1.Înţelegerea venirii Lui – Luca 1:26-38 2.Sărbătorirea venirii Lui – Luca 2:1-19 3.Experimentarea venirii Lui – Luca 2:20
1.Înţelegerea venirii Lui (Luc 1:26-38) Isus a venit: Datorită păcatului nostru – smerenia Pentru că nu era altă cale – închinarea Pentru gloria Sa – trăim pt gloria Lui
2.Sărbătorirea venirii Lui (Luca 2:1-19) Îl putem sărbători pe Isus: Când Isus se naşte şi în inima noastră – exemplul ieslei Indiferent cine suntem – exemplul păstorilor Prin laudele noastre – exemplul îngerilor Meditarea la venirea Lui – exemplul Mariei
3.Experimentarea venirii Lui (Luca 2:20)
Ce să facem cu Isus, cel care a venit la noi? (ex. lui Pilat „Ce să fac cu Isus, numit Cristos?”) Odată ce-am înţeles venirea Lui şi L-am acceptat ca Mântuitor, dorinţa lui Isus este ca să experimentăm viaţa cu El, viaţa pe care El ne-a pregătit-o. Isus vrea să-L experimentăm! El vrea să trăim cu El. Ce înseamnă acest lucru:
Să umblăm cu El – să scriem istorie - istoria Lui („his story”) Efeseni 2:10 „Căci noi suntem lucrarea Lui, creaţi în Cristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” Galateni 2:20 „Am fost răstignit împreună cu Cristos şi nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine, iar viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.” Ex.lui Enoh – „Enoh a umblat cu Dumnezeu 300 de ani...” Ce istorie scriem cu viaţa noastră?
Să iubim ca El – pe Dumnezeu şi pe oameni – cea mai mare poruncă! Matei 22:37-40 „37 Isus i-a răspuns: „Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta.“ 38 Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. 39 Iar a doua, asemenea ei, este: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi.“ 40 Toată Legea şi Profeţii depind de aceste două porunci.” Pe Dumnezeu: Cuvânt şi rugăciune Pe oameni: prin trăire şi vorbire
Să lucrăm pentru El – pentru înaintarea Evangheliei fiind Biserica Sa Ex. păstorilor – „... slăvindu-L şi lăudându-L pe Dumnezeu pentru toate lucrurile pe care le-au auzit şi le-au văzut...” (Luca 2:20) Ex. apostolilor – „Căci nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut şi auzit!“ (Fapte 4:20)
„Să-ţi dea Dumnezeu lumina Crăciunului care este credinţa. Căldura Crăciunului, care este dragostea Sa. Strălucirea Crăciunului, să-ţi mai dea, care înseamnă puritate. Şi neprihănirea Crăciunului, care este dreptatea Sa. Credinţa în Crăciun, care este adevărul şi tot ceea ce mai este Crăciunul, adică Cristos!” (Wilda English) Studiu :Florin Enescu
1.Înţelegerea venirii Lui – Luca 1:26-38 2.Sărbătorirea venirii Lui – Luca 2:1-19 3.Experimentarea venirii Lui – Luca 2:20
1. Înţelegerea Venirii Lui (Luc 1:26-38) Isus a venit: Datorită păcatului nostru – smerenia Pentru că nu era altă cale – închinare Pentru gloria Sa – trăim pt gloria Lui
2. Sărbătorirea venirii Lui (Luca 2:21-19)
Când şi cum îl putem sărbători pe Isus?
Când Isus se naşte şi în inima noastră – exemplul ieslei (Luca 2:6-7) Ex. lui Nicodim (Ioan 3:1-7) „dacă cineva nu este născut din nou...” Are Isus loc să se nască în inima noastră? – El vrea să fie „Emanuel” (Mat.1:23)
„acestea au fost scrise pentru ca voi să ajungeţi să credeţi că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi crezând, să aveţi viaţă în Numele Lui.” (Ioan 20:31)
„10 Cel ce crede în Fiul lui Dumnezeu are mărturia în el; cel ce nu-L crede pe Dumnezeu L-a făcut mincinos, pentru că n-a crezut mărturia pe care Dumnezeu a depus-o cu privire la Fiul Său. 11 Şi mărturia este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţă veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. 12 Cel care-L are pe Fiul are viaţa; cel care nu-L are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţa.” (1 Ioan 5:10-12)
Indiferent cine suntem – exemplul păstorilor (Luca 2:8) Oameni izolaţi, singuratici, marginalizaţi, care duceau o viaţă grea... Dumnezeu le-a descoperit venirea Fiului Său acestor oameni simpli...
Prin laudele noastre – exemplul îngerilor (Luca 2:13-14) De 10 ori sunt aduse laude lui Isus la naşterea Sa – 9 ori numai în Luca 1 şi 2. Îngerul Gabriel, Ioan Botezătorul în pântecele mameri lui, lauda Elisabetei, cântecul Mariei, cântarea lui Zaharia... Deci, care ar trebui să fie scopul principal al sărbătorii Crăciunului?
Meditarea la venirea Lui – exemplul Mariei (Luca 2:18-19) Sărbătoarea adevărată începe din inimă! Acolo priveşte Dumnezeu! Ex. lui David – 1 Samuel 16:7 „Nu te uita la înfăţişarea sau la înălţimea staturii lui, pentru că l-am respins, căci Domnul nu se uită la ceea ce se uită omul. Omul se uită la înfăţişare, pe când Domnul se uită la inimă.” Ce se va întâmpla în inima mea cu ceea ce a făcut Dumnezeu pentru mine?
2 Corinteni 9:15: "Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare!"
Dumnezeu ne-a dat pe Fiul Său nu pentru a avea "Sărbători fericite" la sfârşitul fiecărui an, căci ce înseamnă o sărbătoare fără sărbătorit? Dumnezeu ne-a trimis pe singurul Său Fiu pentru ca acceptându-L ca Domn şi Salvator să avem nu numai o sărbătoare, ci o viaţă de sărbătoare! Fie ca venirea Lui să vă umple inimile de bucuria naşterii Celui care s-a născut pentru a muri şi crezând în El să trăim veşnic.
De ce a venit Isus? – El a venit pentru mine!... pentru tine!
DE CE PENTRU MINE?
• Datorită păcatului nostru – Gen.3 „Voi pune duşmănie între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; El îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei zdrobi călcâiul.“ (Gen.3:15) – ÎNTRUPAREA.
„Totuşi nu va mai fi întuneric peste cei ce au fost în necaz. După cum în trecut El a făcut de ruşine ţinutul lui Zabulon şi ţinutul lui Neftali, tot aşa, în viitor, El va acoperi de glorie Galileea neamurilor, înspre mare, dincolo de Iordan! 2 Poporul care umbla în întuneric a văzut o mare lumină!Peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii a strălucit o lumină!” (Isaia 9:1-2) o LECŢIA: Smerenia “5 Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Cristos Isus: 6 El, măcar că avea natura lui Dumnezeu, n-a considerat că a fi una cu Dumnezeu este un lucru de apucat, 7 ci S-a dezbrăcat de Sine, luând natura unui rob şi devenind asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om; 8 S-a smerit şi a devenit ascultător până la moarte şi încă moarte pe cruce.” (Fil.2:5-8)
„Maria a zis: – Iată-mă, sunt sclava Domnului! Facă-mi-se după cuvântul tău!” (Luca 1:38)
• Pentru nu era altă cale pentru noi – Fapte 4:12 „În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi!” ”Tu nu ai dorit nici jertfă, nici dar de mâncare, ci mi-ai străpuns urechile. Tu nu ai cerut nici ardere de tot, nici jertfă pentru păcat. 7 Atunci am zis: „Iată că vin! În sulul cărţii este scris despre mine.” (Ps.40:6-7)
„6 pentru că, în timp ce noi eram neputincioşi, Cristos a murit, la timpul potrivit, pentru cei neevlavioşi. 7 Foarte rar va muri cineva pentru un om drept, deşi pentru un om bun2 poate că cineva ar îndrăzni să moară. 8 Însă Dumnezeu Şi-a dovedit dragostea faţă de noi prin faptul că, în timp ce noi eram păcătoşi, Cristos a murit pentru noi.” (Romani 5:6-8) o LECŢIA: Închinare (ex. Mariei – Luca 1:38)
• Pentru gloria Sa – Luca 1:31-33 “Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit!” (Luca 1:33)
„9 De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de multşi I-a dăruit Numele care este mai presus de orice nume, 10 pentru ca în Numele lui Isus să se plece orice genunchi din cer, de pe pământ şi de sub pământ, 11 şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Cristos este Domnul.” (Fil.2:9-11) o LECŢIA: Noi trăim pt gloria lui Dumnezeu – pentru aceasta am fost creaţi.
Creştinii Bisericii Primare nu aveau niciunul din avantajele cu care se laudă mulţi din creştinii Bisericii de azi. Nu aveau bugete mari „umflate” de donatori bogaţi. Pastorii nu aveau recomandările celor mai înalte şcoli şi nici trecere la persoanele politice influente din acea vreme. De fapt, majoritatea lucrătorilor creştini de atunci aveau un cazier „încărcat” şi nu ştiu dacă s-ar „descurca” uşor să intre în bisericile noastre, ca să nu mai vorbim de a le conduce!
Realitatea este că lucrul de care aveau parte de multe ori era... persecuţia! Erau socotiţi proscrişi, neînvăţaţi, eretici, o parie şi un pericol al societăţii! ... şi asta avea să fie o realitate prezentă şi continuă a Bisericii dealungul secolelor.
De ce? Pentru că aşa a spus Isus că o să fie viaţa Bisericii!
Ioan 16:33 – „... În lume veţi avea necazuri; dar curaj, Eu am învins lumea!”
Matei 5:10-12 – „10 Ferice de cei persecutaţi din pricina dreptăţii, căci a lor este Împărăţia Cerurilor! 11 Ferice de voi când oamenii vă insultă, vă persecută şi spun tot felul de lucruri rele, (minţind) împotriva voastră, din pricina Mea! 12 Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri! Căci tot aşa i-au persecutat şi pe profeţii dinaintea voastră!
Dar, cum au înfruntat ei această realitate? Cum au făcut faţă acestei opoziţii continue? Cum au făcut faţă ei persecuţiei?
Răspunsul la aceste întrebări ni-l oferă această porţiune a capitolului 4 din Fapte. Petru şi Ioan ne rămân exemple şi la acest capitol şi avem de învăţat 3 lucruri esenţiale pentru noi personal şi ca Biserică a lui Cristos, a felului cum să facem faţă opoziţiei/persecuţiei de orice fel:
1. Apărarea Evangheliei (4:5-14) – Petru şi Ioan au ştiut cum să apere mesajul şi lucrarea Evangheliei. 2. Rugăciunea (4:23-31) - Chemarea Numelui lui Isus – Biserica din Ierusalim ştia că puterea ei sta în a striga la Dumnezeu care are toată puterea în cer şi pe pământ! 3. Opoziţia (4:15-22) – avem de învăţat şi de la persecutori – ei s-au opus Numelui lui Isus şi este important să ştim a identifica metodele opoziţiei.
1. Apărarea Evangheliei (4:5-14)
Contextul: În Fapte 4:1, cu o zi în urmă, preoţii, comandantul gărzii Templului şi Saducheii au năvălit în Templu „foarte supăraţi de faptul că ei (Petru şi Ioan) dădeau învăţătură poporului şi vesteau în Isus învierea din morţi” (4:2). Fiind seara, i-au aruncat în închisoare ca să fie judecaţi de Sinedriu a doua zi (4:3) Duhul lui Dumnezeu însă lucra în inimile oamenilor celor ce văzuseră minunea vindecării ologului şi auziseră mesajul Evangheliei prin gura lui Petru şi Ioan (4:4).
vs.5-7 – Curtea de Judecată - era compusă din: Marele Preot – împotriva Legii lui Dumnezeu, sistemul religios evreiesc devenise foarte corupt – astfel poziţia de Mare Preot era transmisă în familie. Când Ana a fost destituit din funcţie (6-15 d.Cr.), locul lui a fost ocupat de ginerele lui, Caiafa. De fapt 5 dintre fii lui Ana au ocupat această funcţie. Mare nepotist! (NEPOTÍSM(DEX) = faptul de a uza de autoritatea sau de influența personală în favoarea rudelor sau a prietenilor; promovare prin protecția rudelor și a prietenilor influenți.)
Sinedriul (menţionat în 4:15) – era de fapt „Curtea de judecată” formată din Farisei şi Saduchei – „bătrânii şi cărturari” (vs.5) era acelaşi Sinedriu care-L judecase şi condamnase la moarte pe Isus. era însărcinat cu protejarea credinţei/Legii evreieşti – asta însemna că trebuiau să verifice orice învăţător nou sau învăţătură nouă care apărea în ţară (conform Legii din Deuteronom 13) faptul că aveau dreptul de a investiga nu le dădea dreptul să aresteze oameni nevinovaţi şi apoi să refuze cercetarea amănunţiţă a dovezilor. Întrebarea lor a fost legală, dar evazivă! – au făcut orice că să nu recunoască faptul că avusese loc o minune – „în numele cui aţi făcut aceasta?” (vs.7b)
vs.8-14 – Apărarea lui Petru – răspunsul lui Petru la întrebarea „Prin ce putere sau în numele cui aţi făcut aceasta?” (vs.7b)
• În puterea Duhului Sfânt (vs.8a) – Petru a vorbit influenţat de puterea Duhului Sfânt. – Fapte 1:8 „voi veţi primi putere când va veni Duhul Sfânt peste voi şi-mi veţi fi martori în Ierusalim...” De observat că Petru este umplut de Duhul pentru a răspunde Curţii de Judecată şi în 4:31, Petru împreună cu Biserica experimentează din nou umplerea cu Duhul – aceasta este o necesitate pt viaţa creştină şi de aceea ni se şi porunceşte „Fiţi plini de Duhul!” (Efes. 5:18b) Ce diferenţă poate face Duhul Sfânt în viaţa unui om!
• Plină de curaj!(vs.8b-10) – să privim la curajul lui Petru! Petru este respectuos – „Conducători şi bătrâni ai poporului” Fără îndoială că ei îl cunoşteau pe omul vindecat şi îi dăduseră de milă Petru este direct: „... acest om stă sănătos înaintea voastră în Numele lui Isus Cristos din Nazaret, pe care voi L-aţi răstignit şi pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi!” Aceste cuvinte trebuie să fi tăiat inimile celor din Sinedriu – ei crezuseră că terminaseră cu acest profet din Nazaret, acum însă aceşti oameni spuneau la toată lumea că Isus este viu! Aceste cuvinte au răsunat că o declaraţie de război! – mai ales faţă de Saduchei care nu credeau în înviere.
Demonstrată profetic (vs.11) Petru este direcţionat de Duhul – Duhul îi dădea ce să spună, aşa cum le promisese Isus: Luca 21:12-15 12 Dar, înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi şi vă vor persecuta. Vă vor da pe mâna sinagogilor, vă vor arunca în închisori şi vă vor duce înaintea regilor şi înaintea guvernatorilor din pricina Numelui Meu. 13 Vi se va da astfel prilejul să fiţi mărturie înaintea lor. 14 Hotărâţi-vă deci în inimile voastre să nu vă pregătiţi mai dinainte apărarea! 15 Căci Eu vă voi da cuvinte şi o înţelepciune căreia nici unul din potrivnicii voştri nu i se va putea opune şi n-o va putea contrazice! Petru citează Ps. 118:22 – referinţă mesianică (Mat.21:42; 1 Pe.2:4-8) prin care Petru le arată că: a. Membrii Sinedriului erau „zidarii” b. Isus este „piatra din capul unghiului” respinsă de ei Petru le dă Evanghelia (vs.12) Isus este singurul Salvator! – El este singurul care ne poate vindeca deplin (cuv. „mântuiţi” este grec. „sozo” = a face întreg, a elibera deplin) 2. Opoziţia (4:15-22) – este una din reacţiile la Evanghelie A avut o problemă (vs.13-14) – dovada vie a lucrării lui Dumnezeu Au văzut curajul şi dovezile de necombătut ale apostolilor (vs.13a) Au recunoscut puterea lui Isus (vs.13b) Au văzut vindecarea completă a omului care era prezent acolo (vs.14) A luat o decizie (vs.15-18) – să-i ameniţe să se oprească din mărturisit N-a avut succes (vs.19-22) – nu i-au putut opri pe Petru şi Ioan Petru şi Ioan cunoşteau de cine să asculte mai mult (vs.19) Petru şi Ioan fuseseră marcaţi de Isus (vs.20)
3. Rugăciunea (4:23-31) Într-o lume care se depărtează cu repeziciune de Dumnezeu şi este tot mai împotrivitoare Evangheliei adevărate, este vital să înţelegem de unde vine puterea Bisericii lui Cristos. Biserica Primară a stiut cum să se roage astfel încât Dumezeu a lucrat cu putere în lumea lor. Iată cum a fost rugăciunea lui Petru împreună cu Biserica de atunci:
Ei au recunoscut suveranitatea lui Dumnezeu (vs.24b) – Dumnezeu este în control! El este Creatorul Atotputernic şi controlează totul în lumea aceasta! Trebuie să ne amintim pentru cine trăim şi pentru cine lucrăm.
Ei au înţeles planul lui Dumnezeu (vs.25-28) Ei s-au rugat citând Cuvântul lui Dumnezeu
Ei au cerut curaj să înfrunte persecuţia! (vs.29-30) Nu ca să scape de persecuţie Nu s-au rugat împotriva persecutorilor – „omoară-i Doamne!” Ei au cerut curaj să fie martori ai lui Cristos Ei au cerut ca Dumnezeu să lucreze
Ei au fost umpluţi de Duhul Sfânt (vs.31) Dumnezeu a răspuns acestei rugăciuni – rugăciunea pt curaj Umplerea cu Duhul Sfânt dă putere de mărturisi cu autoritate şi curaj. Umplerea cu Duhul Sfânt este o necesitate pt viaţa creştină.
În faţa persecuţiei şi adeversităţilor, Dumnezeu vrea să APĂRĂM Evanghelia.
1 Petru 3:15 - „Fiţi întotdeauna pregătiţi să răspundeţi oricui vă întreabă despre motivul nădejdii care este în voi, 16 dar cu blândeţe şi cu teamă, având o conştiinţă bună, pentru ca, în ceea ce sunteţi vorbiţi de rău, cei ce vă defăimează să fie făcuţi de ruşine datorită purtării voastre bune în Cristos.”
În faţa persecuţiei şi adeversităţilor, Dumnezeu vrea să ne STRIGĂM la EL – puterea de a mărturisi vine de la El şi puterea Lui este ceea ce va schimba oamenii cărora le vom mărturisi Evanghelia. RUGĂCIUNEA este acel lucru de care avem nevoie cel mai mult în zilele acestea.
Când Spurgeon a fost întrebat despre succesul lucrării sale, el răspuns simplu „Oamenii mei se roagă pentru mine!” Sfântul Augustin a spus „Roagă-te ca şi cum totul depinde de Dumnezeu, şi lucrează ca şi cum totul depinde de tine.”
„Pe cine foloseşte Dumnezeu?” – este una din întrebările puse între creştini şi nu numai. Capitolul 3 din Fapte ne răspunde într-un mod foarte original şi practic la această întrebare.
Petru şi Ioan ne sunt exemple cu privire la cum sunt oamenii pe care Dumnezeu îi foloseşte. Iată cum erau aceşti ucenici ai lui Isus:
Petru şi Ioan erau oameni devotaţi (rugăciunii) (vs.1)Petru şi Ioan sunt găsiţi deseori împreună în scripturi: fuseseră parteneri de pescuit (Luca 5:10); ei au pregătit masa de Paşte pt Isus (Luca 22:8); ei au alergat la mormântulu lui Isus în dimineaţa învierii (Ioan 20:3-4); îi vedem aici mergând împreună la Templu pt rugăciune; aveau să fie folosiţi în lucrarea de ducere a Evangheliei la Samariteni (Fapte 8:14).
Orice evreu devotat mergea la Templu de 3 ori pe zi: la ora 9 AM, la la prânz şi la ora 3 PM.
Ei petreceau o oră în rugăciune: 15 min de meditaţie în linişte, 30 min de cereri şi 15 min de adorare – un exemplu bun pt noi de urmat!
Dacămedităm la măreţia caracterului lui Dumnezeu şi la dragostea care ne-o poartă, vom cere cu încredere şi după voia Sa, şi com sfârşi prin a ne închina Lui cu toată fiinţa.
Petru şi Ioan erau oameni sensibili (la Duhul) (vs.2-3)
Faptul că Petru l-a observat pe acest cerşetor schilod este o dovadă a lucrării Duhului Sfânt, pentru că erau mulţi oameni în jurul templului la acea oră (Fapte 4:4) şi cu siguranţă erau mulţi cerşetori acolo, dar Petru şi Ioan l-au auzit pe acesta.
Templul avea 9 porţi care duceau din curtea Neamurilor în Templu. Deşi părerile sunt împărţite, se pare că Poarta „Frumoasă” era poarta dinspre Est, care ducea în curtea femeilor. Era făcută din din bronz de Corint şi părea ca de aur – probabil era un loc bun pentru cerşetori.
Trecuseră probabil de multe ori pe lângă acest cerşetor, care era pus „în fiecare zi” acolo (vs.2) – dar de data aceasta ceva era diferit – Duhul Sfânt i-a făcut să audă cererile acestui om. Petru şi Ioan erau oameni flexibili (cu circumstanţele) (vs.4) Petru şi Ioan puteau să treacă grăbiţi spre Templu, pt că timpul de rugăciune începea curâd. Ei puteau spune „...ştii ceva? Nu avem timp acum... începe rugăciunea!... poate ne vedem mai încolo...”
Însă Duhul Sfânt avea să întrerupă obişnuitul şi să facă o lucrare deosebită în viaţa acestui om, prin Petru şi Ioan.
Aceasta este o lecţie pe care trebuie s-o învăţăm: Întreruperea care vine de la Dumnezeu este călăuzirea Lui spre a face voia Sa. Trebuie să învăţăm să fim flexibili la Dumnezeu, ca să poată lucra prin noi, chiar în mod miraculos.
Să nu-l limităm pe Dumnezeu şi să nu-L legăm de obiceiurile noastre sau de anumite moduri de a face lucrarea Lui – asta nu înseamnă că nu este bine să fim organizaţi, cum ar fi în activitatea Bisericii (1 Cor.14: 40 „Totul trebuie să fie făcut aşa cum se cuvine şi în ordine.”) Petru şi Ioan erau oameni cu autoritate (Numele lui Isus) (vs.5-10)
Milostenia (ajutorarea săracilor) era foarte imporantă pentru evrei, mai ales la Templu, iar de acest lucru cei săraci profitau. Petru şi Pavel nu aveau nimic, pentru că totul era pus în comun în biserică.
Cerşetorul schilod aştepta „aur sau argint” – dar el avea nevoie de altceva! El avea nevoie de mântuirea sufletului şi vindecarea trupului, iar banii sau orice avuţie nu-i putea da niciunul din acele lucruri.
„argint şi aur n-am, dar ce am îţi dau: în Numele lui Isus Cristos din Nazaret...”
Autoritatea lui Petru şi a lui Ioan nu eraa lor şi pentru ei:
Era a lui Isus – Numele lui Isus Christos din Nazaret
A fost pt vindecarea completă a cerşetorului: fizică şi spirituală (vs.8)
Ce autoritate avem noi astăzi? – ex. lui Tomas de Aquinas şi Papa.
Oridecâte ori Biserica a schimbat puritatea pentru prosperitate, ea a pierdut puterea!
Cerşetorul schilod este o ilustraţie a mântuirii – putem învăţa şi de la el:
Născut schilod – toţi suntem neputincioşi, incapabili să plăcem lui Dumnezeu (Rom. 3:23)
Sărac şi lipsit – toţi suntem săraci şi incapabili să plătim datoria care o avem la Dumnezeu (Luca 7:36-50)
Era înafara Templului – toţi păcătoşii sunt separaţi de Dumnezeu
A fost vindecat total prin harul lui Dumnezeu – aşa cum suntem noi mântuiţi prin har (Efeseni 2:8-9)
El a mărturisit prin grai şi trai a mântuirii totale făcute de Dumnezeu în viaţa lui – „sărea, umbla şi lăuda pe Dumnezeu”
Se identifica cu apostolii în templu(3:11) şi mai târziu la judecata lor (4:14)
Petru şi Ioan erau oameni smeriţi (vs. 11-12)
Vindecarea acestui cerşetor a atras mulţimi de oameni – erau uimiţi şi alergau să vadă această minune! (porticul lui Solomon – erau un coridor în partea de este a templului, unde şi Isus vorbea (Ioan 10:23) şi unde se închina şi Biserica din Ierusalim (Fapte 5:12)
Dacă în ziua Cincizecimii Petru a trebuit să le spună că nu sunt beţi, aici Petru a trebuit să le spună că nu el şi Ioan a făcut minunea prin puterea lor!
Ar fi fost foarte uşor ca Petru şi Ioan să-şi fi asumat toată această minune! Dar ei nu aveau să primească nimic pentru slava lor. Au atribuit totul lui Dumnezeu, ca şi Avraam cu împăratul Sodomei, când a venit să-l răsplătească pt ajutorul dat. (Gen.14:21-23)
Cine este lăudat prin slujirea/viaţa ta? Al cui nume se aude în biserica ta?
Isaia 42:8 - “Eu sunt DOMNUL; acesta este Numele Meu! Nu-Mi voi da slava altuia şi nici lauda cuvenită Mie, idolilor!
Prea multe lucrări bune s-au dus pe râpă pentru pentru că oamenii au dorit ca numele lor să fie înălţat şi să primească laudă… măcar un pic !
Petru şi Ioan erau martori ai Evangheliei (vs.13-26) – exemplu de curaj şi înţelepciune!
Arătând PROBLEMA – păcatul lor (vs.13-15)
Foarte direct şi explicit ... „L-aţi dat”(vs.13a), „v-aţi lepădat”(vs.13b,14a), „aţi cerut un ucigaş”(vs.14b), „aţi ucis...”(vs.15).
Arătând SOLUŢIA – credinţa în Isus (vs.16)
Credinţa în Numele Lui – întăreşte şi pe credincios şi pe necredincios
Vindecarea a fost deplină! „...i-a dat această vindecare deplină...”
Arătând CALEA mântuirii – ce să facă oamenii (vs.17-26) Starea oamenilor de fapt – neştiinţa (vs.17) - Petru a lucrat cu tact!
30 Dumnezeu a trecut cu vederea vremurile de neştiinţă, şi acum le porunceşte tuturor oamenilor, de pretutindeni, să se pocăiască, 31 pentru că a rânduit o zi în care urmează să judece lumea cu dreptate, prin Omul pe Care L-a desemnat pentru aceasta, dovedindu-le tuturor acest lucru prin faptul că L-a înviat dintre cei morţi!“ (Fapte 17:30-31)
Timpul lui Dumnezeu de mântuire (vs.18)
POCĂINŢA (vs.19a) – reconsiderare (faţă de Isus) + întoarcere (de la păcat)
Rezultatele pocăinţei (vs.19b-21a):
iertarea păcatelor şi trezirea spirituală
întoarcerea lui Isus
Documentarea profetică (vs.21b-26)
Moise (vs.22) – citat din Deut.18:15,18,19
Toţi ceilalţi profeţi (vs.24)
Promisiunea lui Avraam (vs.25) –din Gen.12:2-3 –
„2 Te voi face un neam mare şi te voi binecuvânta; voi face numele tău mare, iar tu vei fi o binecuvântare.3 Îi voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta, dar îl voi blestema pe cel ce te va blestema. Prin tine vor fi binecuvântate toate familiile pământului!”
Ce plan măreţ a făcut Dumnezeu pentru salvarea sufletelor noastre!
Reacţii la predicarea Evangheliei (4:1-4)
Opoziţie (vs.1-3) – supărarea autorităţilor, persecuţia martorilor Acceptare (vs.4) – mântuirea oamenilor şi lărgirea Bisericii
Dumnezeu vrea să ne folosească pentru că de asta ne-a chemat din lume şi ne-a făcut Biserica Sa („eklesia”).
Evanghelistul Vance Havner a spus următoarele cuvinte care au rămas cuvinte de referinţă pt creştinism şi un răspuns excelent la întrebarea „Pe cine foloseşte Dumnezeu?” – „Lumea nu a văzut încă ce poate să facă Dumnezeu cu omul care se dedică cu totul Lui.” D.L. Moody care era în audienţă, când a auzit aceste cuvinte a spus în inima sa „Eu vreau să fiu un astfel de om!”
Întrebarea este dacă vrem să fim folosiţi de El şi dacă vrem, să ne asigurăm că suntem oameni: Sensibili (la călăuzirea Duhului Sfânt) – Ce vrea să facă Dumnezeu? Flexibili (în diferite circumstanţe) – să nu-l limităm pe Dumnezeu! Cu autoritate (a Numelui Isus Cristos) – nu noi, nu puterea noastră, ci a Lui! Smeriţi (toată gloria să fie a lui Dumnezeu) – să arătăm mereu spre El! Martori ai Evangheliei (o evanghelie curată şi completă) – să avem curaj, tact şi documentare!
