Fapte 21:1-16 - Spre Ierusalim!

Fapte 21:1-16 - Spre Ierusalim! from William Anderson on Vimeo.

După ce s-a „smuls din braţele” liderilor din Efes, Pavel a pornit hotărât spre Ierusalim, însă nu s-a putut abţine de la a mai vizita şi alţi credincioşi din locaţiile prin care avea să treacă spre bătrâna cetate a Iudeii. Dragostea lui Pavel pentru biserici nu se limita doar la bisericile născute prin lucrarea sa directă în oraşele cheie ale Macedoniei şi Asiei Mici, ci Pavel avea un interes real şi pentru bisericile născute prin misiunea făcută de credincioşii bisericilor amintite. Pentru el, orice om atins de Evanghelie era important şi era gata să-l încurajeze şi să petreacă timp cu el.

În prima partea a acestui capitol, vizităm împreună cu Pavel credincioşii din Tir, din Ptolemaida şi din Cezarea şi învăţăm despre hotărârea şi perseverenţa lui Pavel de a merge la Ierusalim, indiferent de avertizările şi rugăminţile fraţilor.

3 zile spre Tir (vs.1-2)

Pavel şi echipa sa au navigat de la Milet la Cos (a insulă grecească cunoscută), apoi la Rodos (unde era Colosul) şi apoi la Patara (un port faimos, metropolă a regiunii Licia), o călătorie de 3 zile.

De observat este că Pavel călătorea cu o corabie de transport mărfuri (cu ‘marfarul’dacă ar fi fost cu trenul), care se oprea din port în port, nu cu una de croazieră! Pavel era foarte flexibil şi nepretenţios... lipsit de „mofturi”.

Însă, Pavel nu a fost mulţumit pentru că pierdea timp cu o astfel de corabie (tot de transport) şi a găsit una care mergea direct spre Fenicia (Siria) – o călătorie de peste 650 Km.

Ps. 18:32 – „Dumnezeu este Cel Ce m-a încins cu tărie şi mi-a făcut desăvârşită calea.”

Trebuie să recunoaştem „mâna lui Dumnezeu” în viaţa noastră atunci când lucrurile sunt oportune! Să nu trecem cu vederea sau să nu ne încredem în „soartă” sau în înţelepciunea noastră. – Proverbe 3:5-7

5 Încrede-te în DOMNUL din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta. 6 Recunoaşte-L în toate căile tale şi El îţi va îndrepta cărările. 7 Nu te considera înţelept în ochii tăi; teme-te de DOMNUL şi fereşte-te de rău.

7 zile la Tir (vs.3-6)

Acesta a fost primul contact a lui Pavel cu credincioşii din Tir, deşi biserica de aici se pare că începuse datorită lui, odată cu persecuţia din Ierusalim (execuţia lui Ştefan), astfel ucenicii împrăştiaţi au ajuns şi în Fenicia (Fapte 11:19).

vs.4a - Pavel i-a „găsit” pe credincioşii din Tir (gr. „a căuta cu atenţie”) – DE CE?

Pavel avea un interes permanent pentru Biserica lui Cristos! Oriunde era, indiferent cât de obosit era, indiferent de ce îl aştepta înainte la Ierusalim, el dovedea „grija pentru bisericile” (2 Cor.11:28)

vs.4b - Pavel „a rămas cu ei şapte zile” – DE CE?
Se pare că erau puţini – faptul că nu era o sinagogă acolo...

Pavel într-un fel le era dator ca unul care-i persecutase cu ceva timp în urmă pentru Evanghelie, iar acum avea să îi întărească în Evanghelie.

Pavel strângea ajutoare pentru Biserica din Ierusalim şi a vrut să le dea timp pentru a stânge şi ei un ajutor pentru fraţii lor iudei.

vs.4c - Pavel este avertizat de greutăţile care avea să le întâmpine în Ierusalim.

Aceasta era o nouă confirmare a Duhului, lucru care se întâmpla de ceva vreme „în fiecare cetate” pe unde trecea (Fapte 20:22-23).

Funcţionarea darurilor Duhului Sfânt în această biserică – cuvânt de cunoştinţă, profeţie... lucruri care ajută la funcţionarea şi dezvoltarea armonioasă a Trupului lui Cristos. (1 Cor.12)

vs.5-6 – Dragostea fraţilor pentru Pavel şi echipa sa – este uimitor ce relaţie puternică s-a creat între ei, numai într-o săptămână petrecută în mijlocul lor.

Un exemplu de ospitalitate – felul cum au găzduit şi condus pe musafirii lor, împreună cu familiile lor.

Rugăciunea este importantă la despărţirea credincioşilor, oriunde suntem, devenind o încurajare reală pentru noi şi o mărturie puternică pentru cei din jur.

1 zi la Ptolemaida (vs.7)

Încă odată Pavel demonstrează dragostea şi grija sa „pentru toţi sfinţii” (Efeseni 6:18). Chiar dacă a stat cu ei numai o zi, Pavel a considerat că este important să o facă şi acesta este un alt exemplu al preocupării lui Pavel pentru toate bisericile.

Mai multe zile la Cezarea (vs.8.16)

Pavel îşi continuă drumul său spre Ierusalim, dar se pare că el îşi plănuise să petreacă un timp special („mai multe zile” vs.10) cu Filip Evanghelistul.

Bine’nţeles că se pune întrebare DE CE a făcut Pavel acest lucru, deşi se grăbea să ajungă la Ierusalim ?

Filip era „unul din cei şapte” – referinţă la cei 7 bărbaţi diaconi/slujitori aleşi în Biserica din Ierusalim ca să facă lucrare de administrare în nevoiele fizice ale Bisericii (Fapte 6) pentru ca Apostolii să poată să facă lucrarea de păstorire a Bisericii.

Filip avea însă darul evanghelizării şi, la timpul potrivit, Dumnezeu l-a folosit pentru a duce Evanghelia în Samaria şi apoi famenului Etiopian (Fapte 8).

Filip se pare că fusese prieten bun/coleg de lucrare cu Ştefan, care fusese ucis pentru mărturisirea sa, execuţie la care însuşi Pavel îşi dăduse consinţământul (Fapte 22:30) – întâlnirea lui Pavel cu Filip trebuie să fi fost una foarte interesantă şi importantă pentru amândoi.

Este minunat ce face Evanghelia şi sângele lui Isus! – uneşte oamenii cei mai diferiţi, duşmanii cei mai aprigi....

Filip se stabilise în Cezarea de ceva vreme (~ 20 de ani) – Fapte 8:40 şi asta datorită persecuţiei care “sufla” atunci din cauza lui Pavel.

Pe când Pavel petrecea timp cu Filip, a venit profetul Agab acolo, profet pe care Pavel îl cunoştea deja de ~ 15 ani, pentru că lucraseră împreună la un proiect de ajutorare a Bisericilor din Iudeea, datorită unei mari foamete profeţită de Agab (Fapte 11:27-30).

Agab i-a transmis un mesaj profetic lui Pavel, într-un mod dramatic, lucru care a impresionat puternic echipa lui Pavel, cât şi pe credincioşii din loc (vs.11-12).

Aceştia, cu toţii, îl rugau pe Pavel să se răzgândească din planul său de a merge la Ierusalim. Ajutoarele pt biserica de acolo puteau fi duse şi de ei, nu trebuia Pavel să meargă neapărat.

Pavel a reacţionat de această dată! (vs.13) – probabil că situaţia devenise foarte „încărcată” emoţional încât „îi rupeau inima” lui Pavel.

Pavel însă era de neînduplecat! – „... sunt gata chiar să mor în Ierusalim” (vs.13b) şi aceasta pentru „Numele Domnului Isus!” – pt cauza Evanghelie!

Trebuie să ne întrebăm aici dacă Pavel a făcut bine sau nu, neluând în considerare avertizările profetice, mai ales avertizarea profetică a unui profet încercat cum era Agab???

Poate pentru unii ar părea nepotrivit, chiar o blasfemie să pui la îndoială decizia unui Apostol, dar să nu uităm că Pavel era un om ca fiecare din noi! Scrierile sale au fost de inspiraţie divină, dar aceasta nu înseamnă că tot ce a făcut Pavel a fost perfect!

Putem însă observa din experienţa lui de mai departe dacă decizia sa a fost corectă sau greşită (dacă a fost sau nu după voia lui Dumnezeu).

Pro şi Contra

Mesajele de avertizare par a spune lui Pavel să nu meargă la Ierusalim. Cu 20 de ani în urmă, Domnul îi poruncise lui Pavel să plece din Ierusalim pentru că evreii vroiau să-l omoare (mărturiseşte Pavel mai târziu - Fapte 22:18). Pavel spusese aceste lucruri celor din Roma (Fapte 15:30-31) şi împărtăşise aceste lucruri şi celor din Efes (Fapte 20:22-23), deci era pe deplin conştient de ce-l aştepta în Ierusalim.

Mesajele profetice de avertizare nu înseamnă numai „Nu merge!” ci, „Fii gata!” –

Mesajele celor din Tir (21:4) nu conţin nicio negaţie în greceşte (gr.”ou”)

Profetul Agab nu i-a interzis lui Pavel să meargă în Ierusalim (vs.10-11) – acesta doar i-a descoperit de la Dumnezeu ce se va întâmpla cu el dacă va merge la Ierusalim.

Porunca lui Dumnezeu în urmă cu 20 de ani a fost doar pentru acea vreme şi nu trebuie aplicată întregii vieţi a apostolului.

Deşi Pavel s-a ferit de Ierusalim, el tot a mai revenit acolo cu diferite ocazii: cu ajutor pt foametea din timpul domniei lui Claudiu (Fapte 11:27-30), a participat la Consiliul Bisericii din Ierusalim (Fapte 15) şi după a 2a călătorie misionară a sa (Fapte 18:22)

Este greu de crezut că Pavel nu a ascultat în mod deliberat de Dumnezeu, când privim la declaraţia sa de mai târziu (Fapte 23:1) şi la felul cum îl încurajează însuşi Domnul când ajunge în Ierusalim (Fapte 23:11). De fapt Dumnezeu îi descoperise încă de la începutul convertirii sale, prin Anania, că avea să sufere mult, pentru Numele Lui (Fapte 9:15)

În loc să încercăm să-l acuzăm pe Pavel, trebuie să apreciem CURAJUL SĂU!

El a avut curajul să meargă la Ierusalim să încerce să rezolve cea mai mare problemă a Bisericii din acea vreme – TENSIUNEA dintre evreii legalişti şi credincioşii dintre Neamuri.

Pavel a fost gata să-şi dea viaţa pentru aceasta – un martor adevărat al lui Isus!

Studiu : Florin Enescu

Posted in: