Fapte 28 – În sfârşit la Roma!

Fapte 28 - În sfârşit la Roma! from William Anderson on Vimeo.

După încă o încercare eşuată a diavolului de a-l elimina pe Pavel şi a zădărnici astfel sosirea sa la Roma, Dumnezeu care era în controlul situaţiei l-a salvat nu numai pe Pavel, dar şi tot echipajul numeros al corăbiei. Au naufragiat astfel cu Dumnezeu pe insula Malta (Refugiu) unde, în timp ce au aşteptat să treacă iarna, Pavel a fost un mesager viu al Evangheliei lui Cristos. După trei luni, au plecat spre Roma şi au ajuns fără probleme în capitala lumii, unde Pavel a mărturisit pe Cristos evreilor şi romanilor deopotrivă, timp de 2 ani. Luca îşi încheie acest documentar al „faptelor”, lăsându-ne uimitţi de ce poate să facă Dumnezeu cu vieţile oamenilor care-l acceptă şi se dedică total lui Isus Cristos!

Pavel în Malta (vs.1-10) - „Malta” = „refugiu”, un nume care s-a potrivit perfect situaţiei.

Au afat că naufragiaseră pe insula Malta şi deşi marinarii cunoşteau această insulă, ei nu cunoşteau partea aceasta a insulei, pentru că traficul naval era pe partea cealaltă.

Pavel slujitorul (vs.1-3a) –

dintre toţi cei 276 de naufragiaţi, doar mare apostol Pavel s-a găsit să slujească! Era un lider adevărat, cu o inimă de slujitor! Un lider după exemplul lui Cristos.

Pavel nu i s-a „suit la cap” de la tot ce făcuse el pentru toţi oamenii de pe corabie şi nu a avut aşteptări pentru avantaje din partea oamenilor. El a rămas smerit! Ochii săi şi inima sa erau pentru alţii, nu pentru el!

Matei 20:25-26 – „Isus i-a chemat la El şi le-a zis: „Ştiţi că domnitorii neamurilor fac pe stăpânii cu ele, iar mai marii lor se poartă cu tiranie cu ele. Între voi să nu fie aşa! Ci oricine vrea să fie mai mare între voi trebuie să devină slujitorul vostru.”

Aplicaţie:

Să deschidem ochii şi să căutăm să vedem oportunităţile de slujire!

Nu există nicio slujire prea mică pentru slujitorul lui Dumnezeu care are „gândul lui Cristos”! (citiţi Filipeni 2:1-18)

Pavel atacat (vs.3b-6)

Uneori Satan încearcă să ne atace prin furtuni uriaşe în viaţa noastră, iar alteori el foloseşte „şerpi” care se strecoară uşor spre noi, gata să ne muşte, mai ales când nici nu ne aşteptăm.

Pe când Pavel slujea, atunci şarpele a muşcat! (vs.3b) – la fel şi cu noi! Când ajuţi/slujeşti pe alţii, şarpele va muşca! ... şi chiar se va prinde de noi!

Reacţia oamenilor (partea I) a fost... omenească! (vs.4)

Gândirea maltezilor ne aminteşte de felul nostru de a gândi de multe ori: „Vai de mine! Trebuie să fii o persoană rea/păcătoasă dacă ţine şarpele de mâna ta!”

„Dreptatea nu-l lasă să trăiască” – referinţă la Zeiţa Dreptăţii – Dike, care dacă nu l-a omorât pe acest prizonier notoriu pe mare, avea să-l execute acum printr-un şarpe veninos.

Reacţia lui Pavel (vs.5) – exemplară şi plină de credinţă în Dumnezeu care ştia că-l vrea la Roma şi că nimic nu avea să-l oprească.

Aplicaţie:

Ca şi creştini, trebuie să veghem şi să fim gata oricând la atacurile diavolului, care atacă fie ca un leu care răcneşte (1 Pe.5:8), fie ca un şarpe care muşcă. (1 Cor.11:3)

Trebuie să „scuturăm şarpele” în foc! Să ne bazăm pe Cuvântul lui Dumnezeu! (pe Adevărul Său – ex. lui Isus „este scris” şi pe Promisiunile Sale – ex. lui Pavel „trebuie să mărturiseşt la Roma!)

Reacţia oamenilor (partea aII-a) – o schimbare de opinie! (vs.6) – Pavel a devenit el însuşi un zeu!

