Fapte 20:17-38 – Lucrurile care contează!

Fapte 20:17-38 - Lucrurile care contează! from William Anderson on Vimeo.

În cartea Faptele Apostolilor, Luca relatează opt mesaje spuse de apostolul Pavel unor grupuri diferite de oameni, în situaţii diferite: unei adunări din sinagogă (13:14-43), unui grup de oameni dintre Neamuri (14:14-18; 17:22-34), unor lideri de biserică (20:17-38), unei mulţimi de evrei (22:1-21), Tribunalului evreiesc (23:1-10) şi unor oficialităţi romane (24:10-21 şi 26:1-32).

Mesajul său către liderii din Efes este unic prin faptul că în el îl observăm pe Pavel ca fiind un pastor şi nu un evanghelist, un adevărat apărător al Evangheliei şi al Bisericii lui Cristos. Acest mesaj ne ajută să înţelegem „filosofia” de viaţă şi slujire a lui Pavel, în special lucrarea făcută în Efes timp de 3 ani, dar mai ales să înţelegem care sunt lucrurile care contează cu adevărat în umblarea cu Dumnezeu.

Cuvântul „bătrâni” (vs.17) este „presbuteros” în greacă şi se referă la nişte persoane mature care au fost alese să slujească în biserica locală (14:23). Aceşti oameni sunt numiţi „supraveghetori” („episkopos”) în 20:28, adică aleşi să „păstorească” biserica locală şi de aici vine şi lucrarea de „păstorire” pe care o fac pastorii bisericilor. Vedem aici că biserica este numită „turma lui Dumnezeu” care trebuie păstorită şi apărată de „lupii feroce” (20:29). Deci în Biserica lui Dumnezeu toate aceste 3 denumiri (bătrâni, supraveghetori şi pastori) sunt sinonime şi atribuite aceleiaşi persoane. Calificativele pentru această slujire/slujbă sunt descries în 1 Tim.3:1-7 şi Tit 1:5-9.

Ce este de observat şi apreciat la liderii/bătrânii din Efes este răspunsul lor promt la chemarea lui Pavel.

Mesajul lui Pavel către liderii din Efes se poate împărţi în trei părţi:

în prima parte Pavel recapitulează trecutul (vs.18-21) – subliniază credincioşia lui faţă de Dumnezeu faţă de biserica din Efes în timpul celor 3 ani.

apoi discută prezentul (vs.22-27) – sentimentele lui faţă de trecut şi viitor

în ultimul rând el le vorbeşte despre viitor (vs.28-35) – avertizări cu privire la viitoare pericole care aveau să vină peste biserici.

Trecutul (20:18-21) - Trecere în revistă

Pavel nu lucra ca un diplomat – treptat şi precaut, sondând terenul de eventuale greutăţi şi pericole – ci „din prima zi” el avut aceaşi atitudine de devotament fără reţineri lucrării Evangheliei. Pavel era ambasador, nu diplomat!

vs.19a – motivul slujirii lui Pavel se găseşte în cuvintele „slujind Domnului”. Pavel nu era interesat să făcă bani (20:33) sau să aibe o viaţă uşoară (20:34-35), căci el era un rob al lui Isus Cristos (expresia „viaţa ca fiind de niciun preţ”- vs.24, Rom.1:1). Pavel a avut mereu grije să sublinieze motivaţia sa pt slujire, care era spirituală şi nu materială sau egoistă (1 Tes.2:1-13)

Care este motivaţia mea în slujire? – Galateni 3:17

„Tot ceea ce faceţi, cu vorba sau cu fapta, să faceţi în Numele Domnului Isus, mulţumind, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.”

vs.18-19 – felul purtării lui Pavel – o purtare exemplară!

„la vedere” – „ştiţi” (vs.18a) – „în lumină” – oricine putea să vadă clar ce fel de om era Pavel.

constantă – „tot timpul” (vs.18b)

smerită (vs.19) – Pavel venise să slujească, nu să fie slujit (asemenea lui Isus – Marcu 10:45) – Pavel nu era o „vedetă spirituală” a Efesului. Smerenia lui însă nu trebuie luată ca slăbiciune, pt că el avea zilnic curajul de a da piept persecuţiilor de tot felul şi de a continua mereu lupta pt înaintarea Evangheliei.

sinceră – „cu lacrimi” – Pavel nu poza ca un super-om, ca un erou din benzile desenate – era transparent prin încercări şi greutăţi.

Cum este modul meu de purtare? – 2 Petru 3:11-12

1 Având în vedere că toate aceste lucruri vor fi distruse astfel, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, trăind nişte vieţi sfinte şi evlavioase, 12 aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, zi în urma căreia cerurile vor fi distruse prin foc, şi corpurile cereşti vor fi topite prin ardere.

vs. 20-21 – mesajul lui Pavel – Evanghelia lui Isus

întreg – Evanghelia completă! – „tot sfatul lui Dumnezeu” (20:27)

constant – la fel peste tot, nu schimbat pt a plăcea oamenilor (vezi 2 Tim 4:3-4)

pocăinţa + credinţa = Evanghelia mântuitoare

Ce fel de mesaj are viaţa mea? Ce conţine Evanghelia mea? – 1 Cor.15:1-2

1 Fraţilor, vă reamintesc Evanghelia pe care v-am vestit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas 2 şi prin care sunteţi mântuiţi dacă rămâneţi fermi în cuvântul pe care vi l-am vestit; altfel aţi crezut degeaba.

Prezentul (20:22-27) - Mărturie

Cuvintele „şi acum” ne arată trecerea de la trecut la prezent – Pavel are să-şi deschidă inima faţă de fraţii şi tovarăşii lui de cauză şi să le spună exact care este situaţia inimii lui de o bună bucată de vreme.

Pavel este extrem de transparent şi le spune planul lui Dumnezeu cu viaţa lui – o mărturie demnă de luat ca exemplu.

Astfel, Pavel este un om:

condus de Duhul (vs.22) – „împins de Duhul” el se îndrepta spre Ierusalim, neştiind exact ce avea să i se întâmple.

confirmat de Duhul (vs.23) – „Duhul mă avertizează în fiecare cetate...” – acest lucru venea din umblarea sa în rugăciune – probabil că acesta şi fusese motivul pt care mersese pe jos şi singur de la Troa la Assos.

Dedicat total cauzei lui Cristos/Evangheliei (vs.24) – în textul original se citeşte „niciunul din aceste lucruri nu mă face să dau înapoi” – cum de era Pavel de neînfricat şi de nezguduit?

era un rob (Rom.1:1)– imaginea sclavului care nu are voinţă proprie şi trăieşte în totalitate pt stăpânul său.

era un alergător (1 Cor.9:24-27; Fil.3:12-14, 2 Tim.4:8) – unul care sfârşeşte cursa!

era un administrator – „slujba” (gr.”diakonia”) – administratorul nu deţine nimic, ci doar lucrează pt stăpân – scopul său este să fie credincios în slujba sa! (1 Cor.4:1-2)

era un martor – martor solemn (serios) al Evangheliei Harului

era un străjer (vs.26) – „nu sunt curat de sângele tuturor” - imaginea este din Ezechiel 3:17-21; 33:1-9) – ce slujbă importantă era să fi străjer! – să fii treaz, agil şi curajos, gata să suni trâmbiţa la vederea pericolului.

Avertizarea lui Dumnezeu este că ne va considera răspunzători pt vieţile/sângele oamenilor, dacă nu le vestim Evanghelia.

Unde te-a pus Dumnezeu să fii străjer? – acasă, la şcoală, la servici.... oriunde şi oricând!

Îţi îndeplineşti chemarea sau nu? - Vine Domnul şi vom da fiecare socoteală!

Viitorul (20:28-38) – Avertizări

Pavel îşi încheie mesajul pentru liderii bisericilor pe un ton practic, avertizându-i prin Duhul de pericolele care vor veni şi îndatoririle la care trebuie să vegheze.

Avertizările sunt la fel de serioase cât de serios de importantă Biserica pentru Dumnezeu. Biserica este importantă pentru Tatăl pentru că Numele Lui este peste ea – „Biserica lui Dumnezeu”. Este importantă pentru Fiul pentru că El şi-a vărsat sângele pentru ea! Este importantă pentru Duhul Sfânt pentru că prin El s-a născut şi se ţine prin slujirea darurilor date de El.

Deci există pericole:

în jurul nostru (vs.28-29) – „lupi feroce” – învăţătorii falşi care lucrează pentru câştigul lor (Mat.7:15-23; 10:16; Luca 10:3; 2 Petru 2:1-3)

importanţa cunoaşterii Cuvântului şi a păstorilor care trebuie să hrănească turma şi s-o apere!

în mijlocul nostru (vs.30) – oameni din biserică care devin ambiţioşi pt poziţii, câştiguri şi putere

în interiorul nostru (vs.31-35) – Pavel numeşte 5 păcate care sunt distructive vieţii de credinţă:

Neglijenţa (vs.31) – aceasta înseamnă să nu mai veghezi, ci să fii leneş şi nepăsător în viaţa ta de credinţă –

De ce? Cum se poate? – uitând de cine este vorba (Isus), preţul plătit pt salvarea noastră (crucea).

Ce să facem? - „vegheaţi şi amintiţi-vă” de exemplele bune de viaţă creştină – exemplul lui Pavel - „povăţuire cu lacrimi”

Superficialitatea (vs.32) – aceasta înseamnă să-ţi construieşti viaţa pe... nisip! – pe vorbele şi promisiunile lumii – să te încrezi în viitorul lumii!

Soluţia: să ne încredem şi să ascultăm de „Dumnezeu şi Cuvântul harului Său” – singura temelie care nu cade – singura speranţă care nu înşeală (Rom.5:5)

Poftirea (vs.33) – „dorinţa mistuitoare şi directivă pentru ceea ce au alţii şi pt a avea mai mult decât avem”. „Să nu pofteşti!” este cea de-a 10-a poruncă, pe care încălcând-o vei calca şi pe toate celelalte nouă.

Poftirea este soră cu lăcomia care este idolatrie! (Efes.5:5; Col. 3:5)

Lenea (vs.34) – Pavel şi câştigat traiul muncind la corturi, chiar dacă se putea folosi de autoritatea sa de apostol.

Nu este greşit ca lucrătorii creştini să-şi primească plata pt munca lor, căci „vrednic este lucrătorul de plata sa!” (Luca 10:7; 1 Tim.5:18), dar să fie siguri că-şi merită plata prin muncă! (vezi Prov.24:30-34)

Egoismul (vs.35) – Adevărata slujire înseamnă A DĂRUI, nu A PRIMI. Înseamnă a urma exemplul Domnului nostru Isus. Cuvintele lui de aici sunt singurele cuvinte care nu sunt găsite în evanghelii – au fost transmise probabil prin viu grai.

Cum stau eu în lupta cu aceste păcate?

Pavel îşi încheie mesajul său extraordinar prin a îngenunchea şi a se ruga împreună cu confraţii săi de lucrare. Despărţirile sunt cele mai grele momente ale vieţii, dar ce poate fi mai potrivit la despărţire decât să te rogi Domnului ca vegheze asupra noastră, indiferent de ce se va întâmpla şi unde vom ajunge să fim pe acest pământ. Important este că El este în control şi că fie aici, fie în cer, ne vom întâlni cu toţii în prezenţa Lui.

Studiu : Florin Enescu

Posted in: