sâmbătă, 2 aprilie 2011

Apocalipsa 2:1-7 – Când Cristos este uitat!




Când Cristos este uitat - Apocalipsa 2:1-7 from William Anderson on Vimeo.

Una din întrebările pe care fiecare creştin serios şi-o pune la un moment dat este „La ce biserică locală să merg?” Şi chiar: Cum examinez şi cum evaluez o biserică şi lucrarea ei? Clădiri impunătoare pot găzdui biserici moarte, în timp ce clădiri modeste pot fi locul unde găseşti adunări pline de viaţă şi eficiente în mărturie. Bisericile care le credem cele mai bogate, în ochii Domnului sunt cele mai sărace, în timp cele limitate din multe puncte de vedere pământeşti, sunt bogate înaintea lui Dumnezeu.

Numai Capul Bisericii, Isus Cristos, poate să ştie şi să afirme adevărul despre fiecare biserică locală, pentru că El vede ce este în interior (Apoc.2:23) nu numai în exterior. În cele 7 mesaje adresate celor 7 biserici din Asia Mică, Domnul Isus oferă fiecăreia un exament medical în „raze X”.

El a vrut ca toate bisericile să citească şi să beneficieze din mesajele Sale. (2:7, 11, 17, 29; 3:6, 13, 22).

Dar Domnul a vorbit individual şi încă vrea şi astăzi să ne vorbească fiecăruia din noi: „Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!” Biserica este alcătuită din oameni şi fiecare prin viaţa personală determină starea spirituală a bisericii. Deci trebuie să luăm/primim personal mesajele lui Isus şi să ne examinăm cu atenţie.

Scopul lui Dumnezeu în toate aceste lucruri este să încurajeze aceste biserici care treceau prin vremuri foarte dificile de persecuţie.

Biserica din Efes – Când Cristos este uitat!

Fiecare din mesajele lui Isus are aproximativ aceiaşi formă şi astfel conţin:

o prezentare a Sa

o apreciere

o acuzaţie

un îndemn

o invitaţie şi o promisiune

Prezentarea (vs.1)

„îngerului bisericii din Efes”

Efes, capitala provinciei Asia Mică, o metropolă a vremii, un oraş cu o bogată istorie a mărturiei creştine. Pavel a lucrat aici timp de 3 ani foarte eficient astfel încât „toţi cei ce locuiau în Asia, atât iudei cât şi greci, au auzit Cuvântul Domnului” (Fapte 19:10). Apoi Timotei a păstorit biserica de aici, cât şi Ioan însuşi.

„Celui ce ţine cele 7 stele în mâna Sa dreaptă şi umblă printre cele 7 sfeşnice de aur”

Isus aminteşte acestei biserici că El este în control şi El este Capul Bisericii, biserica fiind a Sa –

este uşor să uităm că liderii Dumnezeu îi dă (Efes.4:11), El îi pune unde doreşte!

Aprecierea (vs.2, 3, 6)

Domnul este plin de aprecieri la adresa acestei biserici, că El „ştie” (gr.”eido” – a vedea, a cunoaşte îndeaproape, cu siguranţă) cum este această biserică a Sa:

„faptele tale”slujire (o biserică slujitoare)

„osteneala ta”sacrificiu (o biserică jertfitoare) – (gr.”kopos”= a munci până la epuizare)

„răbdarea ta” credincioşie (o biserică rezistentă) - gr. „a îndura cu bucurie, a rezista la efort, a fi constant” (vs.3)

„i-ai pus la încercare”sfinţenie (o biserică pusă de-oparte) – ei au examinat lucrătorii lui Dumnezeu („apostolii”) să vadă dacă sunt adevăraţi aşa cum Ioan probabil că-i învăţase (2 Ioan 7-11) şi după cum şi Pavel îi avertizase (Fapte 20:28-31).

aceasta este separare de învăţătura falsă!

„urăşti faptele nicolaiţilor” – aceasta se pare că era o grupare de elită, care le plăcea să domine peste oameni („nikao” = a cuceri, „laos” = popor) – un ex. îl vedem în 3 Ioan 9-11.

separare şi de fapte false!

De învăţat:

Trebuie să fim o biserică slujitoare, jertfitoare şi rezistentă

Trebuie să fim o biserică în stare să deosebim învăţătura falsă şi trăirea falsă

Suntem tentaţi să facem compromisuri atât morale cât şi doctrinare.

Acuzaţia (vs.4)

Am zice că o astfel de biserică este pur şi simplu perfectă, de invidiat, de urmat în toate! Însă Cel care are ochii ca para focului” şi înaintea Căruia „Nu este nimic care să poată fi ascuns de El, ci totul este gol şi descoperit ochilor Lui” a privit în inima bisericii din Efes şi a avut un alt diagnostic

Dragostea dintâi ţi-ai părăsit-o” – în gr. „protos agape”

Ceea ce facem pentru Cristos este important pentru El, dar cel mai important este MOTIVAŢIA noastră în tot ceea ce facem pentru El.

Ce este „dragostea dintâi”?

Este acea dragoste pură, totală, plină de devotament şi sacrificiu, personală, puternică, fără ruşine. Ea este o minune dumnezeiască! Dragostea aceasta este gata de a plăti preţul!

Isus spune ţi-ai părăsit dragostea dintâi” – aceasta ne arată că o decizie stă la baza pierderii ei.

Cum părăsim dragostea dintâi?

o răcim – trăim într-o lume „rece”, plină de păcat – Mat.24:12 - „Din cauza înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.”

o înlocuim – cu dragostea pentru lucrurile lumii

1 Tim.6:10„Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor lucrurilor, şi unii care au umblat după ea au rătăcit de la credinţă...”

1 Ioan 2:15 – „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.”

înlocuim – cu dragostea pentru idoli1 Ioan 5:21 - „Copilaşilor păziţi-vă de idoli!” – servici, bani, educaţie, partener, copii, jucării etc

Întrebare: Cum suntem noi cu dragostea dintâi? Cum am părăsit-o?

Îndemnul (vs.5a)

„Dragostea dintâi” poate fi pierdută, dar poate fi restaurată prin cei 3 paşi pe care Isus îi dă bisericii din Efes:

„aminteşte-ţi unde ai căzut” – aşa începe pocăinţa adevărată! Aceasta duce la o mărturisirea corectă a păcatului (1 Ioan 1:9)

Declinul spiritual începe cu uitarea lucrurilor pe care le-am avut/avem în Cristos.

„pocăieşte-te” – gr. „metanoeo” – a-ţi schimba gândirea, a reconsidera. Aceasta va schimba atitudinea noastră faţă de Isus. Pocăinţa adevărată va duce la schimbarea gândirii, iar schimbarea gândirii va duce la reînflăcrarea dragostei noastre faţă de Domnul.

„fă faptele de la început” – dragostea adevărată se manifestă întotdeauna prin fapte concrete. Vedem acest întreg proces în Biserica din Efes în Fapte 19:17-20.

Isus mai face şi o avertizare: „Dacă nu, voi veni la tine şi-ţi voi lua/muta sfeşnicul..” (vs.5b)

Biserica care îşi pierde dragostea, îşi va pierde curând şi lumina/mărturia, indiferent cât de corectă este ea doctrinar!

Dovada Efesului de azi care nu este decât nişte dărâmături! Biserica şi-a păstrat mărturia doar timp de câteva secole, fiind sediul episcopilor răsăriteni, chiar şi locul unde s-a ţinut cel de-aş 4-lea Consiliu al Bisericii, în 431 d-Cr. Oraşul a decăzut şi el după sec.V şi turcii i-au deportat pe locuitorii care mai rămânseseră în oraş în sec.XIV.

Invitaţia şi promisiunea (vs.7)

Indiferent care este starea relaţiei noastre cu Dumnezeu, există speranţă! Isus ne face o invitaţie şi o promisiune!

Invitaţia este una personală:

de a auzi - Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!”

de a învinge - „Celui ce învinge...” – Isus nu vorbeşte despre o „elită spirituală”, ci de „adevăraţii credincioşi” care sunt victorioşi prin credinţa în Isus (1 Ioan 5:4-5)

„... pentru că oricine este născut din Dumnezeu învinge lumea. Şi ceea ce aduce victorie asupra lumii este credinţa noastră. Cine este cel ce învinge lumea, dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu?!”

Promisiunea este şi ea personală:„îi voi da să mănânce din pomul vieţii...” – omul păcătos a fost alugat de la pomul vieţii (Gen.3:22-24), dar în Isus avem viaţa veşnică din abundenţă (Ioan 3:16, 10:10)Ne bucurăm de viaţa din abundenţă acum, dar ne vom bucura într-o măsură mult mai mare în etenitate (Apoc.22:1-5)


Studiu: Florin Enescu

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

ÎMPARTE

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More