luni, 4 aprilie 2011

Apocalipsa 3:14-22 – Când Cristos este scos afară!








Al şaptelea şi ultimul mesaj către cele 7 biserici din Asia Mică este adresat liderului bisericii din Laodicea. Acest oraş a fost fondat de Antioh al II-lea la mijlocul sec. 3 î.Cr. şi a fost numit după Laodice, soţia lui. Era situat la aproximativ 60 de km sud-est de Filadelfia, pe drumul spre Colose. Oraşul a devenit bogat sub conducerea romană, şi a dezvoltat o profitabilă industrie textilă. Când a fost distrus de un cutremur în anul 60 d.Cr., oraşul s-a reconstruit fără ajutor extern. Capacitatea economică a acestui oraş, de a se descurca fără ajutor din exterior, se pare că a avut o puternică influenţă asupra bisericii existente, ajungând într-un somn spiritual profund, şi cu toate că mărturia creştină a ţinut până în sec.14, astăzi atât oraşul cât şi biserica a ajuns doar o ruină.




Nu există dovezi că Pavel ar fi ajuns în acest oraş, dar este evident că el i-a cunoscut pe unii creştini de aici datorită cuvintelor scrise către biserica din Colose, unde el vorbeşte despre o „mare luptă” pe care o ducea în rugăciune pentru creştinii din Colose şi din Laodicea şi pentru alţii pe care nu-i văzuse niciodată (Col.2:1). Spre sfârşitul epistolei sale către cei din Colose, Pavel trimite salutări şi celor din Laodicea (Col.4:5). S-ar crede că epistola scrisă de Pavel celor din Efes, ar fi fost trimisă şi celor din Laodicea. În orice caz, biserica din Laodicea a avut o istorie lungă şi pe vremea când i-a fost trimis acest mesaj de la Isus, era o biserică bine cunoscută.

Prezentarea (vs.14)
„Acestea sunt cuvintele Celui Care este Amin, Martorul credincios şi adevărat, Începutul creaţiei lui Dumnezeu
· Celui Care este Amin” - Cuv. ebr. „amen” în VT este numele lui Dumnezeu (Isaia 65:16), însă utilizarea frecventă a cuv. „amin” are sensul de „aşa să fie”, aici folosit ca prezentare a lui Cristos poate fi tradus prin „adevărat” – el vorbeşte despre suveranitatea Sa şi despre certitudinea împlinirii promisiunilor Sale.
Ex. din 2 Cor.1:20„pentru că în El toate promisiunile lui Dumnezeu sunt „da“. De aceea, prin El spunem „Amin!“, spre slava lui Dumnezeu.” Când Cristos vorbeşte, Cuvântul Lui se împlineşte!
· „Martorul credincios şi adevărat” – Cristos a mai fost prezentat ca „martor credincios” (1:5) şi „Cel adevărat” (3:7), iar aici, acesta este un titlu în contrast cu biserica din Laodicea, care nu era nici credincioasă, nici adevărată. De asemenea această precizare dă solemnitate şi asigurare mesajului spus acestei biserici.
· „Începutul creaţiei lui Dumnezeu” – cuv. în greacă pentru „începutul” („arche”) nu înseamnă prima dintre creaturile lui Dumnezeu, ci „cel care este înainte de creaţie”. Acest cuvânt nu trebuie scos din context, pentru că El îşi va pierde însemnătatea – acest lucru l-a făcut Arius şi urmaşii săi, care au spus că Cristos este o „fiinţă creată” şi deci nu este Dumnezeu. Însă întreg contextul Apocalipsei (cât şi întreaga Biblie) arată că Cristos este Creatorul, totul începând prin El şi depinzând de El – „El este sursa şi izvorul principal al creaţiei” (Alford).
Un ex. concludent este în Coloseni 1:15-17 - „El este chipul Dumnezeului nevăzut, întâiul născut peste întreaga creaţie, pentru că prin El au fost create toate lucrurile, în cer şi pe pământ, cele vizibile şi cele invizibile, fie tronuri, fie domnii, fie conducători, fie autorităţi. Toate au fost create prin El şi pentru El. El este înainte de toate lucrurile şi în El se ţin toate împreună.”
Biserica din Laodicea cunoştea scrisoarea lui Pavel scrisă celor din Colose, scrisoare în care Cristos este prezentat ca fiid Cel Suveran, Dumnezeu Creator din şi prin care au venit şi se ţin toate lucrurile – În timp ce laodicenii se delectau în bogăţiile lor, Cristos le aminteşte că toate lucrurile provind de la El, Creatorul.
Acuzaţia (vs.15-19) - Isus îşi începe mesajul către această biserică neavând niciun cuvânt de apreciere, dar având cea mai usturătoare critică din toate celelalte mesaje.
ştiu faptele tale” - Cristos „ştie” (gr.„eido” – a vedea, a cunoaşte îndeaproape, cu siguranţă) şi situaţia acestei biserici - ce are de spus acestei biserici este de o importanţă vitală şi pentru noi astăzi.
Cristos scoate în evidenţă problemele acestei bisericidiagnosticul adevărat – iar această biserică nu avea să îi placă spusele Domnului – dacă vrem ce are mai bun Dumnezeu pentru viaţa noastră individual şi ca biserică, trebuie să fim sinceri cu Dumnezeu şi sinceri cu noi înşine!
Cristos scoate în evidenţă 4 probleme (nevoi) ale bisericii din Laodicea:
1. Îşi pierduseră vigoarea (vs.15b-16) - „... ştiu că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar fiindcă eşti căldicel – nici în clocot, nici rece – o să te vărs din gura Mea!”
În viaţa creştină există 3 temperaturi spirituale:
inimă arzătoare (Luca 24:32),
o inimă rece (Mat.24:12) şi
o inimă căldicică (Apoc.3:16).
Creştinul căldicel se simte bine, este mulţumit de sine şi nu îşi realizează nevoia. Dacă ar fi rece sau ferbinte ar simţi!
Deşi era un oraş bogat, calitatea apei era foarte proastă – a trebuit să aducă apa printr-un apeduct lung de aproape 10 km de la Hieropolis, apă dintr-un izvor fierbinte, care se răcea un pic până când ajungea în Laodicea.
Se pare că şi aici, biserica a „împrumutat” starea oraşului – a devenit precum apa ei – „căldicea” (gr. „chliaros”, folosit numai aici, ce descrie o apă călduţă) – această stare este insuportabilă pentru Dumnezeu!„o, dacă ai fi...” îi spune Domnul.
Expresia „am să te vărs” nu este o referinţă la pierderea mântuirii, ci la lipsa binecuvântării lui Dumnezeu!
Ca şi credincioşi, Dumnezeu ne vrea „arzători” pentru El şi lucrarea Sa:
Rom.12:11
„În ce priveşte dedicarea, să nu fiţi leneşi! Fiţi plini de râvnă cu duhul! Slujiţi Domnului!”Duhul este cel care ne „aprinde” pentru trăirea după voia lui Dumnezeu.
    Luca 24:32„Nu ne ardea inima când ne vorbea pe drum şi când ne deschidea Scripturile?“ – spuneau cei doi ucenici cărora Isus le-a explicat Scripturile – Cuvântul lui Dumnezeu are putere de a ne „pune în foc” inimile pentru voia Lui Dumnezeu.
    Iacov 5:16b„Rugăciunea fierbinte a celui drept este foarte puternică.”Rugăciunea este calea de a deveni „în foc” pentru Dumnezeu.
    Biserica nu poate fi „un sistem închis” – Isus a spus că „Fără Mine nu puteţi face nimic!” (Ioan 15:5). Biserica din Laodicea era independentă, mulţumită de sine şi sigură pe sine.
    Aplicaţie: Cum eşti tu? Ţi-ai pierdut vigoarea? Eşti independent sau dependent de Isus?
    2. Îşi pierduseră valorile (vs.17-18a) - „Pentru că zici: ‘Sunt bogat, am adunat avere şi n-am nevoie de nimic!’ şi nu-ţi dai seama că eşti nenorocit, vrednic de milă, sărac... te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţat prin foc – ca să fii bogat...”
    Biserica din Smirna credea despre ea că este „săracă”, dar era de fapt bogată în ochii lui Dumnezeu. Biserica din Laodicea se lăuda că este „bogată”, când de fapt era săracă (gr. „cerşetor”) în ochii lui Dumnezeu. Aici avem chiar şi motivul declinării ei spirituale – mândria – cei din biserică deveniseră mândri de lucrarea lor şi se măsurau după standardele/valorile umane
    Laodicea era o oraş foarte bogat – era un centru bancar - efectua operaţiuni bancare foarte mari.
    Probabil că „spiritul pieţei” se strecurase în biserica din acest oraş şi astfel valorile lor s-au stricat!
    Aplicaţie: Care sunt valorile noastre?
    Dumnezeu ne cheamă să nu alergăm după valorile lumiiRom. 12:2 - Nu vă conformaţi acestui veac, ci lăsaţi-vă transformaţi prin reînnoirea gândirii voastre, ca să puteţi discerne voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvârşită.
    Care este soluţia?„să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc” – aceasta ne sugerează faptul că biserica avea nevoie de încercări şi greutăţi (persecuţie chiar), pentru că erau prea comfortabili în starea lor.
    „Nimic nu face pe copiii lui Dumnezeu să-şi examineze valorile şi priorităţile ca suferinţa!”
    3. Îşi pierduseră vestimentaţia (vs.18b) – „nu-ţi dai seama că eşti... gol” - te sfătuiesc să cumperi de la Mine... haine albe – ca să te îmbraci şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale”
    Biserica din Laodicea credea că este „îmbrăcată” în splendoare, când de fapt era... „goală”! A fi „gol” însemna a fi „înfrânt”, „umplut de ruşine”. (2 Sam.10:4; Isaia 20:1-4) Era o chestiune de demnitate.
    Laodicea era cunoscută şi pentru lâna neagră de o calitate superioară cu care se lăudau şi care o puteai găsi pe piaţa lor, dar aceasta nu putea rezolva problema vestimentaţiei lor.
    Care este soluţia? – „să cumperi de la Mine... haine albe– aceasta este o referinţă la „faptele drepte ale sfinţilor” (caracterul nostru - Apoc.19:8), care au ca bază neprihănirea lui Cristos (mântuirea noastră).
    Aplicaţie: Cum stăm cu trăirea noastră ca şi reprezentanţi ai lui Cristos?
    4. Îşi pierduseră vederea (vs.18c) - „nu-ţi dai seama că eşti... orb” - te sfătuiesc să cumperi de la Mine... alifie pentru ochi – ca să-ţi ungi ochii şi să poţi vedea.”
    Cei din biserica din Laodicea erau „orbi” şi astfel ei nu puteau vedea ralitatea. Ei trăiau într-un paradis fals – mândri de biserica lor care era pe cale să fie respinsă de Cristos.
    Cei din Laodicea erau cunoscuţi şi pentru „Tephra Phrigia” – o pudră pentru ochi ce era faimoasă în toată lumea. Era exportată sub formă de tablete şi trebuiau zdrobite până deveneau o pulbere care se aplica pe ochi. Aceasta era considerată cel mai bun medicament pt dureri de ochi şi pt cei cu vederea slabă.
    Soluţia lui Cristos? – „să cumperi de la Mine... alifie pentru ochi”Cristos este Doctorul Suprem!
    Apostolul Petru ne învaţă că atunci când credinciosul nu creşte spiritual, vederea lui spirituală este afectată2 Petru 1:5-9
    „De aceea, daţi-vă toată silinţa să adăugaţi la credinţa voastră virtutea, la virtute – cunoaşterea, la cunoaştere – înfrânarea, la înfrânare – răbdarea, la răbdare – evlavia, la evlavie – dragostea frăţească, iar la dragostea frăţească – dragostea de oameni. Căci dacă aceste lucruri sunt într-adevăr ale voastre şi abundă printre voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici ineficienţi, nici neroditori în ce priveşte cunoaşterea Domnului nostru Isus Cristos. Dar cel căruia îi lipsesc aceste lucruri este orb, sau cel puţin miop; a uitat că a primit curăţirea de vechile lui păcate.”
    Aplicaţie: Cum stăm cu vederea?
    Îndemnul (vs.19-22)
    Isus îşi încheie mesajul către această biserică prin 4 afirmaţii speciale:
    O explicaţie (vs.19a) – „Eu îi mustru (gr. „scot la iveală”) şi-i disciplinez (gr. „corectez”) pe cei pe care-i iubesc.”
    Aici vedem inima iubitoare de Tată a Domnului nostru – Evrei 12:7 Răbdaţi încercările de dragul disciplinării! Dumnezeu se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Care copil nu este disciplinat de tatăl lui?”
    Aici mai observăm şi diferenţa dintre copiii adevăraţi ai lui Dumnezeu de copiii falşi („neligitimi”) ai lui Dumnezeu – Evrei 12:8„Însă dacă voi nu aveţi parte de disciplina de care au parte toţi copiii, atunci sunteţi copii neligitimi, nu fii.”
    Un îndemn (vs.19b) – „Fii plin de râvnă deci şi pocăieşte-te!”
    Pocăinţa rămâne calea de îndreptare! Cei din Laodicea trebuiau să se pocăiască de mândria lor care îi adusese în halul acesta.
    O invitaţie (vs.20) – „Iată, Eu stau la uşă şi bat! Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el şi voi mânca cu el, şi el cu Mine.”
    Chiar dacă Isus a fost scos afară, El nu renunţă la noi, şi ne invită la refacerea relaţiei noastre cu El. Noi, de obicei, folosim acest verset pentru cei necredincioşi, dar aici, Isus este în afara bisericii din Laodicea şi chemă individual („Dacă aude cineva... şi deschide... voi intra la el... voi cina cu el...”)
    Singura soluţie pentru Biserică este Cristos, de la început până la sfârşit! – invitat să fie centrul vieţii, Domnul vieţii – pentru a dezvolta o viaţă intimă, strâns legată de El.
    O promisiune (vs.21-22) – Camera cinei devine Sala tronului!
    Celui ce învinge îi voi da dreptul să şadă împreună cu Mine pe tronul Meu, tot aşa cum şi Eu am învins şi am şezut împreună cu Tatăl Meu pe tronul Lui. Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!”
    Această promisiune este adresată, ca şi celelalte, tuturor credincioşilor, nu numai unei elite. Este o dovadă de mare HAR aici, căci acelora care Isus este gata să îi verse din grua Sa, El le dă o şansă să fie victorioşi prin credinţă pentru El.
    Această promisiune este de a domni împreună cu Isus în împărăţia Sa milenară, nu numai peste Israel, ci şi peste toate popoarele. (Mat.25:32)
    Mesajele către cele şapte biserici din Asia sunt un mesaj complet al lui Cristos pentru Biserica Sa de astăzi.
    Avertismentul şi îndemnul şi pentru noi este să ascultăm de zice bisericii Duhul lui Dumnezeu.
    Astfel,Biserica din Efes reprezintă pericolul pierderii dragostei dintâi (2:4), acea ardoare şi devotamentul proaspăt faţă de Cristos, care a caracterizat Biserica primară.
    Biserica din Smirna reprezintă pericolul temerii de suferinţă, prin care suntem îndemnaţi „să nu ne temem nicidecum de ce vom suferi” (2:10).
    Biserica din Pergam reprezintă pericolul continuu al compromisului doctrinar (2:14-15), care este de multe ori primul pas spre abandonarea totală a creştinismului.
    Biserica din Tiatira reprezintă pericolul compromisului moral (2:20), iar noi trebuie să ne gândim la abaterile de a standardele morale care ne-au invadat bisericile.
    Biserica din Sardes reprezintă pericolul morţii spirituale (3:1-2), o religie fără viaţă, bazată numai pe aspecte exterioare, la fel ca fariseii comparaţi de Isus cu nişte „morminte văruite”.
    Biserica din Filadelfia, deşi lăudată de Isus, reprezintă pericolul de a nu păstra ceea ce avea (3:11) şi ne îndeamnă să păzim Cuvântul şi să aşteptăm credincioşi revenirea lui Isus.
    Biserica din Laodicea reprezintă pericolul de a fi căldicel (3:15-16), pericolul autosuficienţei şi orbirii faţă de nevoia noastră după Cristos, pe care L-am scos afară din biserică... din viaţa noastră de credinţă.
    Duhul vorbeşte clar şi adevărat Bisericii şi doreşte pocăinţa de idoli şi credinţa noastră în Cristos restaurată! Aceasta este inima Evangheliei pe care trebuie s-o înţelegem, s-o credem, s-o trăim, s-o împărtăşim şi chiar s-o apărăm, până va veni El.



    Studiu : Florin Enescu

    sâmbătă, 2 aprilie 2011

    Apocalipsa 3:7-13 – Când Cristos deschide uşi!


    Când Cristos deschide uşi! - Apocalipsa 3:7-13 from William Anderson on Vimeo.
    Al şaselea mesaj al lui Cristos a fost adresat liderului bisericii din Filadelfia, un mesaj care este cel mai interesant dintre toate mesajele trimise celor 7 biserici din Asia Mică. Biserica aceasta a fost o biserică credincioasă Capului Cristos şi Cuvântului lui Dumnezeu.
    Oraşul Filadelfia, cunoscut astăzi sub numele de Alaşehir, este situat în regiunea Lidia la aproximativ 45 de km sud-est de Sardes şi a primit numele de la unul din regii Pergamului, Attalus Filadelfius, care l-a construit. Numele „Filadelfia” înseamnă „dragoste frăţească” şi este întâlnit în alte 6 locuri în Scriptură (Rom.12:10; 1 Tes.4:9; Evrei 13:1; 1 Pe.1:22; 2 Pe. 1:7a, b).
    Filadelfia era situată într-un loc strategic pe ruta principală dintre Roma şi Orient, motiv pentru care era numită „Poarta spre Orient”. Mai era numită „Mica Atenă” datorită multitudinii de temple.
    Acest oraş are o istorie lungă şi de mai multe ori a fost distrus aproape în totalitate de cutremure. Cea mai recentă reconstrucţie a sa a avut loc în anul 17 d.Cr. Terenurile din jurul oraşului constituiau o bogată zonă agricolă, dar existau şi evidente activităţi vulcanice. Una din culturile cele mai importante era cea a viţei de vie şi de aceea Dionysos era zeul cel mai adorat în acest oraş. O comunitate creştină care a dus timp îndelungat mărturia Evangheliei a continuat să existe şi să prospere chiar şi sub dominaţia turcă. Înainte de primul război mondial toţi creştinii de aici, care atunci erau creştini doar cu numele, au părăsit oraşul şi s-au refugiat în Grecia.
    Mesajul adresat acestei biserici are un caracter surprinzător şi deosebit pentru că este alcătuit în cea mai mare parte din cuvinte de apreciere, la fel ca mesajul adresat bisericii din Smirna, şi în contrast izbitor cu mesajele adresate celorlalte biserici, mai ales bisericile din Sardes şi Laodicea.
    Prezentarea (vs.7)
    „Acestea sunt cuvintele Celui Sfânt, Celui Adevărat, Celui Care are cheia lui David, Celui Care deschide şi nimeni nu va închide şi Celui Care închide şi nimeni nu va deschide
    · „Celui Sfânt” – această expresie este folosită pentru a declara că El este Dumnezeu„sfânt” înseamnă a fi „pus deoparte, separat, unic”, iar Isus este sfânt în caracterul Său, în cuvintele Sale, în acţiunile Sale şi în scopurile Sale. El este „Cel Sfânt”, adică Cel unic, Cel fară asemănare, căci nu se poate compara cu nimeni şi nimic!
    · Celui Adevărat, – adică „autentic, original”. Isus este Dumnezeu autentic, nu copie! Pe vremea respectivă existau sute de zei şi zeiţe (1 Cor. 8:5-6), dar numai Isus Cristos putea să afirme drept că este Dumnezeul Adevărat!
    În Apoc.6:10, martirii din cer i se adresează lui Isus, numindu-L „sfânt şi adevărat” şi de aceea El poate şi trebuie să judece păcatul şi să răzbune pe cei omorâţi din pricina Lui.
    „Stăpâne peste toate, Tu Care eşti sfânt şi adevărat, cât mai este până când îi vei judeca pe locuitorii pământului şi vei răzbuna sângele nostru?“
    · „Celui Care are cheia lui David” – referinţa aici este despre autoritatea lui Isus
    Contextul aici este din Isaia 22:15-25, unde Asiria invadase Împ. lui Iuda (după cum profetul îi avertizase), dar liderii evrei se încredeau în Egipt, nu în Dumnezeu, în privinţa ajutorului. Unul din liderii răi ai pop. Şebna şi-a folosit poziţia nu pt popor, ci pt câştigul său. Dumnezeu l-a înlăturat, iar în locul lui l-a pus Eliachim, un om credincios, dândui cheile autorităţii. Eliachim este imaginea lui Isus, administratorul credincios al afacerilor/lucrărilor lui Dumnezeu pentru poporul Său.
    Isus are de asemenea „cheile morţii şi Locuinţei Morţilor” (Apoc.1:18)
    · „Celui Care deschide şi nimeni nu va închide şi Celui Care închide şi nimeni nu va deschide” – în NT o „uşă deschisă” vorbeşte despre o oportunitate pentru răspândirea Evangheliei (ex. Fap.14:27; 1 Cor.16:9; 2 Cor.2:12; Col.4:3).
    Isus vrea să le amintească faptul că El este „Domnul secerişului”(Mat.9:38) şi Capul Bisericii (Efe.4:15) şi El determină unde şi când trebuie să-L slujească credincioşii Săi (ex. Fap.16:6-10).
    El oferea celor din biserica din Filadelfia o mare oportunitate să-L slujească şi să-L mărturisească.
    Întrebarea se pune dacă cei din Biserica din Filadelfia aveau să folosească această oportunitate?
    Întrebarea şi pentru noi este „Folosim noi oportunităţile date de Dumnezeu? Le vedem?”
    Ex. unui om care a fost atins de predica lui Spurgeon şi a venit la el şi la întrebat „Cum pot câştiga alţi oameni pt Isus?” Spurgeon l-a întrebat „Ce meserie ai?” Omul i-a zis că este operator pe motoare de locomotivă. Spurgeon i-a zis atunci „Fochistul îl cunoaşte pe Isus?”, iar omul a zis că „Nu ştiu!”, iar Spurgeon i-a zis „Du-te şi află!”. Asta era „uşa deschisă” de Dumnezeu pentru el.
    Ø CARE sau UNDE este „uşa deschisă” de Dumnezeu pentru tine?
    Aprecierea (vs.8-9a) - Isus nu are nici o acuzaţie pentru această biserică.
    „... ştiu faptele tale – iată, am pus înaintea ta o uşă deschisă, pe care n-o poate închide nimeni – ştiu că, deşi ai puţină putere, ai ascultat de Cuvântul Meu şi nu te-ai lepădat de Numele Meu. Îi voi face pe cei din sinagoga lui Satan – care spun că sunt iudei, dar nu sunt, ci mint...
    Cristos „ştie” (gr.”eido” – a vedea, a cunoaşte îndeaproape, cu siguranţă) şi situaţia acestei biserici
    ştiu faptele tale” – lsus îi apreciază pentru hărnicia lor – credincioşii aceştia erau activi.
    am pus înaintea ta o uşă deschisă, pe care n-o poate închide nimeni– aplicaţia specifică a prezentării lui Isus din versetul anterior. – un exemplu clar pentru noi că Isus trebuie să fie practic/aplicabil pentru noi, pentru situaţiile noastre.
    ştiu că, deşi ai puţină putere, ai ascultat de Cuvântul Meu şi nu te-ai lepădat de Numele Meu.” – Isus le arată 2 probleme/obstacole pe care cei din biserica Filadelfia trebuiau să le învingă:
    1. „puţină putere” – se pare că aceasta nu era o biserică mare şi puternică, dar era CREDINCIOASĂ! Credincioşia lor consta în ASCULTARE („ai ascultat de Cuvântul Meu”) şi TRĂIRE CURAJOASĂ („nu te-ai lepădat de Numele Meu”).
    Aplicaţie: Uneori noi suntem „prea tari” pentru Domnul ca să ne folosească!
    2. „cei din Sinagoga Satanei” – acesta este obstacolul OPOZIŢIEI – el venea de la evreii din oraş, dar Isus le spune că sursa era chiar Satan, căci „noi nu luptăm împotriva cărnii şi a sângelui, ci împotriva stăpânirilor, a autorităţilor şi a puterilor acestui veac întunecat, împotriva duhurilor rele din locurile cereşti.” (Efe.6:12)
    De remarcat faptul că aceştia chiar dacă erau din „poporul ales”, nu erau „evrei adevăraţi” – deci, a avea o moştenire glorioasă nu este garanţia mântuirii (Mat.3:7.12; Ioan 8:33...
    Cum se opuneau aceşti evrei credincioşilor din Filadelfia? – probabil prin excluderea lor din sinagoga lor şi prin acuzaţii false, acestea fiind modurile cele mai frecvente folosite şi împotriva lui Pavel de către evrei. Satan este un acuzator şi el poate folosi chiar oameni religioşi ( ex. Apoc.12:10). Nu este uşor să fii martor pentru Cristos când oameni de seamă răspândesc minciuni despre tine! Credincioşii din Smirna au avut acelaşi fel de opoziţie (Apoc.2:9).
    Întrebare: Cum reacţionăm noi în faţa opoziţiei/greutăţilor?
    Biserica din Filadelfia ne învaţă cum să reacţionăm în faţa obstacolelor, fie lipsa de putere, fie opoziţia: prin CREDINŢĂ care vede în fiecare obstacol, OPORTUNITĂŢI.
    Promisiuni (vs.9b-12)
    Domnul le-a dat trei promisiuni extraordinare celor din mica biserică a Filadelfiei:
    1. Protecţie faţă de duşmani (vs.9b) - „... să vină şi să se prosterneze la picioarele tale şi să-şi dea seama că te-am iubit.”
    „Dacă noi ne ocupăm cu lucrarea lui Dumnezeu, El se va ocupa de bătăliile noastre!” W.W.
    2. Protecţie în necazuri (vs.10) - „Pentru că mi-ai ascultat chemarea la răbdare, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării care urmează să vină peste toată omenirea, pentru a-i pune la încercare pe locuitorii pământului.”
    Aceasta este o promisiune mult prea mare (şi specifică) pentru a fi aplicată doar bisericii din Filadelfia – mulţi interpreţi ai Bibliei cred că aceasta este referinţa la „Necazul cel Mare” sau „Necazul lui Iacov” descris între cap.6-19 din Apocalipsa.
    Expresia „toată omenirea” („toţi locuitorii pământului”) descrie lucrurile descrise în perioada „Necazului” care va lovi toată lumea – vezi Apoc.6:10; 8:13; 11:10; 12:12; 13:8,12, 14; 14:6; 17:2,8).
    După înţelegerea multor interpreţi ai Bibliei, aceasta este promisiunea profetică a faptului că Biserica lui Cristos din vremurile de pe urmă nu va trece prin perioada Necazului cel Mare („ultima săptămână”, cei 7ani descrişi în Daniel 9: 27).
    3. Onoare (vs.12) - „Pe cel ce învinge îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu şi nu va mai pleca din el; şi voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu, numele cetăţii Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim, care coboară din cer de la Dumnezeul Meu, şi noul Meu Nume.
    Simbolismul folosit aici era foarte semnificativ pt cei din Filadelfia, datorită pericolului constant de cutremure – stabilitatea unui stâlp – nu va mai fi nici o teamă pentru cei ce vor locui în cetatea veşnică a lui Dumnezeu.
    „nu va mai pleca din el”frica de pericol şi dorinţa de a scăpa de pericolul cutremurelor
    voi scrie pe el...” – în vechile cetăţi se obişnuia să se ridice stâlpi inscripţionaţi în cinstea liderilor lor – cetatea lui Dumnezeu este făcută nu din stâlpi de piatră (pentru că nu va exista Templu în oraşul ceresc), ci din slujitorii Săi biruitori, care vor fi onoraţi veşnic (Apoc.21:22).
    Avertizarea (vs.11) - Eu vin curând; ţine ceea ce ai, pentru ca nimeni să nu-ţi ia cununa!” – imaginea se referă la modul cum un sportiv se poartă şi termină alergarea sa -
    Întrebări Cum alergăm noi şi cum vom termina alergarea noastră? (ex. lui Pavel – Fil.3:12-14)
    Care sunt „uşile deschise” de la Domnul pentru noi în vremea noastră?
    Folosim „uşile deschise” sau ne-am împotmolit în obstacole?
    Cum vom fi găsiţi de venirea lui Isus?
    Invitaţia (vs.13) - „Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!”
    Invitaţia şi chemarea lui Isus este una personală - de a auzi - Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!”
    Biserica de azi trebuie să asculte la acest mesaj şi să ia aminte practic la el:
    Dacă Dumnezeu ne deschide uşi, trebuie SĂ LUCRĂM „cât este ziuă”
    Dacă Dumnezeu închide uşile, trebuie SĂ AŞTEPTĂM răbdători!
    În toate trebuie să Îi rămânem CREDINCIOŞI, să vedem oportunităţile, nu doar obstacolele. Dacă pierdem oportunităţile, nu vom avea parte de răsplăţile Sale (cununile) şi vom sta ruşinaţi înaintea Lui în ziua judecăţii (1 Ioan 2:28).


    Studiu : Florin Enescu

    Apocalipsa 3:1-6 – Când Cristos este simulat!

    Când Cristos este simulat! - Apocalipsa 3:1-6 from William Anderson on Vimeo.

    Al cincilea mesaj al lui Cristos a fost adresat liderului bisericii din Sardes, care era situat în vestul Asiei Mici, la aprox.80 de Km este de Smirna şi 50 de km sud-est de Tiatira. Era un oraş important şi bogat , situat pe un drum comercial care mergea de la est la vest prin oraşul Lidia. Acest oraş antic, cu o istorie bogată, s-a ridicat din nou la o poziţie importantă sub conducerea romană. La un moment dat a fost capitala regatului Lidiei. Bogăţia lui provenea mai ales din atelierele textile, de producere a vopselei şi din comerţul cu bijuterii. Cei mai mulţi locuitori ai oraşului practicau închinarea păgână şi existau multe organizaţii secrete şi secte ale religiilor misterelor. Unul din punctele de interes ale oraşului, îl reprezenta templul magnific al zeiţei Artemis, care dat adin sec. 4 î.Cr. Astăzi ruinele unei biserici clădite chiar lângă acest templu, sunt o mărturie a prezenţei creştine în acest oraş cunoscut pentru stilul de viaţă foarte imoral.

    Mesajul i-a fost adresat unei biserici care a continuat să existe până în sec.14, dar nu a avut influenţă. Astăzi printre ruinele acestui oraş mai există doar un mic sat, cunoscut sub numele de Sart.

    Prezentarea (vs.1a)

    „Acestea sunt cuvintele Celui Care are cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele

    „Cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu” – referinţa aceasta apare şi în cap.1:4, simbol al perfecţiunii Duhului lui Dumnezeu. Este o referinţă la cele şapte aspecte ale lucrării Duhului Sfânt în şi prin viaţa lui Isus – „Duhul Domnului se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul” (Is.11:2). Imaginea lui Cristos scoate în evidenţă calităţile Sale de a face o judecată dreaptă a celor din biserica din Sardes

    „cele şapte stele” – pe lângă „şapte duhuri”, Cristos are şi „cele şapte stele”, care potrivit cap.1:20, sunt o referinţă la „îngerii” sau „liderii” bisericilor cărora le vorbeşte Isus. Faptul că aceşti lideri aparţin lui Isus, le conferă mai multă autoritate dar şi responsabilitate, iar ei sunt datori faţă de Cristos în ceea ce priveşte slujirea lor.

    Aprecierea – Domnul Isus nu are cuvinte de apreciere faţă de această biserică!

    Motivul acestui lucru se datorează situaţiei oraşului Sardes în care exista această biserica şi influenţa puternică asupra ei. Iată ce relatează Andrew Tait:

    „Oamenii din Sardes erau idolatri – se închinau zeiţei mamă Cibele. Ruinele templului ridicat în cinstea ei mai există şi astăzi şi se pot vedea două coloane grandioase cu o înălţime de 18 m şi un diametru de 2 m... Adorarea acestei zeiţe avea un caracter profund degradant şi la sărbătorile ţinute în cinstea ei aveau loc orgii la fel ca în cultul lui Dionusios.”

    Astfel se pare că comunitatea mică de creştini din acest oraş a fost profund afectată de imoralitatea, idolatria şi depravarea societăţii din Sardes, şi nu este de mirare că Isus nu are cuvinte de laudă la adresa bisericii de aici. De fapt, se vede o schimbare de abordare a lui Isus, de la această biserică. Până acum El începea cu aprecieri, dar acum începe cu condamnări. Păcatul nu era o regulă în celelalte biserici, ci o excepţie, dar aici lucrurile stau invers şi de aceea nu există aprecieri din partea lui Cristos.

    Acuzaţia (vs.1b) – „... ştiu faptele tale; îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort. ...

    Cristos „ştie” (gr.”eido” – a vedea, a cunoaşte îndeaproape, cu siguranţă) şi situaţia acestei biserici.

    ştiu faptele tale” - Nimic nu poate scăpa lui Cristos, căci acţiunile şi mărturia bisericii din Sardes sunt o „carte deschisă” înaintea aceluia care cunoaşte perfect realitatea bisericii sale.

    îţi merge numele că trăieşti...” – ceea ce este ascuns pentru oameni, nu este ascuns deloc pentru Cristos. Se pare că biserica din Smirna avea reputaţia unei biserici spirituale, unei biserici vii!

    dar eşti mort” – Cristos însă pronunţă diagnosticul real„eşti mort” – Putem impresiona pe oameni cu activităţile („faptele”) noastre, dar nu pe Isus Cristos, Capul şi Domnul Bisericii, care nu poate fi „ameţit” de aparenţe, de faţada vieţii noastre de credinţă.

    Aplicaţie: Care este reputaţia noastră? Cine determină reputaţia noastră?

    Îndemn şi avertizare (vs.2-3) - Trezeşte-te şi întăreşte ce a mai rămas, care este pe moarte, pentru că n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu! Aminteşte-ţi deci ceea ce ai primit şi ai auzit, ascultă de acestea şi pocăieşte-te! Dacă însă nu te trezeşti, voi veni ca un hoţ şi nu vei şti când voi veni la tine.”

    Cu toate că biserica din Sardes era moartă în ochii lui Dumnezeu, este evident din vs.2 că încă mai exista o „rămăşiţă” de credincioşi a căror spiritualitatea era vie. Altfel nu are sens chemarea lui Isus de a „întăreşte ce a mai rămas”

    Însă, pe de altă parte, avertizarea lui Isus „n-am găsit faptele tale desăvârşite” (în gr. „n-am găsit nici una din faptele tale desăvârşite”) ne arată starea spirituală foarte gravă a acestei biserici. Ea credea că este OK... căci era ocupată („faptele tale”)... dar nu valorau nimic!

    Isus îndeamnă la pocăinţă această biserică, dar trebuie să înţelegem că primul pas în pocăinţa adevărată este înţelegerea situaţiei în care eşti! Asta este ceea ce Isus face aici – arată starea gravă a acestei biserici. Aici începe „trezirea”! – este o lucrarea pe care Duhul Sfânt o face, revelând starea noastră de păcat – cred că aici „suferim” mult astăzi, şi de aceea.... nu se întâmplă nimic!

    Întrebare: Vezi tu starea ta? Vezi tu păcatul tău? Îl vezi aşa cum îl vede Isus?

    Iată şi ceilaţi paşi:

    „Aminteşte-ţi deci ceea ce ai primit şi ai auzit” – este Evanghelia curată ceea ce primim şi auzim la început, şi ceea ce dă năştere credinţei mântuitoare (Rom.10.17)

    „ascultă de acestea şi pocăieşte-te!” – răspunsul nostru – „schimbarea minţii” – reconsiderarea modului de gândire şi trăire, acordându-l la voia lui Dumnezeu. Ideea aici este de a lua aminte – de a învăţa lecţia dată de Dumnezeu.

    Formula trezirii adevărate: Trezeşte-te! Aminteşte-ţi Evanghelia! Pocăieşte-te! Veghează!

    Contextul istoric al celor din Sardes ne arată că ei nu au învăţat nimic din istoria lor

    Cu toate că poziţia geografică a oraşului era ideală pt apărarea lui, deoarece era situat pe un platou deasupra văii Hermus, înconjurat de stânci imposibil de escaladat, Sardes a fost cucerit de 2 ori din cauza încrederii exagerate în poziţia lor şi neglijării pazei oraşului. În anul 549 î.Cr., regele persan Cir a cucerit cetatea ce se afla sub conducerea lui Cresus, escaladând stâncile noaptea şi găsind santinelele dormind. În anul 214 î.Cr., armatele lui Antioh cel Mare a cucerit Sardesul folosind aceiaşi metodă. Când Cristos vorbeşte bisericii din Sardes, oraşul se afla în declin datorită acestor invazii, iar biserica se asemăna cu oraşul.

    Aplicaţie: Te pocăieşti aşa? Ce fel de pocăinţă practici?

    Felul cum mă pocăiesc se vede în felul în care mă schimb tot mai mult după „chipul lui Cristos”! Aceasta este adevărata pocăinţă! Acesta este scopui pocăinţei – să căpătăm mai mult şi mai mult caracterul lui Cristos!

    Avertizarea lui Isus – „Dacă însă nu te trezeşti, voi veni ca un hoţ şi nu vei şti când voi veni la tine.”

    Domnul îi avertizează cu privire la judecata Sa pe care o va face pe fulgerător, neaşteptat şi irevocabil! Aşa cum am mai văzut şi la celelalte biserici, dacă nu există pocăinţă, nu rămâne decât aşteptarea judecăţii drepte a lui Isus peste biserica Sa.

    Faptul că Isus va veni ca „un hoţ” este o referinţă clară la istoria oraşului, care le amintea că de aşa fusese cucerită de duşmani cetatea lor, chiar dacă li se părea că este imposibil de cucerit – asta datorită „adormirii” lor.

    Aplicaţia:

    Romani 13:11-14 „... este ceasul să vă treziţi din somn, pentru că mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am devenit credincioşi; noaptea aproape a trecut şi ziua este aproape, deci să lăsăm la o parte faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armura luminii! Să ne comportăm aşa cum se cuvine, ca în timpul zilei, nu în orgii şi în beţii, nu în desfrânare şi în depravare, nu în ceartă şi în invidie, ci îmbrăcaţi-vă cu Domnul Isus Cristos şi nu vă preocupaţi de cum anume să vă îngrijiţi de poftele firii voastre!

    Promisiunea şi Invitaţia (vs.4-6) – „Ai totuşi în Sardes câteva nume care nu şi-au întinat hainele; ei vor umbla cu Mine, îmbrăcaţi în alb, pentru că sunt vrednici. Cel ce învinge va fi îmbrăcat în haine albe şi nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea Vieţii, ci îi voi mărturisi numele înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui. Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!”

    Promisiunea este pentru puţinii credincioşi din Sardes („câteva nume”):

    ei vor umbla cu Mine, îmbrăcaţi în alb, pentru că sunt vrednici” – este o referinţă la cinstea de care se vor bucura cei credincioşi, alături de Isus.

    Sardes era cunoscut printre altele pentru industria lânii şi a hainelor de lână.

    Promisiune devine personală, ca să asigure personal pe fiecare credincios care îi rămâne fidel - „nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea Vieţii...” – o referinţă la importanţa cetăţeniei în Imperiul Roman – aici nu avem o avertizare la faptul că ne putem pierde mântuirea, căci ea nu depinde faptele noastre, ci este numai prin har.

    în Ps.69:28 se face o referinţă la „Cartea celor vii”, indicând faptul că ea conţine numele tuturor celor ce se nasc, deci şi răi şi drepţi.

    Apoc. 13:8 şi 17:8 ne sugerează faptul că numele oamenilor sunt scrise în Cartea Vieţii, „de la întemeierea lumii”, deci înaite de faptele lor.

    Astfel alegerea lui Dumnezeu prin har şi răspunsul nostru tot prin har, lucrează astfel la salvarea noastră, lucrare pe care noi nu putem s-o înţelegem pe deplin în această viaţă.

    Cert este că la sfârşit (Apoc.20:12-15), Cartea Vieţii conţine doar numele celor mântuiţi, ia în Apoc. 21:27 ea devine „Cartea Vieţii Mielului”.

    „îi voi mărturisi numele înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui

    Domnul îşi încheie mesajul cu o invitaţia de a auzi - Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!”

    Avertizarea lui Isus pentru noi este să nu ajungem să fim prea comfortabili în biserica noastră şi să ne trezim că murim pe zi ce trece!

    Încurajarea lui Isus pentru noi este că nici o biserică nu este fără speranţă, atâta vreme cât are o rămăşiţă care este gata să întărească ce a mai rămas.



    Studiu : Florin Enescu

    ÎMPARTE

    Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More