Fapte 25:23-26:32 – Nebun pentru Cristos!

Fapte 25.23-26.32 - Nebun pentru Cristos! from William Anderson on Vimeo.

Pavel se afla încă în custodia romană, sub conducerea lui Festus, noul guvernator al Cezareei, care şi-a dat seama foarte curând că acest cetăţean roman nu este reţinut pe temeiuri sănătoase. Astfel, Festus pune la cale o serie de lucruri prin care vrea să descopere „capul de acuzare” al lui Pavel

Mai întâi merge la Ierusalim să întâlnească liderii evrei, dar repede îşi dă seama că Pavel este nevinovat, însă dorind să rămână în relaţii bune cu Ierusalimul, îi cheamă pe lideri la Cezareea, unde, din nou, aceştia nu sunt în stare să aducă niciun temei concret în acuzarea lui Pavel.

Atunci, îl provoacă pe Pavel la o nouă confruntare ci liderii evrei în Ierusalim, însă Pavel ştiind că Dumnezeu îl vrea la Roma şi fiind cetăţean roman, cere să fie judecat de însuşi Cezarul, un drept pe care nu i se putea refuza!

Mai rămânea însă o problemă pentru Festus: Cum să-l trimită pe Pavel la Roma fără un cap clar de acuzare? Astfel îi vine o idee: pentru că tot îl vizita de câteva zile Regele Agripa şi ştiind că acesta era expert în problemele religioase ale evreilor, îi povesteşte şi lui despre cazul controversat al lui Pavel. Auzind lucrurile relatate de Festus, Agripa doreşte să-l audieze şi el pe Pavel.

În toate aceste lucruri, trebuie să nu uităm că Dumnezeu era Cel care dirija evenimentele, pentru ca Evanghelia Fiului Său Isus Cristos să fie dusă la neamuri şi la împăraţii lor! (Fapte 9:15)

Astfel ne aflăm în Fapte 25:23 unde citim:

„Aşadar, în ziua următoare, Agripa şi Berenice au venit cu mar fast şi au intrat în sala de audieri... iar Festus a poruncit să fie adus Pavel.”

Este incredibil când vedem cum tot acest fast şi toţi aceşti oameni de seamă ai vremii, s-au strâns datorită unui „omuleţ” pe nume Pavel („mic”), care era „vinovat” de predicarea lui Isus Cristos, Cel mort, dar înviat!

Aplicaţie:

Dar, Dumnezeu îşi împlinea planul Său prin acest omuleţ! Bine s-a zis „Că noi ne referim la oamenii lui Dumnezeu ca fiind „oameni mari”, dar în realitate este doar „un Dumnezeu mare” care lucrează prin oameni obişnuiţi!

Din toţi aceşti „mari ai vremii” istoria nu onorează pe niciunul din ei! Însă, istoria onorează pe „marele apostol Pavel” şi însuşi Dumnezeu l-a onorat, căci avem 13 cărţi valoroase în NT, unde Dumnezeu prin penelul apostolului ne-a lăsat valori inestimabile de înţelepciune şi practică a vieţii de credinţă.

vs.24-27 – Festus prezintă „cazul secolului” – Saulus Paulus, din Tars

Festus „înfloreşte” cazul (vs.24) – „omul de care toată mulţimea iudeilor îl acuză...”

Festus îşi prezintă „neputinţa” (vs.25-26a) – „dar n-am nimic sigur să declar lui Cezar...”

Festus cere o investigare (vs.26b-27) – „de aceea l-am adus înaintea voastră...”

Fapte 26 – Pavel se apără înaintea lui Agripa

În acest capitol vom vedea Cine era cu adevărat prizonier?! şi Cine era cu adevărat liber?! Vom vedea că Pavel era cel mai liber om din toată audienţa aceea, toţi ceilalţi, în frunte cu liderii lor, erau robi şi prizonieri ai păcatului lor.

vs. 2-3 – Introducerea apărării lui Pavel

Pavel se adresează Regelui Agripa, subliniind faptul că ştia că este expert în religia evreilor (vs.3a)

Pavel lasă să se înţeleagă că apărarea sa s-ar putea să fie considerabil de explicită (vs.3b)

vs. 4-23 – Apărarea lui Pavel – Mărturia întoarcerii sale la Cristos

„am trăit ca fariseu” (vs.4-11) – ascultător de Lege + persecutor al creştinilor

devotamentul „nebun” de serios al lui Pavel înainte de convertirea sa – o imagine a multor oameni de astăzi care-l caută sincer pe Dumnezeu, dar sunt pierduţi în fapte religioase, ne-având o relaţie personală cu Isus, Cel care a murit şi înviat ca noi să putem trăi pt El.

„am văzut o lumină” (vs.12-13)

Când Pavel avea să continuie şi mai vertiginos în întunericul vieţiii sale, Dumnezeu avea să aprindă lumina. Din „luminat” cum se considera el, Pavel avea să orbească mai întâi, pentru ca prin atingerea lui Isus să vadă din nou cu adevărat!

„am auzit un glas” (vs.14-18)

Dumnezeu i-a vorbit pe limba lui ca să înţeleagă!

„Îţi este greu să dai cu piciorul într-un ţepus?”(vs.14) – împotrivirea lui Pavel faţă de Dumnezeu care îl cercetase până aici.

Domnul i-a arătat planul Său cu el (vs.16-18) – slujitor („sub comandă”) şi martor („martus”)

vs.18 – o descriere clară a convertirii adevărate: ochi deschişi + strămutare + credinţă

„n-am fost neascultător” (vs.19-21)

Pavel a dovedit prin ascultarea sa că este un urmaş al lui Isus (vs.19)

Mesajul Evangheliei: pocăinţă + credinţă ascultătoare! (vs.20)

Ascultarea lui Pavel a fost în ciuda greutăţilor şi persecuţiilor (vs.21)

„până în ziua de azi am primit ajutor de la Dumnezeu” (vs.22-23)

Ascultarea lui Pavel era prin puterea lui Dumnezeu (vs.22)

Ascultarea lui Pavel era mărturisirea morţii şi învierii lui Isus (Evanghelia) (vs.23)

Ascultarea lui Pavel era pe baza profeţiilor Scripturii (VT)

Aplicaţie: Importanţa şi Puterea Mărturiei Personale!

Când a fost ultima dată când ţi-ai spus mărturia cuiva?

Să nu desconsiderăm întoarcerea noastră la Dumnezeu!

Să nu zicem că istoria noastră nu este interesantă, puternică...

Să nu ne „umflăm” mărturia personală – trebuie să ne bazăm pe puterea lui Dumnezeu! Mărturia trebuie să fie despre Isus, ceea ce a făcut El în viaţa mea!

vs.24-27 – Reacţia lui Festus – „Ţi-ai ieşit din minţi, Pavele!”

Este interesant cum de Festus nu l-a numit/crezut nebun pe Pavel atunci când persecuta pe urmaşii lui Cristos. Nu era prima dată pt Pavel, pt că fusese numit aşa şi în Corint (2 Cor.5:13) şi nu făcea altceva decât să calce pe urmele Stâpânului său Isus (Marcu 3:20-21; Ioan 10:20)

Festus a reacţionat la mărturia şi dovezile lui Pavel pentru că-l atinsese mesajul!

Pavel îşi susţine mărturia prin veridicitatea şi logica lucrurilor spuse de el (vs.25)

Pavel îl cheamă ca martor al veridicităţii spuselor sale pe însuşi Agripa! (vs.26)

Pavel are curajul să-l provoace la credinţa în Isus (Cel profeţit de profeţi) pe Agripa

vs. 28- 30 – Reacţia lui Agripa – „Curând mai vrei tu să mă convingi...”

La rândul său, Agripa reacţionează la Evanghelia lui Pavel, prezentată prin Profeţii care toţi mărturisesc despre venirea şi misiunea lui Mesia.

Reacţia lui Agripa este plină de vanitate! - „Nu mă prinzi tu aşa de uşor, Pavele!”

De ce o aşa reacţie? – probabil datorită celor din jurul său: Festus, mai marii vremii, Berenice…

Pavel nu se teme să-şi prezinte intenţia mărturiei sale, dovedind curaj dar şi sinceritate.

Agripa, Festus, Berenice şi toţi cei din alaiul lor au ales fuga!

Li s-a arătat lumina, dar au ales întunericul!

Li s-a oferit mântuirea, dar au iubit mai mult păcatul!

Reflecţii:

Ce lucru extraordinar este să auzi chemarea lui Dumnezeu, s-o accepţi şi să fii salvat!

Ce lucru teribil este să refuzi singura ofertă lui Dumnezeu şi să nu mai ai alta, să fii despărţit de Acela care te-a creat şi a făcut totul pentru împăcarea ta cu El.

Studiu : Florin Enescu

Posted in: