Fapte 5:17-42 - Adevărul doare!

După Rusalii, mesajul învierii lui Isus Cristos s-a răspândit cu repeziciune în Ierusalim, Duhul Sfânt împuternicind discipolii lui Cristos ca să ducă Evanghelia la cei pierduţi, aşa cum le spusese El că se va întâmpla (Fapte 1:8). Dar nu toată lumea avea să primească cu entuziastm această veste, nu toată lumea se bucura de succesul Bisericii. Conducerea religioasă care se opusese vehement lui Isus şi lucrării Lui, a avut aceiaşi atitudine şi faţă de urmaşii Săi... întocmai cum le spusese El – „ Dacă pe Mine M-au persecutat, vă vor persecuta şi pe voi!” (Ioan 5:20). “2 Vă vor da afară din sinagogi; mai mult, vine vremea când oricine vă va omorî va crede că-I aduce închinare lui Dumnezeu! 3 Vor face aceste lucruri pentru că nu L-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine. 4 V-am spus însă aceste lucruri pentru ca atunci când va veni timpul lor să vă amintiţi că Eu vi le-am spus. Nu v-am spus aceste lucruri de la început, pentru că eram cu voi.” (Ioan 16:2-4)

Acesta a fost şi a rămas vechiul conflict între ADEVĂR şi TRADIŢIE, între EVANGHELIA CURATĂ şi OBICEIURILE OMENEŞTI.

În această secţiune vedem 4 reacţii diferite faţă de Adevăr/Evanghelie:

1. Liderii religioşi – Atacarea adevărului (vs.17-28)

Liderii religioşi, în frunte cu Marele Preot aveau cel puţin 3 motive pentru a-i aresta pe apostoli şi pentru a-i judeca:
Petru şi Ioan nu ascultaseră de ordinele oficiale date de ei de a nu mai predica/învăţa în numele lui Isus Cristos.
Mărturia lor ataca învăţăturile Saducheilor, pentru că aduceau dovezi că Isus Cristos este înviase din morţi.
Liderii religioşi erau „plini de invidie” (vs.17) pe succesul acestui grup de needucaţi şi neautorizaţi – tradiţia lor nu avusese niciodată un astfel de succes. Câtă invidie se ascunde aici sub deghizarea „apărării credinţei”.

Deci, Marele Preot cu Saducheii au lansat al 2-lea atac asupra Bisericii:
Au arestat pe liderii bisericii – apostolii (vs.17b)
Au vrut să-i judece pentru a-i executa (vs.21b-23) – de data aceasta aveau motive legale.
Apostolii nu s-au opus arestării şi n-au protestat.
Dumnezeu a intervenit (vs.19-20) – printr-un înger care i-a eliberat şi le-a spus să continue predicarea Evanghelia („cuvintele vieţii acesteia”).
Apostolii au ascultat (vs.21a) de îndemnul lui Dumnezeu prin înger.

A 2a zi „Sinedriul” („toată adunarea bătrânilor”) au venit să execute judecata asupra apostolilor:
Mare le-a fost şocul (vs.24 „înmărmuriţi”) să afle că apostolii nu mai erau în închisoare!
Încercarea lor a dus la o altă minune şi a sporit mărturia lor (vs.25)
A trebuit să-i aducă în curtea de judecată, dar cu „uşurelul” pt că „se temeau” de poporul care era de partea apostolilor (vs.26)
Judecata a început de acolo unde se opriseră ultima data „nu v-am ordonat răspicat să nu mai daţi învăţătură în Numele/autoritatea lui Acestui Om!” vs.27-28
Aplicaţii
Dumnezeu este în control mereu şi El veghează la planurile Lui.
Dumnezeu veghează asupra slujitorilor Săi – nimic nu li se întâmplă fără voia Sa!
Misiunea vieţii noastre este proclamarea „Evangheliei vieţii”.

2. Apostolii – Ascultarea de Adevăr (vs.29-32)

Apostolii (aşa cum o mai făcuseră – Fapte 4:19-20) nu au renunţat la Adevăr/Evanghelie.
Nu s-au compromis (vs.29) - nu au renunţat la Cristos de care ascultau – ei nu puteau sluji la 2 stăpâni.
Nu şi-au schimbat mesajul (vs.30-32) – nu au „subţiat-o” şi nici n-au fost diplomaţi. Petru (şi ceilalţi apostoli) au mărturisit Evanghelia curată:
Petru a declarat din nou că Isus a fost înviat din morţi (vs.30a)
Petru i-a acuzat pe lideri de uciderea lui Cristos (vs.30b)
Petru le-a arătat că Dumnezeu L-a înălţat pe Isus şi a dat Duhul Sfânt, astfel dovedind că El este Mesia (Prinţul) Mântuitorul celor ce cred/ascultă de El (vs.32)
Aplicaţii:
Cum mărturisim noi evanghelia? O „subţiem”? Ne este frică că vom suferi? ... că vom pierde? ... că vom fi respinşi?
Evanghelia curată conţine: vina noastră, soluţia lui Dumnezeu şi scopul Lui cu viaţa noastră ca şi copii ai Lui.

3. Gamaliel – Evitarea Adevărului (vs.33-39)
Gamaliel era un Fariseu care probabil nu dorea ca Saducheii să aibe vreun câştig de cauză. (vs.34a)
Gamaliel era un învăţat foarte apreciat de popor, fiind liberal în aplicarea Legii şi moderat în abordarea problemelor. (vs.34b)
Acesta era cel care-l pregătise pe Pavel. (Fapte 22:3)

Sfatul lui Gamaliel a fost neînţelept şi chiar periculos, dar Dumnezeu s-a folosit de el scăpându-i pe apostoli de la moarte. Faptul că Saducheii s-au lăsat convinşi de acest Fariseu, arată cât de influent era acest om, dar Dumnezeu era la „volan”.
L-a clasificat pe Isus ca fiind asemenea celor 2 rebeli (vs.36-37 – Teuda şi Iuda galileanul).
asta arată atitudinea sa de respingere faţă de Isus – baza necredinţei sale.
asta arată şi o vorbire îndemânatică, dar de o logică proastă – cei 2 rebeli nu se pot compara cu viaţa şi lucrarea luiIsus din Nazaret! Mesajul lui Gamaliel a fost de fapt „Problemele vin şi trec! Aveţi răbdare!”
Logica lui Gamaliel s-a bazat pe supoziţia „istoria se repetă” şi pe care a aplicat-o lui Isus.
Foarte periculos! Dacă îţi alegi cum vrei dovezile poţi demonstra orice în istorie. Însă naşterea, viaţa, moartea şi învierea lui Isus sunt unice! – n-au fost înainte şi nici după în istoria omenirii!
O altă idee a lui Gamaliel greşită a fost că „dacă ceva nu este de la Dumnezeu va cădea” – de fapt vs.39 conţine şi un adevăr „Ce este de la Dumnezeu nu poate fi oprit” – dar rezultatul tot este MINCIUNĂ!!!
Această idee nu ia în considerare existenţa lui Satan în lume şi a voinţei libere a omului dată de Dumnezeu, dar influenţată de natura sa păcatoasă.
Gamaliel a încurajat la neutralitate – „neutralitatea este o decizie fină” (W.Wiersbe)
Aplicaţii:
Mark Twain spunea că „Minciuna dă ocolul pământului până când Adecărul îşi pune pantofii.” Adevărul lui Dumnezeu va triumfa, dar minciunile diavolului vor suci multe minţi şi multe suflete vor fi pe veci despărţite de Dumnezeu.
Succesul nu este garanţia/dovada Adevărului, contrar pragmaticilor. Ereziile cresc şi se răspândesc mai rapid decât Adevărul lui Dumnezeu.
Nu poţi fi neutru faţă de Isus! Este imposibli să fi neutru faţă de Isus!

Mat. 12:30 – Isus spune „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, iar cine nu adună cu Mine, risipeşte!”
1 Împ. 18:21, Ilie atacă această atitudine periculoasă – „Până când veţi mai avea inima împărţită între două convingeri? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmaţi-L pe El, iar dacă Baal este Dumnezeu, urmaţi-l pe acesta!”

4. Biserica – Proclamarea Adevărului (vs.40-42)

Ce putea să fie un măcel s-a transformat într-o pedeapsă dură!

Apostolii au fost bătuţi (vs.40) – 39 de lovituri (Deut.25:1-3; 2 Cor.11:24). Cel pedepsit era dezbrăcat până la brâu şi legat între doi stâlpi de ambele mâini. Biciul avea 2 benzi de piele late, de 1,22 m. Executorul trebuia să aplice cele 39 de lovituri cu toată puterea sa, 1 treime în partea din faţă şi 2 treimi pe spate.
Li s-a poruncit din nou să nu vorbească în Numele lui Isus.
Au fost eliberaţi!
William Temple, Arhiepiscopul de Canterbury, a spus despre creştini că „sunt chemaţi la cea mai grea sarcină: să lupte fără ură, să se împotrivească fără amărăciune, şi la sfârşit, dacă vrea Dumnezeu, să triumfe fără răzbunare.”

Cum au răspuns Apostolii? (vs.41-42)

S-au bucurat – de onoarea de suferi pt Cristos (că au fost „înjosiţi” vs.41b)
De ce?
pt că se împlinea Scriptura - aşa le spusese Isus să facă atunci când vor fi prigoniţi pt Numele Lui (Mat. 5:10-11)
pt că răsplata veşnică este mare! (Mat. 5:12a)
pt că suntem urmaşii profeţilor din vechime! (Mat. 5:12b)
Matei 5:10-12
„10 Ferice de cei persecutaţi din pricina dreptăţii, căci a lor este Împărăţia Cerurilor! 11 Ferice de voi când oamenii vă insultă, vă persecută şi spun tot felul de lucruri rele, (minţind)3 împotriva voastră, din pricina Mea! 12 Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri! Căci tot aşa i-au persecutat şi pe profeţii dinaintea voastră!

Nu au încetat să fie martori ai lui Isus (vs-42)

Adevăraţii ucenici/credincioşi ai lui Cristos nu renunţă!

Aici avem un model al mărturiei creştine:

„în fiecare zi” – în Templu şi prin case
„dădeau învăţătură” – explicau Scripturile, apărau Scripturile
predicau mântuirea în Cristos – predicau Evanghelia

Aplicaţii:
Fiecare creştin este o mărturie: una bună sau una rea! Mărturia noastră îi va apropia pe oameni de Dumnezeu sau îi va îndepărta de El.
Mărturia începe din casa ta, din biserica ta („templul”, „casa”)
Viaţa creştină trebuie să fie balansată între învăţătură şi predicare. Trebuie să fim echipaţi cu Evanghelia, pt ca mai apoi să fim în stare să o împărţim şi la alţii.

Efeseni 4:11-12
“11 El i-a desemnat pe unii apostoli, pe alţii profeţi, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători, 12 pentru echiparea sfinţilor pentru lucrarea de slujire, pentru zidirea trupului lui Cristos.”

Studiu:Florin Enescu

Read More

Fapte 4:32-5:16 - Atenție la șarpe!

Satan a eşuat în încercarea sa de a reduce la tăcere mărturia Bisericii. Însă, duşmanul nostru nu renunţă niciodată! El lucrează neobosit şi neîncetat la strategii noi cu care să atace biserica lui Cristos, adică pe mine şi pe tine, dacă eşti în El. Prima sa încercare a fost să atace Biserica din exterior, sperând că prin arestarea şi ameninţarea liderilor ei va face ca teama să-i cuprindă pe toţi şi să înceteze mărturia pentru Cristos cel înviat! Când acest plan a eşuat, Satan a decis ca să atace Biserica din interior, folosindu-se de oamenii care făceau parte din biserica locală.

Trebuie să fim mereu în gardă, ştiind faptul că Satan este un duşman viclean, care nu va renunţa la bătălie. Dacă nu reuşeşte ca „un leu care răcneşte” (1 Petru 5:8), atunci el va veni la noi ca „şarpe înşelător” sau ca un „înger de lumină” (2 Cor.11:3, 13-14). Satan este un ucigaş şi un mincinos (Ioan 8:44) şi trebuie să fim pregătiţi să-i discernem planurile şi să-i facem faţă!

În cap. 3
Ioan şi Petru când mergeau la Templu, la ora rugăciunii, iar la poarta Templului văd un cerşetor schilod pe care Dumnezeu îl vindecă în Numele lui Isus.
Oamenii s-au strâns să vadă această minune, iar Petru şi Ioan folosesc această ocazie să le spună Evanghelia.
În cap. 4
Autorităţile au venit apoi şi i-au arestat, i-au judecat şi le-au poruncit să nu mai vorbească nimic sau să nu mai înveţe de loc în numele lui Isus – apostolii le-au spus că nu pot să facă acest lucru pentru că ei vor asculta de autoritatea supremă – Dumnezeu – care L-a trimis pe Isus să moară pt noi şi în numele Lui să fim mântuiţi.
După ce au fost eliberaţi, apostolii au mers la „ai lor”, la cei ce formau Biserica şi după ce le-au istorisit ameninţările liderilor de a nu mai mărturisi pe Cristos, s-au rugat împreună – cel mai înţelept lucru – recunoscând că Dumnezeu este în control peste toate şi toţi şi I-au cerut ca El să intervină, nu ca să facă ceva împotriva oamenilor care-i persecutau, nu ca să-i scape de persecuţie, ci ca să-i împuternicească pt a fi martorii Lui.
Dumnezeu a ascultat rugăciunea lor şi în vs. 31 ni se spune că „toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vestească Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.”

Lucrul acesta ne arată nevoia noastră după puterea lui Dumnezeu de a trăi viaţa de credinţă – aceasta este umplerea cu Duhul Sfânt fără de care viaţa noastră devine uscată şi mărturia noastră dispare. De aceea avem nevoie de această lucrare a Duhului de mai multe ori în viaţa aceasta şi trebuie ca fiecare şi împreună ca şi biserică să cerem în rugăciunile noastre o reîmprospătare a Duhului peste vieţile noastre.

În secţiunea următoare vedem cum este viaţa/Biserica condusă/umplută de Duhul Sfânt.

Biserica condusă de Duhul (I) (4:32-37)

Credincioşii s-au rugat şi Duhul lui Dumnezeu i-a umplut şi le-a dat putere nouă de viaţă. Biserica ce se roagă cu credinţă şi în voia lui Dumnezeu va cunoaşte binecuvântările lui Dumnezeu în viaţa ei.

Cum este o biserică plină de Duhul?

Este unită (vs.32,34-35)
Aceasta este o unitate spirituală făcută de Dumnezeu, nu o uniformitate organizaţională!
În inimă – pocăinţa care duce la transformare
În gând – învăţătura din Cuvântul lui Dumnezeu
Unitatea spirituală produsă de Duhul Sfânt duce la slujirea reciprocă! – dărnicia şi ospitalitatea (vs.32b, 334, 35)

Ea mărturiseşte pe Cristos (vs.33a)
Viaţa transformată de Duhul va fi o mărturie puternică pt oamenii din jur.

Este plină de har (vs.33b)
Harul lui Dumnezeu este sursa vieţii Bisericii sănătoase.
Harul trebuie să fie motivaţia unităţii noastre în practicarea darurilor spirituale.

Practică darurile (vs.35-36)
Ex. lui Barnaba – „Fiul încurajării”
darul încurajării (Romani 12:8a „...dacă (darul cuiva) este încurajarea, să încurajeze...”)
darul dărniciei (Romani 12:8b „...dacă (darul cuiva) este dărnicia, să dea cu generozitate...”)
Barnaba va juca un rol cheie în planul lui Dumnezeu cu ducerea Evangheliei în întreaga lume. El avea să încurajeze şi să lanseze pe cel mai efficient evanghelist – Ap. Pavel (Fapte 9:26-27; 11:19-30; 13:1-5) şi avea să ridice pe Ioan Marcu, slujitorul căzut în lucrare (Fapte 13:13; 15:36-41; Col.4:10)

Atacul Şarpelui (5:1-11)

“Jumătate din mizeria din lume vine din încercarea de a arăta bine, în loc de a fi bine!” spunea autorul scoţian George MacDonald.
Isus a numit această practică/păcat “ipocrizie” şi înseamnă “a purta o mască, a juca un rol”.

Trebuie însă să nu numim ipocrizie eşecul nostru de a fi ceea ce Dumnezeu doreşte să fim în această viaţă. Ipocrizia este înşelarea deliberată care încearcă să facă oamenii să creadă că suntem mai spirituali decât suntem în realitate.

Imaginea de la începutul cap.5 ne aduce aminte de ceea ce s-a întâmplat în Grădina Edenului, cu Adam şi Eva. Şi aici era un început frumos, original, făcut de Dumnezeu, însă diavolul avea să atace cu minciuna, exact cu i-a minţit pe Anania şi Safira. Păcatul lor avea să fie punerea unei faţa de de slujire, dar ascunderea păcatului ipocriziei din inima lor, iar acest păcat avea să îi coste viaţa!

„Anania” înseamnă „Dumnezeu este îndurător”, dar el avea să înveţe că Dumnezeu este şi sfânt! „Safira” înseamnă „Frumoasă”, dar inima ei era urâţită de păcat.

Adevărul este că suntem şocaţi când citim acest pasaj unde Dumnezeu a tratat aşa de dur, omorând 2 oameni care au minţit cu privire la o tranzacţie imobiliară şi la dărnicia lor în biserică.

Este de notat faptul că Dumnezeu a tratat dur păcatul la începutul fiecărei perioade/dispensaţii a planului Său de mântuire.
Când Cortul Întâlnirii a fost ridicat, Dumnezeu a omorât pe Nadab şi Abihu pt aducerea de „foc strâin” înaintea Lui (Lev.10).
Dumnezeu a pus să ucidă pe Acan pentru că nu a acultat ordinele date cu privirea la intrarea în Ţara Promisă (Iosua 7).
În 1 Cor.10:11-12 Dumnezeu ne spune că toate aceste exemple ne sunt exemple de avertizare pt noi cei din Biserică: „ 11 Aceste lucruri li s-au întâmplat lor pentru a ne servi nouă drept exemple şi au fost scrise pentru a ne avertiza pe noi, cei peste care urmau să vină sfârşiturile veacurilor. 12 Aşadar, cel ce crede că stă în picioare, să aibă grijă să nu cadă!”

Studiu: Florin Enescu

Read More