Fapte 24 – Contagios pentru Cristos

Fapte 24 - Contagios pentru Cristos! from William Anderson on Vimeo.

Pavel venise la Ierusalim ca să se închine lui Dumnezeu şi să aducă un dar financiar bisericii de acolo de la alte biserici. În timp ce era în Templu, nişte iudei din Asia instigă o mulţime împotriva lui şi sunt gata să-l omoare în Curtea Neamurilor. Comandantul fortăreţei Antonia vine şi-l salvează în ultima clipă, dar în timp ce-l duceau în fortăreaţă, Pave cere permisiunea să vorbească mulţimii ucigaşe – dorinţa lui era să le predice evanghelia prin mărturiei vieţii lui, dar când menţionează faptul că Dumnezeu l-a trimis cu evanghelia la „neamuri”, mulţimea a început să-i strige moartea. După ce Pavel petrece o noapte în fortăreaţa Antonia, fiind cetăţean roman, comandantul fortăreţei trebuia să descopere cine este „inculpatul” şi care este „capul de acuzare”. Astfel, el cheamă Sinedriul pentru a-l audia – la această audiere, Pavel nu apucă să rostească decât o singură frază în apărarea sa, când Pavel este lovit peste gură din porunca Marelui Preot, Pavel înţelegând că nu va avea parte de o judecată corectă şi continuându-şi apărarea, prezentându-se ca fiind fariseu şi acuzat pentru credinţa în „învierea morţilor” (cu referire la Isus cel înviat, mesajul central al evangheliei ce o predica). Curtea de judecată s-a dezbinat şi era gata să-l „rupă în bucăţi” pe Pavel care a fost din nou scăpat de armata romană. Lucrurile nu s-au sfârşit aici, pentru că nişte iudei înfocaţi au pus la cale un complot împotriva lui Pavel, jurându-se că nu vom mânca şi nu vor bea nimic până când nu-l vor ucide pe Pavel. Dumnezeu care mai avea treabă cu Pavel, desconspiră acest plan malefic tribunului roman, care decide să-l trimită pe cetăţeanul roman Pavel, sub o escortă puternică, la Cezareea, direct la guvernatorul roman Felix, însoţit de o scrisoare-raport cu privire la istoricul prizonierului Pavel. Felix decide să-l audieze şi el de faţă cu acuzatorii lui Pavel.

Astfel ne aflăm în capitolul 24 din Fapte, la Cezareea, „după cinci zile” (vs.1) când „marele preot Anania s-a coborât împreună cu câtiva din bătrâni” (Sinedriul în miniatură), însă de această dată, ei se prezintă „la bară” cu un avocat prestigios pe nume Tertulus.
• Lucrul acesta ne arată cât de hotărâţi erau marele preot şi cu bătrânii din Sinedriu împotriva lui Pavel!

vs. 2-4 – Linguşirea lui Tertulus
Tertulus este un avocat vrăjitor, care nu face altceva decât să „gâdile urechile” guvernatorulu, pentru a-şi câştiga cazul de acuzare. Linguşeala lui este aşa de evidentă, de „pute de la 5 poşte!”

Adevărul despre Felix – Nimic din ce spune Tertulus nu este adevărat despre Felix!
• „datorită ţie noi avem pace...” – atunci de ce Pavel a trebuit să fie escortat de 470 de soldaţi, de la Ierusalim la Cezareea? Felix avea reputaţie de monstru, căci înăbuşise câteva răscoale ale iudeilor cu o aşa brutalitate, încât tot ce câştigase el la ei era numai oroarea!!!
• „...şi prosperitate... multe reforme pentru poporul nostru...”??? – Atunci de ce Pavel a trebuit să aducă ajutoare financiare celor din Ierusalim??? – adevărul este că sărăcia era în floare în poporul de rând!
• „noi recunoaştem asta pretutindeni... prealesule Felix” – Cine era acest Felix??? Era el „preales” (nobil)??? –
Marcus Antonius Felix, fusese un sclav din Cilicia, dar îşi câştigase libertatea datorită fratelui său Marcus Pallas, care era prieten al împăratului Claudius. Felix este descris de Tacitus ca fiind „un om extrem crud, corupt şi dedat la tot felul de capricii şi excese.” El a condus Iudeea din 52 până în 60 d.Cr. „cu puterea unui rege, dar cu mintea unui sclav.” (Tacitus, istoricul roman, Istorii 5.9.1)

Pericolul linguşelii – Cum stăm noi cu acest păcat?

În vremurile noastre, linuşeala parcă nu mai este un păcat, ci „o artă” apreciată, fără de care nu prea poţi înainta în lumea noastră! Însă, linguşeala este păcat!!!

• Romani 16:18 ne avertizează să ne depărtăm de oamenii care „nu-l slujesc pe Domnul nostru Isus Cristos, ci îşi slujesc propriile pofte... printr-un limbaj plăcut şi prin linguşire... înşelând pe cei naivi!” – cei care te „mângâie” prin cuvinte... false!

• Iuda 1:16 ne vorbeşte despre oameni care sunt „cârtitori, nemulţumiţi, umblă după poftele lor; gura lor rosteşte lăudăroşenii şi îi linguşesc pe oameni pentru propriul lor beneficiu! Aceasta este scopul linguşelii!

• În cartea Proverbe, de 4 ori linguşeala este legată cu imoralitatea sexuală. Câţi oameni au fost seduşi în acest păcat doar prin simpla linguşeală!
Prov.20:19 - „Bârfitorul dezvăluie lucruri confidenţiale; de aceea nu te asocia cu omul care vorbeşte prea mult (linguşeşte).” Astfel de oameni nu pot fi prieteni buni!

• Psalm 78:36 ne arată că noi putem să-l linguşim chiar şi pe Dumnezeu – „Dar Îl înşelau (linguşeau) cu gurile lor şi limba lor îl minţeau.” Dacă-I oferim lui Dumnezeu laude false sau cu scopul de a obţine ceva, aceasta este linguşeală

Întrebări:
• Sunt eu un linguşitor? Eşti tu?
• Ai prieteni linguşitori?

“Prietenul iubeşte oricând, iar fratele s-a născut să fie alături în necaz.” (Prov.17:17)
“Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşie, dar sărutările unui duşman sunt din abundenţă.” (Prov.27:6)
“Cine are mulţi prieteni poate ajunge la ruină, dar există un amic care ţine la tine mai mult decât un frate.” (Prov.18:24)
• Eşti linguşitor cu Dumnezeu?

vs.5-9 – Acuzaţii nefondate ale lui Tertulus

Proverbe 26:28 ne spune că „gura linguşitoare aduce ruina”, un adevăr care-l vedem aici în Tertulus, care aduce 3 acuzaţii serioase – acuzaţii de tip politic amestecat cu chestiuni religioase:

• Instigator la răscoale (vs.5a) – Iudeea era plină de revoluţionari (aşazişi Mesia), iar Tertulus vroia să-l bage în aceiaşi „oală” cu aceşti „terorişti ai vremii”.
• Conducător al unei secte (vs.5b) – Nazarinenii, o referinţă la urmaşii lui Isus care venise din Nazaret, o localitate cu o reputaţie foarte proastă!
• Profanator al Templului din Ierusalim (vs.6) – dar aceasta era o minciună, căci Pavel fusese în tot timpul decând
„am vrut să-l judecăm...” – o mare minciună, căci au vrut să-l omoare fără nicio judecată! (cap.22:27-36)

Tertulus a vrut sau nu a vrut, a adus un mare compliment lui Pavel – o caracterizare excelentă asupra eficienţei mărturiei şi misiunii vieţii lui Pavel – Pavel era contagios peste tot unde umbla „printre toţi iudeii din toată lumea” (vs.5a). Probabil că Pavel i-a mulţumit în sine pentru acest compliment!
• Cum este mărturia noastră în lumea în care trăim? Este Isus contagios prin viaţa noastră?

De observat în toate acuzaţii, Tertulus nu a prezentat nicio dovadă! Toate lucrurile spuse erau vorbe goale! Tupeul lui a mers până acolo încât a pus pe comandantul Lisias într-o lumină proastă! (vs.7-8) şi a fost susţinut de martoria falsă a bătrânilor din Sinedriu, care nu fuseseră de faţă în niciuna din aceste instanţe aduse ca acuzaţii (vs.9).

vs.10-21 – Apărarea excelentă a lui Pavel

Pavel, primind permisiunea de a vorbi, îşi începe apărarea, însă într-o manieră total diferită de a lui Tertulus, nefolosind nici o linguşire înaintea lui Felix, ci doar recunoaşterea autorităţii şi experienţei lui Felix, prezentând în primul rând „subţirimea” acuzărilor aduse împotriva sa şi apoi motivul adevărat pentru care fusese arestat!

• vs.10-13 – Pavel expune lipsa dovezilor acuzaţiilor aduse împotriva sa – acuzaţia de profanare a Templului:
„12 zile de când m-am suit să mă închin la Ierusalim” (vs.11) – Pavel dă dovadă de precizie în expunerea adevărului – el venise să se închine, nu să răscoale pe nimeni! (de fapt el plătise şi pt 4 alţi oameni pt ritualurile de purificare! – Fapte 21:26)
Lipsa dovezilor (vs.12-13) – „nici certându-mă” şi „nici întărâtând lumea” iar rezultatul este că „nu-ţi pot dovedi” nicio acuzare! (vs.13)

Nu trebuie să ne fie teamă niciodată de a spune adevărul! De aceea trebuie să trăim în adevăr, în lumină!
„... să lăsăm faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armura luminii! Să ne comportăm aşa cum se cuvine, ca în timpul zilei, nu în orgii şi în beţii, nu în desfrânare şi în depravare, nu în ceartă şi în invidie...” (Romani 13:12b,13)

• vs.14-21 – Pavel îşi expune mărturia vieţii sale şi adevăratul motiv al arestării sale – răspuns la acuzaţia de instigare la răscoală şi erezie:
Curăţia de viaţă a lui Pavel – Pavel trăia ca un adevărat evreu, arătând că, „Calea” nu era o sectă/erezie, ci era de fapt împlinirea Legii şi Profeţilor, Isus fiind acesta, Cel care murise şi înviase, dovedind „nădejdea” judecăţii viitoare (vs.14-16).
Lipsa martorilor (vs.19) – Pavel loveşte din plin acest punct!
Lipsa dovezilor celor de faţă (vs.20-21) – Pavel îi provoacă direct, ştiind că nu aveau ce dovezi să aducă.

vs.22-27 – Respingerea adevărului - Felix

Este trist că acest om a fost un eşec şi din punct de vedere oficial, cât şi personal. Este periculos să te joci cu adevărul care-ţi stă în faţă! Aşa făcuse şi Pilat, care l-a întrebat pe Isus „Ce este adevărul?”, când Adevărul îi stătea chiar în faţă! (Ioan 18:38)

Felix a avut totul înainte pentru a da un verdict favorabil lui Pavel în audierea sa, dar nu a vrut! – din mândrie, laşitate şi poftă după câştig mârşav!
• Şi aşa este şi astăzi cu mulţi oameni, care nu vor să primească Adevărul Evangheliei ca să fie eliberaţi de robia păcatului. (Ioan 8:32)

De la Felix avem ocazia să învăţăm despre nişte păcate periculoase!

- păcatul „cunoaşterii despre” (vs.22a) – „era bine informat cu privire la Cale” – mulţi buni cunoscători ai Bibliei vor popula iadul!

- păcatul amânării (vs.22a) – „i-a amânat” – 2 Cor.6:2 - „Iată că acum este ziua mântuirii!”

- păcatul remuşcării – (vs.23) „a poruncit să-l ţină sub pază... dar să-i lase o oarecare libertate” – asemănător lui Pilat care şi „spălat mâinile” înaintea poporului.

vs.25 – Pavel predică Evanghelia lui Felix şi soţiei sale Drusila (a 3-a soţie a sa, fiica lui Irod Agripa I, pe care o furase de lângă soţul ei datorită frumuseţei sale).
• Evanghelia lui Pavel a conţinut „dreptatea”, „înfrânarea” şi „judecata viitoare”, o evanghelie care nu se prea mai predică astăzi!

- păcatul respingerii (vs.25) – „s-a îngrozit şi a zis „...du-te!”

- păcatul lăcomiei (vs.26) – „spera că Pavel îi va da bani” – se pare că Felix mergea cu PPC-ul (Poate Pică Ceva) sau cu PPA-ul (Poate Pică Altceva).

- păcatul mândriei (vs.27) – „vrând să câştige favoarea iudeilor”

Întrebări:
• Care din aceste păcate fatale te bântuie?
• Care din ele te despart de decizia de a-L primi pe Isus sau de decizia de a-L urma cu toată dedicare?

• „Doi ani au trecut astfel” – Îndelunga răbdare a lui Dumnezeu! (2 Petru 3:9)

„Domnul nu întârzie în împlinirea promisiunii Sale, ci are o îndelungă răbdare cu voi, ci doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă!”

Studiu: Florin Enescu

Posted in: