În acest capitol îl vedem pe Pavel din nou în postura al de „întemniţat lui Cristos” şi al Evangheliei sale, care-l dusese „la neamuri”, însă de data aceasta avea să rămână aşa pentru o lungă perioadă! (anii 58-60 d.Cr – apoi se pare că a stat în arest la domiciliu până în 68 d.Cr, când a fost pus în temniţă (2 Tim.4:9-21) şi executat din porunca lui Nero).
După ce tribunul roman a aflat că Pavel este cetăţean roman, el avea acum de rezolvat 2 probleme serioase.
• În primul rând, trebuia să aibe motivul de acuzare a lui Pavel pe care trebuia să i-l comunice, pentru că era dreptul lui ca cetăţean roman.
• În al doilea rând, trebuia să aibe dovezi clare şi înregistrate pe care să le prezinte superiorilor săi. El era sigur că Pavel făcuse ceva rău de aşa de mulţi oameni îi doreau moartea! Totuşi nimeni nu putea să îi spună clar ce făcuse Pavel. Ne dăm seama de stresul în care se afla acest tribun.
Pavel înaintea Sinedriului (22:30-23:10)
Fapte 22:30 - Soluţia logică a tribunului a fost ca să cheme pe liderii evrei să-l judece pe Pavel, sub directa protecţie şi supraveghere a sa şi a regimentului său. Niciun soldat roman nu-şi permitea să piardă un prizonier, pentru că-şi punea în pericol cariera sa, chiar şi viaţa.
• Sinedriul – Tribunalui Evreiesc, format din 70 de învăţători ai Legii, presidat de Marele Preot – avea responsabilitatea de a interpreta şi aplica Legea pentru naţiunea israelită şi de a judeca pe cei care violau Legea. Romanii permiteau executarea cu moartea acolo unde se merita pedeapsa.
Fapte 23:1 – Pavel privinduşi audienţa, a decis să-şi înceapă apărarea pe un ton „frăţesc”, ca unul care fusese parte chiar din acestă categorie socială înaltă.
• „fraţilor” - de obicei adresarea era „părinţilor”, însă Pavel se adresează direct, fiind evreu şi un rabin însuşi.
• „mi-am trăit viaţa cu o conştiinţă curată” – Pavel se referea la trăirea sa loială ca cetăţean evreu faţă de Lege – după ce Cristos a luminat în viaţa sa, el s-a văzut „cel mai mare dintre păcătoşi” (1 Tim.1:15)
Conştiinţă – cuvânt favorit lui Pavel (24:16), folosit de 21 de ori în scrisorile sale. Înseamnă „a cunoaşte cu, a înţelege prin” – este judecătorul din adâncul nostru. Însă, conştiinţa nu este un standard, ci ea aplică standardele pe care le avem deja. Deci, conştiinţa trebuie ţinută curată prin aplicarea Standardului lui Dumnezeu! (ex. cu fereastra) – altfel vom avea o conşiinţă pângărită (1 Cor.8:7) şi rea (Evr.10:22), chiar „însemnată cu fier roşu”/cauterizată (1 Tim.4:2b).
vs.2 - Reacţia Marelui Preot (Anania, nu Ana din Fapte 4:6)
• Poruncirea de a-l lovi peste gură pe Pavel a fost cu siguranţă inumană şi ilegală. Marele Preot trebuia să aştepte să audă toată apărarea şi să arate mare atenţie şi chiar compasiune (Lev.19:15; Evr.5:2)
Pavel se aseamănă şi aici cu Isus, care a fost şi El bătut (Ioan 18:22)
vs.3-5 - Reacţia lui Pavel – o mânie justificată?!
• „perete văruit” – a spune „ipocritule” (asemenea lui Isus, Mat.23:27) – Pavel ştia că Marele preot călca Legea prin ceea ce făcuse. Anania este cunoscut în istorie ca fiind un om foarte corupt şi complice al Romei.
• „te va bate Dumnezeu” – Pavel a vorbit aici profetic chiar, pentru că atunci când evreii s-au răsculat împotriva Romei în anul 66 d.Cr., deşi Anania fugise şi se ascunsese în palatul lui Irod, evreii l-au prins şi omorât pentru „simpatia” sa pentru Roma. (Josefus)
• Pavel nu s-a scuzat pentru cuvintele sale, ci mai degrabă a arătat respect pentru Lege şi poziţia de autoritate a Marelui Preot.
• „n-am ştiut” – sunt multe interpretări: Pavel nu a ştiut cine este Mare Preot sau poate a vorbit sarcastic; poate Marele Preot nu era îmbrăcat în hainele preoţeşti, iar Pavel fiind plecat de mult nu cunoştea membrii Sinedriului; sau poate Pavel nu vedea bine, pt că ştim că ave probleme cu vedere (Gal.4:15; 6:11).
Aplicaţie: Exemplul nostru de reacţie trebuie să rămână Isus! – El când a fost bătut, smerit a pus întrebarea „Dacă am vorbit rău, corectează-mă! Dar dacă am vorbit bine, de ce Mă baţi?”
vs. 6-10 – Pavel schimbă abordarea! - adoptă o abordare doctrinară!
• Saducheii şi Fariseii – cele 2 partide principale care formau clasa religioasă şi politică în Israel.
Saducheii – liberalii – nu credeau în inspiraţia divină a Scripturilor, în înviere, nici în îngeri...nic în viaţa de apoi.
Fariseii – conservatorii – credeau în toate cele menţionate mai sus.
• Pavel ştia că această abordare avea să împartă/dezbine Sinedriul şi se pune întrebarea dacă Pavel a procesat corect? Parcă s-a purtat ca un politician al zilelor noastre?!
Pavel ştia că nu avea să primească o judecată dreaptă, văzând cine prezida Sinedriul şi având un start aşa de „fierbinte” cu el. Dacă continua aşa, avea să fie declarat blasfemiator şi executat prin aruncare cu pietre. Evreii din Asia puteau oricând aduce mărturii false (cum o mai făcuseră). Pavel a procedat înţelept şi cred că a făcut-o sub îndemnul Duhului Sfânt, căci Dumnezeu îl vroia la Roma! (vs.11)
Pavel a avut dreptate când a afirmat că motivul judecării lui era învierea! Bine’nţeles că el se referea la învierea lui Isus Cristos, aşa cum o să arate şi mai târziu (Fapte 24:21; 26:6-8; 28:20).
• Conflictul dintre Farisei şi Saduchei (vs.10) a fost aşa de violent încât tribunul Claudius a trebuit să-l „zmulgă” pe Pavel din mijlocul locului de judecată, ca să nu fie ucis chiar acolo.
Avem aici o lecţie de flexibilitate şi de conducere a Duhului lui Dumnezeu!
Pavel şi Isus (23:11)
Probabil că după toate acestea Pavel se gândea la toate lucrurile care se întâmplaseră de când sosise în Ierusalim. Încercase să aducă linişte liderilor Bisericii prin împlinirea unor ritualuri evreieşti şi s-a pornit o revoltă împotriva lui – A încercat să-şi spună mărturia căutând să le arate ce făcuse Dumnezeu cu el, dar au vrut să-l omoare! A încercat apoi să le explice celor din Sinedriu, căutând să le câştige înţelegerea şi respectul, însă şi aici „s-a ales praful” fiind bătut peste gură şi apoi era cât pe-aci să fie „rupt în bucăţi” în mijlocul certei dintre Farisei şi Saduchei.
Probabil că Pavel se gândea că avusese parte numai de eşec!
• „Domnul a stat lângă Pavel” – Domnul fusese lângă Pavel mereu şi la fel este şi cu noi după cum ne-a promis (Mat.28:20b), însă aici Isus a venit la el... i s-a alăturat!
Nu era prima dată când Isus făcea asta – la câţiva ani după convertirea sa, Isus i se arătase în Templu şi i-a spus ce să facă (Fapte 22:17-21). Când era în Corint şi era atacat şi descurajat vrând să plece, Isus i s-a arătat noaptea ca să-l încurajeze să rămână şi să continue lucrarea acolo (Fapte 18:9-10).
Acum când Pavel era descurajat şi blocat din toate părţile, Isus i se arată din nou ca să-l încurajeze şi să-l sfătuiască cu privire la ce să facă!
• Mesajul lui Isus:
Un mesaj de încurajare! - „Curaj!” – acesta este mesajul spus de Isus în multe rânduri: paraliticului (Mat.9:2), femeii cu scurge de sânge (Mat.9:22), ucenicilor în furtună (Mat.14:27) şi în camera de sus (Ioan 16:33).
Promisiunea şi mesajul acesta este şi pentru noi! (Mat.28:20b)
Un mesaj de apreciere! - „aşa cum ai depus mărturie...”– Isus nu l-a certat pe Pavel pt nimic din ce făcuse în Ierusalim. L-a apreciat/lăudat pentru mărturia sa, chiar dacă nu fusese primită de nimeni.
Nu contează părerea lumii despre lucrarea noastră! Contează doar ce crede Isus despre ce suntem şi ce facem noi.
Un mesaj de siguranţă! - „tot aşa trebuie să depui mărturie şi în Roma” – Pavel dorea acest lucru de ceva vreme (Fapte 19:21; Rom.15:22-29), dar lucrurile întâmplate în Ierusalim făceau această dorinţă imposibil de îndeplinit! Acest mesaj a fost baza încurajării lui Pavel de aici încolo, indiferent de ce avea să se întâmple. Şi Domnul a fost credincios promisiunii sale precum vom vedea studiind capitolele următoare.
Care este siguranţa noastră? Pe ce ne bazăm?
Pavel şi Complotul iudeilor (23:12-30)
Viaţa lui Pavel a fost în pericol chiar de la începutul întoarcerii lui la Cristos, când a mărturisit pe Cristos în Damasc (Fapte 9:22-25). În timpul primei sale vizite la Ierusalim, evreii elenişti au încercat să-l omoare (Fapte 9:29). Evreii l-au alungat din Antiohia Psidiei (Fapte 13:50-51) şi l-au ameninţat cu pietre în Iconia (Fapte 14:5). Pavel a fost bătut cu pietre în Listra (14:19-20), iar în Corint, evreii au încercat să-l aresteze (18:12-17). Apoi în Efes, tot evreii au complotat împotriva lui (20:19) încercând să-l omoare pe mare (20:3).
• vs.12 – „iudeii” se poate să fi fost cei din Asia, cei care conspiraseră împotriva lui Pavel de la început (Fapte 21:27-29).
• vs.13-15 – planul lor era foarte bun, pentru că era ceva normal ca Sinedriul să ceară audieri pentru judecarea lui Pavel – era şi foarte serios, marcat de jurământ de blestem şi post!
• vs.16-22 – Planul lui Dumnezeu! Ceea ce nu ştiau ei este că Pavel era în planurile lui Dumnezeu şi nimeni şi nimic nu-l putea atinge şi opri.
Aplicaţie: Suntem invicibili atunci când suntem în voia lui Dumnezeu şi El are de lucru cu noi!
Dumnezeu a folosit „fiul sorei lui Pavel” (vs.16-22) – nu ştim nimic altceva despre familia lui Pavel decât ce scrie aici. Fil.3:8 ne indică faptul că Pavel a pierdut familia atunci când s-a întors la Cristos. Datorită faptului că Pavel fusese în Sinedriu, este posibil ca familia sa să fi avut legături cu cei din Sinedriu şi astfel să se fi auzit de complotul iudeilor.
Dumnezeu a folosit tribunul Claudius (vs.23-30)
un om curajos – deşi într-un fel şi-a rezolvat problema sa – vedem chiar în scrisoarea sa scrisă guvernatorului Felix.
De ce a ascultat el la un copil? De ce a plănuit salvarea vieţii lui Pavel? De ce să-şi bată capul cu acest om care-i cauzase aşa de multe probleme???
Răspunsul nu-l vedem scris în rândurile lui Luca, dar îl citim printre rânduri! DUMNEZEU!!!
Aplicaţie: Dumnezeu este Suveran şi El lucrează la împlinirea planurilor sale!
„Dumnezeu lucrează supranatural prin lucruri naturale!” (Chuck Smith)
(Ex. lui Iosif, Estera, Neemia....)
Pavel spre Cezarea (23:31-35)
Dumnezeu începe să-l mâne pe Pavel spre Roma, acolo unde avea să-I fie mărturie multor oameni, chiar înaintea Cezarului.
Trebuie să folosim harta detaliată pentru a vedea călătoria lui Pavel spre Cezarea.
• Între Ierusalim şi Cezareea sunt aproximativ 105 Km.
• Ei s-au oprit la Antipatris (65 Km de Ierusalim), oraşul care marca graniţa de Nord a Isreelului şi influenţei evreieşti.
• Din cauza aceasta soldaţii s-au întors la Ierusalim de aici şi au lăsat pe restul să-l ducă încă 45 Km până la Cezareea, la Guvernatorul Felix.
• Pavel a fost „cazat” în palatul lui Irod, la pretoriul lui Irod (sediul pretorului/judecătorului) – aici este vorba de Irod cel Mare (37 î.Cr.-4 d.Cr.).
Pavel este mişcat de Dumnezeu şi El pune în mişcare o serie de lucruri şi oameni pentru a-L duce pe Pavel la Roma, acolo unde Pavel trebuia să ajungă cu Evanghelia.
Aplicaţie Ce ne mişcă pe noi?... de dimineaţa şi până seara? Cum ne începem zilele noastre?
Domnul este cu noi, aşa cum ne-a promis, şi El vrea să ne încurajeze în a-L urma pretudindeni.
biblestudy.org/maps/paul-to-rome-map.html
rcrwebsite.com/maps/paul4.htm
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu