către Pilat - Io. 19:11 „N-ai avea nici o autoritate ...dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus...”
Prov.21:1- „Inima regelui este în mâna D-lui. El o îndrumă ca pe cursul unei ape, oriunde vrea El.”
SUPUNERE FAŢĂ DE AUTORITĂŢI = SUPUNERE FAŢĂ DE DUMNEZEU
NESUPUNERE FAŢĂ DE AUTORITĂŢI = CONSECINŢELE LEGII
vs. 3-4 – ROLUL AUTORITĂŢILOR STATULUI

• vs. 3 - să descurajeze răul şi să asigure siguranţa binelui
• vs. 4a - sunt slujitori ai lui Dumnezeu pt binele nostru – dar să nu uite că nu sunt D-zeu!
Aplicaţie – Cum vedem/considerăm noi autorităţile?
• vs.4b „poartă sabia” - referinţă la pedeapsa capitală – în Imperiul Roman pedeapsa capitală era prin decapitare cu sabia.
• „pt a aduce mânia peste cel ce înfăptuieşte răul” – recunoaşterea autorităţilor armate, a poliţiei, a jandarmeriei.
– ex. lui Ioan Botezătorul – Luca 3:12-14 – el nu „desfinţează” aceste autorităţi, ci le oferă adevărul lui Dumnezeu pt a împlini bine slujba lor – „Au venit şi nişte colectori de taxe să fie botezaţi şi l-au întrebat: – Învăţătorule, noi ce să facem? El le-a răspuns: – Să nu strângeţi mai mult decât v-a fost poruncit să luaţi! Nişte soldaţi l-au întrebat şi ei: – Dar noi ce să facem? El le-a răspuns: – Să nu stoarceţi cu forţa bani de la nimeni şi să nu aduceţi acuzaţii false împotriva nimănui; fiţi mulţumiţi cu salariile voastre!”
• Rezultate: „să facem binele” => nu ne va fi teamă şi vom fi lăudaţi !

vs. 5-7 – RESPONSABILITATEA CREŞTINULUI faţă de Autorităţi

• vs.5 – SUPUNERE - respectarea legilor civile
datorită mâniei lui Dumnezeu şi datorită conştiinţei
nu numai pentru că ştim că o „păţim”, dar pt că cunoaştem adevărul, voia lui Dumnezeu.
Supunerea creştinului nu este oarbă – el vede clar cu ochii conştiinţei!

Aplicaţie – Cât de de departe merge această supunere?

Regula: Când Legile Statului violează Legile lui Dumnezeu, atunci creştinul trebuie să asculte de Dumnezeu!
Ex. Petru (Fapte 4:19-20) - mărturisirea/evanghelizarea – „Judecaţi voi înşivă dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu. Căci noi nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut şi auzit.”
Ex. moaşele evreice (Ex.1:16-17) - moralitatea - nu au respectat porunca lui Faraon de a omorâ copiii băieţi - „Însă moaşele s-au temut de Dumnezeu şi n-au făcut cum le-a poruncit monarhul Egiptului, ci au lăsat şi băieţii să trăiască.”
Ex. Daniel - nu ascultat de porunca împăratului să mânânce bucatele „necurate” (Dan.1:8-9) – „Daniel însă s-a hotărât să nu se întineze cu hrana împăratului şi nici cu vinul de la masa lui. „De aceea l-a rugat pe căpetenia eunucilor să nu-l silească să se întineze. Dumnezeu a făcut ca Daniel să găsească îndurare şi bunăvoinţă înaintea căpeteniei eunucilor.” – nu a scultat de decretul împăratului de a nu se închina lui Dumnezeu (Dan.6:10) – „Deşi ştia că s-a semnat decretul, Daniel continua să meargă în casa lui, care avea ferestrele de sus deschise înspre Ierusalim şi, de trei ori pe zi, se punea pe genunchi, se ruga şi Îl lăuda pe Dumnezeul său, aşa cum făcuse şi mai înainte.”
Ex. celor 3 tineri care nu s-au închinat înaintea statuii de aur (Dan.3)

Aplicaţie – Cum este şi cum va fi supunerea noastră faţă de autorităţi? ... mai ales în lumina „transformărilor” puternice a legilor statului din timpurile noastre (legi cu privire la homosexualitate, avort, discriminare...)

• vs.6-7 – PLĂTIREA TAXELOR – înţelegerea lor corectă
o vs.5 - MOTIVAŢIE - susţinerea lucrării lui Dumnezeu - CE??? - „autorităţile sunt slujitori ai lui Dumnezeu”
vs.6 - DATORIE - „daţi fiecăruia ce datoraţi” – este o datorie de cetăţeni buni!
Feluri de taxe – rolul lor este suţinerea aparatului de stat
Imperiul Roman avea diferite taxe (vezi explicaţii în subsolul versiunii NTR): pe domeniul public, pe proprietate, pe circulaţia mărfurilor (vama), pe vânzări, mutări, succesiuni, pe monedă, război.
În Israel erau 6 forme de taxe: 10% pt preoţi; 10% pt jertfele din Templu; 10% la 3 ani pt cei săraci, văduve, orfani; taxe indirecte prin lăsarea pământului nelucrat la fiecare 7 ani pt cei săraci, străini... etc.
vs.7 – înţelegerea acestei datorii – „daţi fiecăruia ce datoraţi”: taxe, vamă, respect (teamă, reverenţă), onoare (cinstea cuvenită)
explicaţia lui Isus: Matei 22:15-22 – „Daţi deci Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”
Datoria faţă de Dumnezeu în ceea ce priveşte Statul şi Autorităţile – 1 Timotei 2:1-4 – „Înainte de toate, te îndemn să faci cereri, rugăciuni, mijlociri şi mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt în poziţii înalte, ca să putem duce o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi demnitatea. Acest lucru este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoaşterea adevărului.”
Creştinii trebuie să fie cei mai buni cetăţeni! Cei mai buni patrioţi!

Aplicaţie – Ţara noastră este cum este şi datorită nouă, creştinilor! Ce fel de cetăţeni suntem? Onorăm noi pe Dumnezeu şi pe cei care Dumnezeu i-a pus peste noi???

5. Relaţia noastră cu semenii (13:8-10)

Pavel lărgeşte cercul responsabilităţii noastre ca cetăţeni şi creştini, incluzând semenii noştri – „aproapele nostru” - (vecini, colegi, prieteni).

vs.8 – „să nu datoraţi nimănui nimic, în afară de dragoste...”
• La ce se referă această poruncă?
Unii cred că se referă la practicile financiare ale creştinului – că este păcat să faci împrumuturi şi să ai datorii faţă de cineva (oameni sau instituţii) – ex. Hudson Taylor, George Muler, Charles Spurgeon.
Biblia însă nu interzice împrumuturile legale sau tranzacţiile legale ce implică venit financiar (depunerile în Bancă).
Isus - Mat.25:27- pilda talanţilor „...trebuia să-mi fi depus banii la bancheri... să primesc dobândă ceea ce era al meu.”
Isus - Luca 19:23 – pilda polilor „...de ce n-ai pus banii la bancă, pt ca la întoarcere să strâng cu dobândă?!”
Isus – Mat.5:42 – e bine să dăm cu împrumut – „Celui ce-ţi cere, dă-i, iar pe cel ce vrea să se împrumute de la tine să nu-l refuzi.”
Biblia interzice să luăm dobândă de la fraţi (Ex.22:25-27) – ex. Neemia 5:1-11
Biblia condamnă nerestituirea împrumuturilor – Ps.37:21 „Cel rău împrumută, dar nu mai dă înapoi, cel drept însă este milos şi înapoiază.”
Aplicaţie – Suntem datori cuiva? Ce datorii am? Îmi plătesc datoriile la timp?

vs. 9-10 - „Dragostea este împlinirea Legii”

• Ce datorăm în primul rând – dragostea care este împlinirea Legii!
Problema este a inimii! – Dragostea lui Dumnezeu va schimba inima mea şi voi iubi practic, în orice zonă a vieţii mele, în orice relaţie a vieţii mele.
Dragostea elimină: curvia, crima, furtul, invidia... altele: minciuna, idolatria...

Aplicaţie – Care este motivaţia mea în relaţia faţă de semeni?

DRAGOSTEA lui Dumnezeu în noi trebuie să fie motivaţia în relaţia noastră faţă de semeni!
O motivaţie urgentă! (13:11-14) – Isus se întoarce!

vs.11 - „ştiind ce vremuri sunt...” – ŞTIM NOI ÎN CE VREMURI TRĂIM???

CE SĂ ŞTIM:

- Biserica DOARME!!! – vs.11a – „este timpul să vă treziţi din somn”
- Trăim în noapte/întuneric!!! – vs.12a – „noaptea aproape a trecut”
- Vine ZIUA!!! – vs.12b – „ziua este aproape”
- Vine ISUS!!! – vs.11b – „mântuirea este mai aproape de noi” (1 vs. din 24 în NT vorbeşte despre întoarcerea lui Isus)

CE SĂ FACEM?

1. SĂ NE TREZIM! – vs.11a – NU CUMVA UMBLĂM ÎN SOMN??? – creştini somnambuli?
• Putem să umblăm în somn, să auzim, să vorbim, să visăm, să gândim, să cântăm... Şi AŞA ESTE şi în viaţa noastră cu Isus! Suntem noi TREZI spiritual???
• Cum ne dăm seama DACĂ DORMIM?
după faptele noastre – ce fel de fapte avem?
„faptele întunericului” (fapte vremurilor Imp. Roman) – 3 perechi de fapte:
„orgii şi beţii” – petreceri (chefuri) şi băuturi alcoolice
„desfrânare şi depravare” – curvie şi fapte ruşinoase (practici sexuale)
„ceartă şi invidie” – conflicte şi pizmă (păcate interioare, ale inimii)
Iacov 3:14-16 - „Însă dacă în inima voastră aveţi invidie, amărăciune şi ambiţie egoistă, nu vă lăudaţi cu aceasta şi nu minţiţi împotriva adevărului! Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, demonică. Căci acolo unde este invidie şi ambiţie egoistă, acolo va fi dezordine şi răutate de orice fel.”
2. SĂ NE CURĂŢIM! – vs.12a - ”să lăsăm la o parte” – „să ne dezbrăcăm” (T.C)

• „Trebuie să aruncăm cârpele păcatului, dacă vrem să purtăm haina lui Isus.” (Spurgeon)
• Chemarea lui Isus „Dacă vrea cineva... să se lepede de sine... să mă urmeze.”

3. SĂ NE ECHIPĂM! - vs.12b, 14 - „să ne îmbrăcăm”

vs. 12b - „să ne îmbrăcăm cu armura luminii” –
Efeseni 6:10-18 – descrierea armurii luminii: brâul adevărului, platoşa dreptăţii, încălţaţi cu râvna Evangheliei, scutul credinţei, coiful mântuirii, sabia Duhului şi pe deasupra să ne antrenăm în rugăciune => LUMINA lui Dumnezeu
vs. 14a – „să ne îmbrăcăm cu Cristos” – totul avem în EL! El trebuie să trăiască în noi.
Gal.2:20 - „...răstignit împreună cu Cristos şi trăiesc, dar numai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine...”
• vs. 14b – „să nu preocupaţi de firea pământească” – a nu hrăni firea păcătoasă – în planurile noastre, în prieteniile noastre, ce vedem ochii... foarte practic!!!
Gal.5:16 - „Umblaţi prin Duhul şi astfel nu veţi împlini pofta firii.”

Aplicaţie – Cum ne va găsi Isus la întoarcerea Sa? Modul cum trăim arată cum îl aşteptăm!

• Matei 24:36-51 – îndemnul lui Isus la veghere! -”Vegheaţi că nu ştiţi în ce zi vine Domnul”


Studiu: Florin Enescu

Read More

Romani 12 - RELATII CORECTE

–Relatia cu Dumnezeu
–Relatia cu alti credinciosi
–Relatia cu dusmanii nostri

În toate scrisorile sale, Pavel încheie cu o serie de lucruri practice care sunt bazate pe învăţăturile date în prima parte. În viaţa creştină, doctrina şi practica întotdeauna merg împreună! Ceea ce credem ne ajută să determinăm cum să trăim. Aceasta este o TEOLOGIE PRACTICĂ.
Deci, nu ne este îndeajuns să înţelegem explicaţiile doctrinare ale lui Pavel, ci trebuie să transformăm învăţătura în practică, şi astfel să demonstrăm în viaţa de zi cu zi că noi nu numai credem, dar şi ne încredem în Cuvântul lui Dumnezeu!
În capitolele 12 şi 13 ideea cheie se leagă de RELAŢIILE noastre. Dacă avem o relaţie corectă cu Dumnezeu, vom avea şi o relaţie corectă cu oamenii din viaţa noastră. Nu se poate altfel!
„Dacă cineva spune: „Îl iubesc pe Dumnezeu“, dar îşi urăşte fratele, este un mincinos; căci dacă nu-l iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, nu-L poate iubi pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut.” (1 Io.4:20, NTR)
În capitolul 12 învăţăm despre 3 (din 4) relaţii:
1.Relaţia cu Dumnezeu
2.Relaţia cu alţi credincioşi
3.Relaţia cu duşmanii noştri

1.Relaţia noastră cu Dumnezeu (12:1-2)

În vs.1 avem expresia „prin urmare” (aşadar, datorită celor spuse mai înainte...). Pavel o mai foloseşte şi în capitolele anterioare:
–3:20 – un „aşadar” al condamnării – toată lumea este vinovată
– 5:1 – un „aşadar” al îndreptăţirii – suntem îndreptăţiţi prin credinţă
– 8:1 – un „aşadar” al siguranţei – nu mai suntem condamnaţi în Cristos
– 12:1 – un „aşadar” al dedicării – suntem chemaţi la dedicare totală faţă de D-zeu

Expresia cheie aici este „să vă aduceţi”, unde cuvântul „aduceţi” înseamnă „a aduce total, odată pentru totdeauna”. Imaginea este căsătoria, unde mirele şi mireasa se dăruiesc cu totul unul altuia, şi asta o fac pe viaţă!
Dedicarea aceasta are ca bază „îndurarea lui Dumnezeu” (11:30-32) faţă de noi. Această îndurare ne este descrisă cu lux de amânunte în primele 11 capitole: îndreptăţirea prin Cristos, harul nu legea, înfierea, darul Duhului Sfânt, siguranţa în caracterul lui Dumnezeu, în alegerea Lui, garanţia cerului.
„Când vă gândiţi şa ce a făcut El pentru voi, vi se cere oare prea mult?” (NT pe înţelesul tuturor)
Dedicarea aceasta faţă de Dumnezeu trebuie să fie baza în toate celelalte relaţii ale noastre, relaţii arătate în capitolele 12 şi 13 (cu alţi credincioşi, cu duşmanii, cu autorităţile)
Dar, se impune o întrebare: Ce este dedicarea adevărată?
Dedicarea adevărată în relaţia noastră cu Dumnezeu implică 3 lucruri:
•îi dedici trupul tău (vs.1)
înainte de a ne-ncrede în Cristos, ne foloseam trupul pentru păcat (scopuri, plăceri...)
acum, pentru că aparţinem lui Cristos, trupul nostru trebuie să fie folosit pt slava lui Dumnezeu.
trupul nostru este Templul Duhului Sfânt (1 Cor. 6.19-20)
Duhul Sfânt locuieşte în noi (Rom.8:9)
ex. lui Pavel „să-L slăvesc pe Cristos prin trupul meu...” (Fil.1:20-21)
ex.lui Isus – s-a întrupat pt a împlini voia lui D-zeu – la fel şi noi trebuie să ne dăruim trupurile noastre pt ca Isus să continue lucrarea Lui prin noi – astfel trupurile noastre devin „instrumente ale dreptăţii” (Rom.6:13) folosite de Duhul.
„ o jertfă vie” – jertfele din VT erau moarte, noi însă trebuie să fim „jertfe vii” – Există totuşi 2 jertfe vii în Biblie care ne ajută să înţelegem această chemare:
Isaac (Gen. 22) – el s-a dăruit de bună voie, s-a pus pe altar singur, dar Dumnezeu a pregătit un berbece în locul lui şi el s-a dat jos de pe altar ca o „jertfă vie” – la fel şi noi trebuie să „murim” faţă de noi înşine şi să trăim ca vii pt slava lui Dumnezeu. (Rom.6:11)
Isus este exemplul perfect de jertfă vie – El a murit în ascultare faţă de Dumnezeu, dar a înviat şi este o „jertfă vie” înaintea lui Dumnezeu pt noi – El este Marele nostru Preot (Evrei 4:14-16) şi este Mijlocitorul (Avocatul) nostru înaintea lui Dumnezeu (1 Io.2:1)
„o jertfă sfântă şi plăcută lui Dumnezeu” – jertfele în vechime trebuiau să fie „sfinte” adică „fără cusur”(Lev.1:10) şi de „un miros plăcut” lui Dumnezeu (Lev.1:9)
Singurul mod în care noi putem face acest lucru este prin Isus Cristos!
„aceasta va fi o închinare duhovnicească” – gr.”loghikos” = rezonabilă, logică
îi dedici mintea ta (2a)
lumea vrea să ne controleze mintea (prin presiune din exterior), dar Dumnezeu vrea să ne-o transforme! (din interior prin Duhul) (Efeseni 4.17-24)
„lăsaţi-vă transformaţi” – gr. „metamorfo” – la fel ca şi Isus când s-a preschimbat la faţă pe munte (Mat.17:2) – aceasta este lucrarea Duhului Sfânt – este o schimbare din interior, prin „reînoinrea gândirii”
prin Cuvântul lui Dumnezeu (Col.3:1-11): citind, meditând, memorând (2 Cor.3:18)
îi dedici voinţa ta (2b)
mintea conduce trupul, iar voinţa conduce mintea.
Mulţi cred că pot să-şi conducă viaţa prin puterea voinţei lor, dar eşuează! (ca şi Pavel în cap.7:15-21)
Numai când ne dăruim voinţa lui Dumnezeu, atunci El ne dă puterea să înlegem/discernem voia Sa în noi şi prin noi.
prin rugăciune – numai prin disciplina aceasta ne predăm voinţa noastră şi spunem „voia Ta Doamne!”
Acestea sunt 3 lucruri care trebuie să le facem în fiecare zi pt ca relaţia noastră cu Dumnezeu să fie sănătoasă şi astfel să formez o bază pentru toate celelalte relaţii ale mele:
-să-mi dau trupul meu lui Dumnezeu, scopurilor şi dorinţelor Lui cu mine
-să petrec timp în Cuvântul Său şi-L las ca să transforme mintea/gândirea mea
–mă rog, încredinţând toate planurile mele în mâna lui Dumnezeu, dorind ca voia Lui să se facă în toate
2.Relaţia noastră cu alţi credincioşi (12:3-16)
Pavel scrie credincioşilor din Roma care făceau parte din mai multe biserici locale, deci nu se cunoşteau cu toţii. El îi învaţă principiişe reşlaţiilor creştine.
El descrie relaţia lor ca fiind una dintre membrele unui trup (el foloseşte aceiaşi ilustraţie şi credincioşilor din Corint (1 Cor.12) şi celor din Efes (Efeseni 4:7-16).
Ideea este că fiecare credincios este um membru viu al Trupului lui Cristos şi fiecare are o funcţie spirituală de îndeplinit. Fiecare are un dar sau mai multe pt întărirea trupului. Pe scurt: noi aparţinem unul altuia, trebuie să ne slujim unii altora şi deci, avem nevoie unii de alţii.

Dar, cum facem asta? Pavel ne dă 3 lucruri esenţiale în relaţiile dintre creştini.
Evaluare onestă (vs.3)
Fiecare creştin trebuie să-şi cunoască darurile şi ce lucrare/lucrări are de făcut în biserica locală
Nu este greşit ca un creştin să-şi cunoască darurile din viaţa lui sau să recunoască daruri în alţi credincioşi.
Ce este greşit este tendinţa de a evalua greşit/fals darurile noastre.
Supraestimarea darurilor dar şi subestimarea lor provoacă mult rău în biserica locală!
„fiţi modeşti” – cum facem asta? – „după măsura de credinţă”
Mântuirea o avem „prin har şi prin credinţă” (Efe.2:8)
Darurile le avem la fel – trebuie să le acceptăm prin credinţă şi să nu uităm că-s un har (nemeritate) – nu sunt ale noastre, ci ale Duhului date nouă spre a putea împlini voia lui Dumnezeu (Efe.2:10)
Mărturia lui Pavel – 1 Cor.15:10
Ex.lui Moise care a dispreţuit/dezaprobat darurile lui Dumnezeu (Ex.4:1-13) când l-a chemat să facă lucrarea Sa.
Cooperare bună (vs.4-8)
vs. 4-5 – imaginea trupului
fiecare credincios are daruri diferite pt. dezvoltarea armonioasă, echilibrată a Bisericii.
Fiecare trebuie să-şi exerseze darul prin credinţă, chiar dacă nu vede rezultate – Dumnezeu vede şi El dă binecuvântare.
vs.6-8 – cum lucrează darurile
sunt de la Dumnezeu, prin har! (vs.6a)
toate sunt importante – nu este unul mai presus de altul, căci toate au acelaşi scop – zidirea/întărirea Trupului lui Cristos, Biserica.
.Romani 12:6-8 merge împreună cu 1 Cor.12:4-11 şi alcătuiesc o listă de daruri pe care Duhul Sfânt le dă credincioşilor
•1 Cor.12:24b-27 – descrie concluzia înţelegerii lucrării darurilor spirituale.
Darurile spirituale sunt unelte de lucru, nu arme de luptat între noi, sau jucării de jucat! (aşa era în biserica din Corint)

•Participare în dragoste (vs.9-16)
Aici se subliniază ATITUDINEA noastră, a celor care exersăm darurile spirituale.
Este posibil ca să folosim greşit darurile - să folosim darurile spirituale într-un mod ne-spiritual.
Pavel face acelaşi lucru în 1 Cor.13 – „Capitolul Dragostei” – dragostea este ce face ca mădularele să meargă bine, dar şi să fie primită munca lor de către D-zeu.
Dragostea este sistemul circulator pentru trupul spiritual al Bisericii, şi face ca totul să funcţioneze sănătos şi armonios.
Dragostea aceasta este o dragoste adevărată: sinceră (vs.9)
Paralele între Rom.12:10-16 şi 1 Cor.13:4-7
vs.10 – 1 Cor.13:5 – „nu-şi urmăreşte propriile interese”
vs.11 – 1 Cor.13:7 – „nădăjduieşte totul”
vs.12 – 1 Cor.13:7 – „suferă totul”
vs.14 – 1 Cor.13:7 – „suportă totul”
vs.15-16 – dragostea creştină merge dincolo de o strângere de mână şi o bătaie pe umăr – ea se implică personal în vieţile celor din jur, indiferent de ce clasă sunt ei.
Smerenia este „clasa” Bisericii lui Cristos!
Ce fel de atitudine am eu faţă de Cristos? Cum mă evaluez? Cum cooperez? Care este atitudinea mea în slujirea pe care o fac?

3.Relaţia noastră cu duşmanii noştri (12:17-21)
Credinciosul care caută să-L asculte pe Dumnezeu va avea duşmani. Şi Domnul Isus când a trăit pe pământ şi slujea Tatălui, a avut duşmani. Pavel, vorbeşte aici din propria-i experieţă. Căci şi el a avut duşmani peste tot. Isus ne-a vertizat de asta (Mat.10:36)
Din nefericire, unii credincioşi au duşmani datorită lipsei lor de dragoste şi răbdare şi datorită slabei lor mărturii.

Ce să facem? Cum să ne comportăm faţă de duşmanii noştri?

Să nu fim ca lumea (vs.17) „rău pt rău!”
Să fim oameni de pace şi împăciuitori (vs.18)
Să nu ne jucăm de-a Dumnezeu (vs.19)
Să nu încercăm să ne răzbunăm singuri (vs.19)
Avem nevoie de dragostea lui Dumnezeu pt a face asta
Avem nevoie de credinţă că Dumnezeu are un plan şi că el va lucra şi ne va apăra
Trebuie să lăsăm „mânia lui Dumnezeu” (Deut.32:35)
Să fim ca Isus (vs.20-21)
Pavel face referinţa la spusele lui Isus din Matei 5:44-48 – o chemare de a trăi la nivel înalt – dumnezeiesc!
Să nu ne lăsăm dominaţi de întrebări ca: „Ce vor face oamenii? Vor profita de noi? Ne vor urâ mai mult? Vor aprecia ce facem pt ei?...”
Cine ştie? Doar Dumnezeu ştie! Treaba noastră nu este să ne protejăm, ci să-L ascultăm pe El care ne protejează, căci aşa a promis.
„Nu te lăsa învins de rău, ci învinge răul prin bine!” - Oricine poate face bine pt bine, dar nu oricine poate face bine pt rău!
•Singurul mod de a învinge răul este prin bine! Dacă întoarcem rău pt rău nu facem decât să îmulţim răul!
•Chiar dacă duşmanii noştri nu se vor întoarce la Dumnezeu, vom ave totuşi experienţa dragostei şi a harului lui Dumnnezeu în inima noastră!


Studiu: Florin Enescu

Read More

Ioan 17

1 După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer, şi a zis: ,,Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine,

2 după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa vecinică tuturor acelora, pe cari I i-ai dat Tu.

3 Şi viaţa vecinică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimes Tu.

4 Eu Te-am proslăvit pe pămînt, am sfîrşit lucrarea, pe care Mi-ai dat -o s'o fac.

5 Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava, pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.

6 Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor, pe cari Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvîntul Tău.

7 Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu, vine dela Tine.

8 Căci le-am dat cuvintele, pe cari Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit, şi au cunoscut cu adevărat că dela Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M'ai trimes.

9 Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu; pentrucă sînt ai Tăi: -

10 tot ce este al Meu, este al Tău, şi ce este al Tău, este al Meu, -şi Eu sînt proslăvit în ei.

11 Eu nu mai sînt în lume, dar ei sînt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe cari Mi i-ai dat, pentruca ei să fie una, cum sîntem şi noi.

12 Cînd eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia, pe cari Mi i-ai dat; şi niciunul din ei n'a perit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.

13 Dar acum, Eu vin la Tine; şi spun aceste lucruri, pe cînd sînt încă în lume, pentruca să aibă în ei bucuria Mea deplină.

14 Le-am dat Cuvîntul Tău; şi lumea i -a urît, pentrucă ei nu sînt din lume, dupăcum Eu nu sînt din lume.

15 Nu Te rog să -i iei din lume, ci să -i păzeşti de cel rău.

16 Ei nu sînt din lume, dupăcum nici Eu nu sînt din lume.

17 Sfinţeşte -i prin adevărul Tău: Cuvîntul Tău este adevărul.

18 Cum M'ai trimes Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimes şi Eu pe ei în lume.

19 Şi Eu însumi Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr.

20 Şi mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvîntul lor.

21 Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M'ai trimes.

22 Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat -o Tu, pentruca ei să fie una, cum şi noi sîntem una, -

23 Eu în ei, şi Tu în Mine; -pentruca ei să fie în chip desăvîrşit una, ca să cunoască lumea că Tu M'ai trimes, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine.

24 Tată, vreau ca acolo unde sînt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă, pe care Mi-ai dat -o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.

25 Neprihănitule Tată, lumea nu Te -a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M'ai trimes.

26 Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău, şi li -L voi mai face cunoscut, pentruca dragostea cu care M'ai iubit Tu, să fie în ei, şi Eu să fiu în ei.``

Read More

Corinteni 13

1 Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n'aş avea dragoste, sînt o aramă sunătoare sau un chimval zîngănitor.

2 Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încît să mut şi munţii, şi n'aş avea dragoste, nu sînt nimic.

3 Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n'aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

4 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mîndrie,

5 nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mînie, nu se gîndeşte la rău,

6 nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr,

7 acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.

8 Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfîrşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfîrşit.

9 Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte;

10 dar cînd va veni ce este desăvîrşit, acest ,,în parte`` se va sfîrşi.

11 Cînd eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gîndeam ca un copil; cînd m'am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.

12 Acum, vedem ca într'o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.

13 Acum dar rămîn aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Read More

Read More

Fii tu insuti

Romani 12:6
Daca depui prea mult efort in a-i multumi pe alti,vei sfarsi prin a te pierde pe tine insuti!
Ai impresia ca nu mai poti face fata "pretentiilor".
Ai vrea sa spui NU dar teama de a-i multumi pe alti,te face sa spui: Am sa incerc,-cand tu defapt gandesti: Nu mai pot sa ma mai ocup si de asta?
Nu fi nesigur.Cei care reusesc sa fie ei insusi nu permit altora sa ii controleze,caci sunt condusi de inima lor si nu de teama ca ar fi respinsi.
Nu te supara pe oameni care au pretentii gresite de la tine.
Eu (tu) suntem singuri responsabili de modul in care ne aranjam viata proprie,nu influenta lor.
Asta inseamna ca am clara identitatea,directia,chemarea si scopul vietii.
Multi traiesc sub presiune.
Uneori ma gandesc sa nu ma ridic la inaltimea asteptarilor.
Eram intrebata adesea - Ce gandesc altii despre mine,nu este treaba mea,numai daca nu o vreau eu.
A-l multumi pe Dumnezeu si a fi ce doreste El,iata grija mea.
Daca incerc sa fiu alcineva intrerup binecuvantarile Lui,- pentru ca eu asi deveni o imitatie a pretentiilor oamenilor si Dumnezeu nu va binecuvanta o imitatie,ci doar pe un crestin autentic,diferit de ceilalti,pentru ca El ne-a creat unici.
Dana G

Read More