„ei se aşteptau... după ce au aştepta mult şi au văzut...” – oamenii ne urmăresc cu atenţie şi interes – o fac din diverse motive, dar o fac!

Pavel invitat (vs. 7-10)

Se pare că oriunde mergea Pavel, Dumnezeu făcea să se ducă vestea şi astfel noi oportunităţi de slujire şi vestire a Evangheliei i se deschideau lui Pavel. Astfel...

Pavel este invitat de guvernatorul Maltei – Publius – un om ospitalier!

Pavel vindecă pe tatăl lui Publius de febră şi dezinterie – „febra malteză” se numeşte şi astăzi.

Pavel se roagă pt el (vs.8) – cuv. gr. pt vindecare aici este „iaomai” = a însănătoşi, a întregi

Alţi bolnavi vin şi sunt vindecaţi (vs.9) – cuv. gr. este „terapeuo” = a aduce vindecare prin îngrijire medicală – este posibil ca doctorul Luca să-şi fi făcut meseria!

Pavel la Roma (vs.11-31)

Pavel soseşte la Roma (vs.11-16)

Nu ştim dacă toţi cei 270 şi ceva de oameni s-au îmbarcat pe o năuă corabie alexandrină (vs.9a), dar Luca ne face atenţi la „stema” acestei corăbii – gr.„dioskuroi” = fii lui Zeus, Castor and Polux – consideraţi de marinari ca fiind protectorii lor.

Călătoria spre Roma a fost lungă şi în câteva etape:

Malta – Siracuza (130 Km) – oraşul lui Arhimede, capitala Siciliei.

Siracuza – Regium (113 Km)

Regium – Puteoli (290 Km)

Puteoli – Roma (200 Km)

„Forumul lui Apius” (70 Km de Roma) - de pe „Via Apia” – cel mai faimos drum roman, construit în 312 î.Cr., lung de 563 Km, lega Roma de Capua.

„Trei Taverne” (53 Km de Roma)

Pavel întâlneşte fraţi la Puteoli, la 70 Km de Roma (vs.14) unde a stat 7 zile – este interesant de observat îngăduinţa centurionului Iulius faţă de Pavel – poate se datora recunoştinţei care o avea acum faţă de ce făcuse Pavel, sau poate devenise interesat de creştinism, de acest Isus pe care Pavel îl slujea şi predica.

Alţi fraţi îi ies în întâmpinare între „Forumul Apian” (vs.15) şi „Trei Taverne”, la 53 Km de Roma. Pavel trebuie să fi aşteptat acest moment de mult, întrebându-se de Biserica de la Roma căreia îi scrisese de ceva vreme, pe când fusese în Corint.

Aceşti fraţi au fost o mare răsplată şi încurajare pentru Pavel în acest momente al misiunii sale, lucru pentru care mulţumeşte lui Dumnezeu. (vs.15b)

Pavel anjunge la Roma (vs.16) – i se face încă un favor: să locuiască singur sub pază romană

Roma exista deja de aproape 800 de ani. Coleseumul nu fuses încă construit, dar aveau destule clădiri proeminente: Templul lui Jupiter, palatele lui Cezar, Templul lui Marte. Roma avea atunci o populaţie de aprox. 2 milioane de oameni: 1 mil. de cetăţeni liberi şi 1 mil. de sclavi. Societatea era împărţită în 3 clase: clasa de sus, o mare clasă de săraci şi sclavii.

Despre acest timp de detenţie Pavel a scris Filipenilor (1:12-13) – „Vreau să ştiţi fraţilor că lucrurile care mi s-au întâmplat au ajutat la înaintarea Evangheliei. Astfel, toată garda palatului şi toţi ceilaţi ştiu că sunt închis din pricina lui Cristos....” Astfel Pavel nu pierdea vremea, ci îşi îndeplinea misiunea!

Pavel predică la Roma (vs.17-31)

Mai întâi iudeilor (vs.17-27)

Dorinţa lui Pavel cea mai mare, oriunde mergea, era să vestească Evanghelia compatrioţilor săi evrei. Însă el trebuia să explice câteva lucruri acestor evrei din Roma, care se pare că nu ştiau nimic despre cele întâmplate cu el începând din Ierusalim. Astfel a chemat liderii evrei la el şi:

i-a asigurat de devotamentul său ca evreu (vs.17a)

le-a povestit pe scurt cum a ajus să fie adus la Roma (17b-19) le spune adevăratul motiv pentru care era el la Roma (vs.20) – el era prizonier pentru „nădejdea lui Israel” care este Isus, Mesia!

Reacţia iudeilor (vs.21-22)

„habar n’avem!” (vs.21), dar...

„am vrea ştim de la tine” despre ce este vorba cu ... „secta” lui Cristos (vs.22)

Pavel foloseşte această ocazie (vs.23) şi le ţine un „seminar”, de „dimineaţa până seara” demostrându-l pe Isus ca fiind împlinirea Legii şi a Profeţiilor

Reacţia iudeilor de data asta a fost împărţită (vs.24)

Împlinirea Scripturii (vs.25-27) – Pavel vede împlinirea profeţiei din Isaia 6:9-10

Predicarea Evangheliei împarte lumea în două categorii (2 Cor.2:15-16)

cei care cred (mântuiţi) – pt ei predicarea este o „mireasmă spre viaţă”

cei care nu cred („cei ce pier”) – pt ei predicarea este o „mireasmă spre moarte”

Apoi neamurilor (vs.28-31)

Dumnezeu nu se opreşte! – El are întotdeauna oameni care trebuie să audă Evanghelia Sa, singura cale de mântuire! Astfel, când evreii au refuzat Evanghelia, Dumnezeu a dat şansa tuturor neamurilor de a veni la mântuirea prin Fiul Său.

Evanghelia s-a răspândit în Roma (vs.30-31) – timp de 2 ani Dumnezeu l-a ţinut pe Pavel la Roma pentru a predica despre Adevărata Împărăţie şi Adevăratul Împărat care este Isus, ce răstignit, înviat şi înălţat!

În aceşti 2 ani:

Pavel a scris scrisorile către Efeseni, Filipeni, Coloseni şi Filimon.

El se aştepta să fie eliberat (Fil.1:23-27; Filimon 22) şi mulţi cercetători biblici cred că a fost elibera.

În acest timp a avut cu el pe Timotei (Fil.1:1; 2:19; Col.1:1), pe Ioan Marcu, Luca, Aristarh, Epafras, Iust şi Dima (Col.4:10-14; Filimon 24).

La mai întâlnit pe sclavul fugar al lui Filimom – Onisim şi l-a condus la Cristos (Filim.10-21)

Epafrodit i-a adus un dar de la credincioşii din Filipi şi aproape a murit slujindu-l (Fil. 2:25-30; 4:18

Tihic a fost „poştaşul” lui Pavel care a dus scrisorile către Efeseni (Efe.6:21), Coloseni şi Filimon (Col.4:7-9).

Luca încheie scrierea sa înainte ca Pavel să fie audiat de Cezar.

Se crede însă că Pavel a fost eliberat şi că şi-a reluat lucrarea misionară, mergând până în Spania (Rom.15:24, 28).

A mai scris scrisorile către Timotei şi Tit.

L-a lăsat pe Tit în Creta (Tit 1:5), pe Trofim bolnav în Milet (2 Tim.4:20) şi pe Timotei în Efes (1Tim.1:3).

A plănuit să se întâlnească cu unii din ajutoarele sale la Nicopole (Tit 3:12-13) după ce mai vizitase unele din bisericile plantate de el.

Pavel se pare că a fost arestat din nou prin anul 67 d.Cr., dar de data aceasta situaţia lui a fost drastică: pus în lanţuri în închisoare şi tratat ca un criminal (2 Tim.1:16; 2:9). Venea iarna şi i-a cerut lui Timotei să îi aducă mantaua (2 Tim.4.13). Cel mai trist lucru cu privire la această a doua detenţie este că a fost părăsit de credincioşii din Roma (2 Tim.4:16-17. Chiar şi Dima l-a părăsit şi numai Luca a mai rămas cu el (2 Tim.4:10-11)

Tradiţia ne spune că a fost decapitat din porunca lui Nero în anul 68 d.Cr.

Scopul acestei scrieri, de la început şi până la sfârşit este să ne arate împlinirea Marei Trimiteri a lui Isus, făcută de Duhul Sfânt prin vieţile ucenicilor Săi. La fel vrea Isus să facă şi cu noi!

Studiu: Florin Enescu

Posted in: