Apocalipsa 2:8-11 – Când Cristos este onorat!

Când Cristos este onorat! - Apocalipsa 2:8-11 from William Anderson on Vimeo.

A doua biserică aleasă de Cristos pentru a-i vorbi este cea din Smirna. De la Efes la Smirna sunt 50 de Km spre nord şi trebuie să intrăm în acest oraş prin poarta ce se numea „Poarta Efeseană”. Smirna era un oraş bogat şi nu era întrecut în zonă decât de Efes. Ca şi Efesul, era oraş port la mare.

Spre deosebire de Efes, care nu mai este locuit astăzi, Smirna (astăzi Izmir) continuă şi astăzi să fie locuit de 200 de mii de oameni, dintre care o treime sunt creştini. Smirna este menţionat în Biblie doar aici, dar se cunoaşte din istorie că în primul secol acest oraş era foarte împotrivitor Evangheliei.

Prezentarea (vs.8)

„îngerului bisericii din Smirna” –

Smirna era un oraş foarte bogat – un centru comercial înfloritor, ce se afla în valea râului Hermes.

Smirna era însă un oraş plini de idoli şi practici idoleşti, având o stradă specială, numită „de aur”, unde aveau temple închinate multor zei. – Însă practica cea mai în vogă pe vremea aceasta era „cultul imperial” – astfel Smirna a închinat primul templu în cinstea împăratului Tiberiu (23 d.Cr.) şi deşi la început această practică a fost o reacţie spontană de mulţumire faţă de Roma, la sfârşitul sec.I această practică a ajuns o lege – Domiţian a fost primul împărat roman care a cerut să i se acorde închinare ca Dumnezeu.

Astfel Smirna a devenit un oraş foarte dificil pentru creştini, pentru că ei nu recunoşteau ca Domn şi Dumnezeu pe nimeni altul decât pe Isus!

„Acestea sunt cuvintele Celui Dintâi şi Celui de pe urmă...” – este modul cum se prezintă Isus faţă de credincioşii din Smirna. Acesta este titlul unic ce aparţine doar lui Dumnezeu, Yahweh – acest nume exprimă eternitatea şi suveranitatea lui Dumnezeu.

„Celui ce a fost mort şi a înviat...” – acest adevăr despre Isus are să fie o încurajare pentru credincioşii din Smirna, că ei slujesc unui Domn viu, care a învis moartea!

de fapt numele de „Smirna” vine de la cuvântul „mir”, un parfum folosit la îmbălsămarea celor morţi.

Aprecierea (vs.9)

Şi de data aceasta Domnul „ştie” (gr.”eido” – a vedea, a cunoaşte îndeaproape, cu siguranţă) situaţia copiilor Săi din Smirna:

- El ştie din experienţă pt că E însuşi a trecut prin toate greutăţile prin care trecem noi, dar

- El ştie şi pentru că veghează şi priveşte îndeaproape tot ce se întâmplă cu copiii Săi.

Ce ştia Isus despre cei din Smirna?

„ştiu faptele tale” – slujire (o biserică slujitoare, nu teoretică) – aceste cuvinte nu apar în unele manuscrise ale textului în greacă.

„ştiu necazul tău şi sărăcia ta” – sacrificiu pentru credinţa lor (o biserică jertfitoare) – creştinii din Smirna, datorită necompromisiului faţă de Isus, nerecunoscând pe Cezar ca Domn, pierduseră drepturile lor, averile lor, afacerile lor, casele lor ... mai tot!

Cuv. „sărăcie” = sărăcie lucie – oamenii aceştia pierduseră tot pentru Cristos!

Aplicaţie: În situaţii ca acestea este uşor să uităm că Isus ŞTIE TOTUL despre noi!

„dar eşti bogat” – aceasta este părerea lui Isus despre credincioşii din Smirna

d.p.d.v omenesc, aceşti oameni erau săraci, dar d.p.d.v. dumnezeiesc erau bogaţi!

Aplicaţie: Cum suntem noi? – avem mai târziu ex. credincioşilor din Laodicea care credeau că sunt bogaţi, dar părerea lui Isus despre ei era alta „nenorocit, vrednic de milă, sărac, orb şi gol” (Ap.3:17b)

Părerea noastră despre noi nu contează! (slabă sau bună nu contează!) Doar ce spune Isus despre noi este ceea ce contează!

- Nu este nimic spiritual în a fi sărac, cum nu este nimic spiritual în a fi bogat!

- Bogăţiile materiale pot fi un obstacol în viaţa spirituală – Isus a spus asta!

- Sărăcia materială poate fi şi ea un mare obstacol în viaţa de credinţă!

- Diferenţa o face inima noastră! – Mat. 6:21 „Acolo unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta!”

O întrebare care se impune pentru noi ca biserică: Care sunt valorile noastre ca biserică astăzi? – ex. călugărului care vizita pe Păpă la Vatican şi care îi arată toate catredralele şi bogăţiile care le avea biserica, spunându-i că biserica nu mai poate spune ca Petru „Argint şi aur n-am!”... la care călugărul i-a răspuns profund: „Da, dar nici nu mai poate spune: „În Numele lui Isus, scoală-te şi umblă!”

„ştiu defăimarea...” – este trist să vedem că batjocura faţă de creştinii din Smirna nu venea neapărat de la păgâni, ci de la comunitatea evreiască de acolo, pentru că se ştie din istorie că Smirna locuia o comunitate mare de evrei. Aceştia erau mişcaţi de însuşi Satan, care urăşte Biserica lui Isus. Aceşti evrei au jucat un rol important în uciderea lui Policarp, unul din ucenicii lui Ioan.

Isus îi încurajează pe credincioşi spunându-le din nou „ştiu defăimarea ta”... în Evrei 12:2-3 ni se spune să privim la Isus ca exemplu pentru că El „a îndurat crucea, dispreţuindu-i ruşinea... Gândiţi-vă cu atenţie la Cel ce a îndurat o astfel de împotrivire faţă de El Însuşi din partea păcătoşilor, ca să nu vă lăsaţi descurajaţi şi să nu renunţaţi.”

Acuzaţia / Îndemnul (vs.10)

Isus nu are nici-un cuvânt de reproş faţă de această biserică! Dacă oamenii nu-i agreau pe creştini în acest oraş, cu siguranţă Isus îi agrea şi astfel îi îndeamnă următoarele:

„Nu te teme...” – Isus le spune aceasta pentru că ştia aceşti credincioşi foarte persecuţaţi şi lipsiţi de orice susţinere, se temeau! Sensul îndemnului de aici este „încetează să te mai temi”.

„diavolul” – gr. „diabolos” = bârfitor, defăimător, calomniator. Aceasta era sursa persecuţiei şi defăimării cu care se confruntau cei din biserica din Smirna

„...să arunce pe unii dintre voi în închisoare” – Dumnezeu este în control şi ştie ce se va întâmpla – El permite necazul pentru a fi încercaţi, transformaţi şi pentru dezvolta Biserica Sa. (ex. persecuţiei din China – au încecat să despartă bisericile locale prin a-i împrăştia în toată ţara, dar aceasta a dus la răspândirea Evangheliei în toată ţara şi creşterea explozivă a biseici))

„timp de zece zile” – Dumnezeu este în control şi El limitează necazul ce vine peste ai Săi

Expresia aceasta este un simbol ce arată că este vorba despre o perioadă limitată de timp (în ciuda multor interpretări forţate asupra expresiei) – de comparat cu Gen.24:55; Numeri 11:19, Dan. 1:12, Fapte 25:6)

Aplicaţie: Ce înţelegem noi din necazurile prin care trecem? Cum le primim?

Rom.5:3-5 „Dar nu numai atât, ci ne lăudăm şi în necazuri, ştiind că necazul produce răbdare, răbdarea produce caracter matur, caracterul matur produce nădejde, iar nădejdea aceasta nu ne dezamăgeşte, întrucât dragostea lui Dumnezeu ne-a fost turnată în inimi prin Duhul Sfânt Care ne-a fost dat...”

Iacov 1:2-4 „Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie atunci când vă confruntaţi cu felurite încercări, căci ştiţi că încercarea credinţei voastre produce răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi ducă la desăvârşire lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, fără să vă lipsească nimic.”

„Fii credincios până la moarte!” – expresia este înseamnă mai exact „să devii credincios până la moarte” – aceasta este chemarea supremă pentru fiecare din noi.

„îţi voi da cununa vieţii” – cuv. „stefanos” este coroana învingătorului (nu „diadema” care este cununa împărătească)

aceasta era cununa oferită sportivilor olimpici (Smirna era un participant cheie la aceste jocuri şi atfel această promisiune avea o însemnătate specială pentru credincioşi de acolo)

cununa de sărbătoare dăruită celor 2 miri în ziua nunţii lor.

ambele sunt imagini extrem de expresive ale relaţiei şi răsplăţii noastre viitoare ca Biserică a lui Cristos.

Invitaţia şi promisiunea (vs. 11)

Şi de această dată Invitaţia lui Isus este una personală:

de a auzi - „Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!” – trebuie să auzim cu inima aceste îndemnuri şi incurajări a lui Isus,

de a învinge - „Cel ce învinge...” - pentru că El doreşte să fim ÎNVINGĂTORI!!!

Promisiunea este şi ea personală şi măreaţă:

„... nu va fi rănit de moartea a doua” – Aceasta este moartea adevărată – despărţirea veşnică de Creatorul!

Apoc. 21:8 – „Cât despre laşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, desfrânaţi, vrăjitori, închinători la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în lacul cu foc şi pucioasă, adică moartea a doua.”

Întrebare: Suntem noi gata să-L înălţăm Cristos la locul de cinste şi să-i fim martori până la moarte?

Exemplul lui Policarp

Policarp a fost de fapt episcopul/pastorul bisericii lui Cristos din Smirna şi se pare că a slujit mulţi ani în Smirna. Apogeul mărturiei lui printr-o moarte de martir. Când judecătorii lui i-au cerut să se dezică de credinţa lui creştină, el le-a răspuns: „Timp de 86 de ani L-am slujit pe Domnul şi niciodată nu mi-a făcut vreun rău. Cum aş putea rosti o aşa blasfemie la adresa Regelui şi Mântuitorului meu?” Şi a fost ars pe rug, în arenă, în faţa mulţimilor de oameni însetaţi de sânge.

Mărturia lui Policarp a inspirat şi întărit pe mai departe Biserica din Smirna, şi a continuat aşa de-alungul secolelor, după ce multe alte biserici îşi pierduseră mărturia.

Studiu: Florin Enescu

Posted in: