Disciplina Biblică (ll) from William Anderson on Vimeo.
Disciplina lui Dumnezeu prin noi (restaurativă)
Scopul: păstrarea purităţii, unităţii şi mărturiei Bisericii
Dacă în cazul disciplinei Domnului în noi (formativă) nu toate formele ei sînt perfect vizibile, unele pedepse şi încercări trimise disciplinar de El putînd-se percepe doar la nivelul sufletului creştinului, disciplina restaurativă dobândeşte pronunţate forme publice foarte clare.
Ea poate conduce, fie la separarea de credinciosul nepocăit, care persistă în păcat şi aduce ruşine numelui lui Cristos, fie la readucerea lui în mijlocul adunării creştine care păstrează şi respectă standardul de sfinţenie adus de Cristos în lume.
Haideţi să răspundem la 3 întrebări importante/cheie despre acest fel de disciplină.
Când? (Când se aplică această disciplină?)
Cine? (Cine poate aplica această disciplină?)
Cum? (Cum se aplică/face această disciplină?)
Când?
Pentru ce se disciplinează? Pentru ameninţările asupra:
învăţăturii
unităţii şi purităţii Bisericii lui Dumnezeu
Pentru eroare doctrinară – aceasta necesită o aspră disciplinare !
1Timotei 1:18-20 18 Timotei, copilul meu, îţi dau această poruncă potrivit cu profeţiile rostite mai înainte cu privire la tine, pentru ca, prin ele, să te lupţi lupta cea bună, 19 având credinţă şi o conştiinţă bună, de care unii n-au mai ţinut seama şi au eşuat în ce priveşte credinţa. 20 Printre ei sunt Imeneu şi Alexandru, pe care i-am dat pe mâna lui Satan, ca să înveţe să nu mai blasfemieze.
1Tim. 6:3-5 3 Dacă cineva învaţă pe alţii o altă doctrină şi nu este de acord cu cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Cristos şi cu învăţătura care duce la evlavie, 4 este plin de mândrie şi nu înţelege nimic, ci are boala controverselor şi a certurilor de cuvinte, din care apar invidia, cearta, blasfemiile, bănuielile rele 5 şi ciorovăielile permanente dintre oamenii cu mintea pervertită, lipsiţi de adevăr şi care cred că evlavia este un mijloc de îmbogăţire.
2 Ioan 1:10 Dacă vine la voi cineva care nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i spuneţi „Bun venit!“
Tit 3:8-11 Acest cuvânt este vrednic de încredere şi doresc să insişti asupra acestor lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie fruntaşi în a face fapte bune. Aceste lucruri sunt bune şi de folos pentru oameni. 9 Fereşte-te de controverse nesăbuite, de genealogii, de certuri şi de lupte cu privire la Lege, pentru că sunt fără folos şi zadarnice! 10 După primul şi al doilea avertisment să nu mai ai nimic de-a face cu cel ce provoacă dezbinări, 11 deoarece ştii că un astfel de om este stricat şi păcătuieşte, fiind de la sine condamnat.
Romani 16:17-18 17 Vă îndemn, fraţilor, să fiţi atenţi la cei care provoacă dezbinări şi pun pricini de poticnire împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o! Depărtaţi-vă de ei, 18 pentru că astfel de oameni nu-L slujesc pe Domnul nostru Cristos, ci îşi slujesc propriile lor pofte. Printr-un limbaj plăcut şi prin linguşire, ei înşală inimile celor naivi!
Pentru păcate comportamentale - necurăţie sexuală, imoralitate, lăcomie, idolatrie, bârfă, beţie, răzvrătire faţă de părinţi, mândrie…etc!
1Cor. 5:1-5 1 Este cunoscut faptul că între voi există desfrâu şi încă un desfrâu din acela cum nici între neamuri nu se găseşte, până acolo încât un om trăieşte cu soţia tatălui său. 2 Iar voi aţi devenit aroganţi şi nu v-aţi mâhnit mai degrabă, pentru ca acela care a făcut lucrul acesta să fie dat afară din mijlocul vostru? 3 Chiar dacă sunt absent cu trupul, totuşi, în duh, sunt cu voi şi l-am şi judecat deja pe cel ce a săvârşit un astfel de lucru, ca şi cum aş fi prezent. 4 În Numele Domnului Isus, voi şi cu duhul meu, fiind adunaţi laolaltă, împreună cu puterea Domnului nostru Isus, 5 am hotărât să daţi un astfel de om pe mâna lui Satan, pentru nimicirea trupului, pentru ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului.
1Cor. 5:11 “Ci vă scriu să nu vă asociaţi cu nimeni care îşi zice frate, dar este desfrânat sau lacom, sau idolatru, sau bârfitor, sau beţiv, sau tâlhar. Cu un astfel de om nici măcar să nu mâncaţi!
1Cor.5:13 „Daţi-l afară din mijlocul vostru pe omul acela rău!“
2 Timotei 3:1-7
1 Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. 2 Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, aroganţi, blasfemiatori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, lipsiţi de sfinţenie, 3 fără afecţiune, neînduplecaţi, acuzatori, neînfrânaţi, sălbatici, neiubitori de bine, 4 trădători, nechibzuiţi, încrezuţi, iubitori mai degrabă de plăceri decât de Dumnezeu, 5 având doar o formă de evlavie, dar negându-i puterea. Îndepărtează-te de astfel de oameni! 6 Între aceştia sunt cei care se furişează în case, pun stăpânire pe femeile uşuratice, împovărate de păcate şi călăuzite de diferite pofte, 7 care întotdeauna învaţă, dar nu pot ajunge la cunoaşterea adevărului.
Chiar şi liderilor li se exercită disciplina:
1Timotei 5:19-20 19 Să nu accepţi nici o acuzaţie împotriva unui bătrân(presbiter), decât dacă sunt doi sau trei martori. 20 Pe aceia dintre ei care păcătuiesc, mustră-i înaintea tuturor, astfel încât şi ceilalţi să aibă frică.
Un exemplu relevant pentru vremurile noastre:
2 Tesaloniceni 3:6-15
6 Vă poruncim, fraţilor, în Numele Domnului nostru Isus Cristos, să vă îndepărtaţi de orice frate care trăieşte în lenevie şi nu după tradiţia(învăţătura) pe care aţi primit-o de la noi!
7 Voi înşivă ştiţi că trebuie să urmaţi exemplul nostru; noi n-am fost leneşi când am fost la voi, 8 n-am mâncat pâinea nimănui fără s-o plătim, ci, cu trudă şi muncă grea, am lucrat zi şi noapte, ca să nu fim o povară pentru nici unul dintre voi. 9 Şi aceasta nu pentru că n-am avea acest drept, ci ca să fim un exemplu pe care să-l urmaţi.
10 Atunci când eram la voi v-am dat această poruncă: „Cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce.“
11 Auzim însă că unii dintre voi trăiesc în lenevie; ei nu lucrează nimic şi sunt sâcâitori (se ţin de nimicuri)
12 Unor astfel de oameni le poruncim şi îi încurajăm în Domnul Isus Cristos să-şi mănânce pâinea, lucrând în linişte. 13 Însă voi, fraţilor, să nu obosiţi făcând binele!
14 Dacă cineva nu ascultă cuvântul nostru din această scrisoare, fiţi atenţi să nu aveţi nimic de-a face cu el, astfel încât să se simtă ruşinat. 15 Să nu-l priviţi ca pe un duşman, ci sfătuiţi-l ca pe un frate.
Cine?
Ea se motivează de porunca dată de Pavel creştinilor din Galatia şi precizează cine anume se implică în ea:
Galateni 6:1 „Fraţilor, dacă cineva este prins în vreun păcat, voi, care sunteţi duhovniceşti, ar trebui să-l îndreptaţi cu blândeţe. Păziţi-vă, ca să nu fiţi şi voi ispitiţi!”
Disciplina restaurativă este iniţiată de acei creştini spirituali ce trăiesc fără reproş.
Cum?
Blîndeţea este forma în care se aplică disciplina, avându-se în vedere că deşi sunt spirituali, cei ce se implică în confruntarea şi restaurarea unui frate căzut rămân susceptibili (vulnerabili?) aceloraşi păcate pe care le condamnă la acela.
Exemplul lui Isus
Matei 12:20 „Nu va rupe trestia zdrobită şi nu va stinge mucul care încă mai fumegă, până când nu va face să triumfe dreptatea!” - împlinind spusele profetului Isaia 42:3
Iuda 22-23 „Fiţi îndurători cu cei ce se îndoiesc, pe alţii salvaţi-i smulgându-i din foc, iar altora arătaţi-le îndurare, dar cu teamă, urând până şi tunica mânjită de fire!”
Iacov 5: 19-20 19 Fraţii mei, dacă vreunul dintre voi se rătăceşte de la adevăr şi este adus înapoi de altul, 20 să ştiţi că acela care aduce înapoi un păcătos din calea lui rătăcită îi va salva sufletul de la moarte şi va acoperi o mulţime de păcate.
Deci iată că disciplina restaurativă este poruncită să se întreprindă, dar nu oricum, ci în spiritul dragostei.
Aceasta indică atât scopul disciplinei – pentru restaurarea, aducerea înapoi a celui căzut – cât şi modalitatea – în dragoste.
5 paşi de disciplină/disciplinare restaurativă – Matei 18:15-35
Isus ne învaţă:
Matei 18:12-14 – dorinţa lui Dumnezeu este ca nimeni să nu se piardă!
Care este dorinţa noastră???
Confruntă-l în particular (vs.15) – lumea ar spune „Vezi-ţi de treaba ta! Lasă oamenii să trăiască, şi vei trăi şi tu!”
Confruntă-l cu (unul sau doi) martori (vs.16) – lumea ar spune „Spune la toată lumea!”
Spune-l bisericii (vs.17a) – lumea ar spune „Am făcut destul! Este prea greu! S-o lăsăm baltă!”
Consideră-l ca un păgân (17b-20) – lumea ar spune „Nu judeca, ca să nu fii judecat!”, interpretând greşit Scriptura! Dar dacă nu biserica, cine s-o facă?!
Excomunicare din părtăşia bisericii locale (1 Cor.5:9-13; 2 Tes. 3:6, 14-15; Tit 3:10)
Biserica continuă să se roage pt restaurarea celui căzut (Mat.18:18-20)
Iartă-l aşa cum te-a iertat Dumnezeu (vs.21-35) – lumea ar spune „Să-l ierţi tu după ce ţi-a făcut ce ţi-a făcut??”
Chiar dacă nu există pocăinţa celui în păcat (vs.35) – iert şi mă rog pt pocăinţa lui !
Mai ales dacă există pocăinţă (2 Cor.2 :5-11)
2 Cor. 2: 5-11 5 Dacă cineva a fost o pricină de întristare, nu pe mine m-a întristat, ci, într-o oarecare măsură, ca să nu fiu prea sever, pe voi toţi. 6 Este suficient pentru acesta faptul că a fost pedepsit de cei mai mulţi dintre voi. 7 Astfel, acum ar trebui să-l iertaţi şi să-l încurajaţi, ca să nu fie copleşit de prea multă întristare. 8 De aceea, vă îndemn să vă declaraţi iarăşi dragostea faţă de el. 9 Căci v-am scris şi ca să vă pun la încercare şi să văd dacă sunteţi ascultători în toate. 10 Pe cine iertaţi voi, îl iert şi eu. Ceea ce am iertat, dacă am iertat ceva, a fost de dragul vostru, în prezenţa lui Cristos, 11 ca să nu dăm câştig de cauză lui Satan, pentru că noi nu suntem în necunoştinţă de planurile lui.
Concluzie:
Mărturia noastră creştină trebuie luată în serios!
Mântuirea este fără plată, dar purtarea Numelui Său este scumpă!
Între membrii Bisericii Creştine, există o legătură spirituală şi avem o răspundere unii faţă de ceilalţi. Ceea ce eu fac ca şi creştin, şi mai ales ca şi lider creştin, este importat pentru fiecare din voi. În acelaşi fel, ceea ce fiecare dintre voi face este important pentru restul adunării.
Nu avem voie să stăm nepăsători! Trebuie să folosim darul disciplinei dat de Dumnezeu.
Studiu: Florin Enescu
