Fapte 20:1-16 - Rămas bun!

Fapte 20:1-16 - Rămas bun! from William Anderson on Vimeo.

În ultima parte a cărţii Faptelor, doctorul Luca relatează călătoria lui Pavel spre Ierusalim, arestarea lui acolo şi călătoria sa către Roma. Evanghelia sa urmează acelaşi cuprins, descriind călătoria lui Isus spre Ierusalim, unde avea să moară (Luca 18:31-33). Aşa cum Isus „şi-a îndreptat hotărât faţa să meargă la Ierusalim” (Luca 9:51), la fel şi Pavel s-a hotărât să-şi sfârşească alergarea cu bucurie, indiferent de preţul care avea să-l plătească (Fapte 20:24). În prima parte a acestui capitol, găsim lecţii practice despre cum să-ţi iei rămas bun în lucrarea creştină şi cum să te asiguri că Dumnezeu vrea să „o iei din loc”!

„Este timpul s-o iau din loc!” (vs.1-5)

„Nu mă aştept să mai vizitez această ţară vreodată!” îşi spunea D.L. Moody în 1867 când a venit prima dată în Anglia. Îi fusese aşa de rău pe mare încât s-a hotărât să nu mai călătorească pe mare niciodată. Însă, avea să mai vină de 5 ori în Anglia, chiar dacă îi era rău de fiecare dată!

Pavel era gata de plecare şi mai dorea să mai facă cel puţin o vizită bisericilor pe care Dumnezeu le fondase prin el. Dar se pune întrebarea şi aici „De ce Pavel nu stătea într-un loc?” Însă, Pavel era un om al acţiunii şi se mişca oriunde îl ducea Duhul, aşa cum o să ne spună chiar el mai târziu în vs.22 – el era „împins de Duhul”.

Din cap.19:21 am văzut că Pavel ştia faptul că Dumnezeu îl trimitea la Ierusalim şi apoi la Roma, unde avea să moară. Însă nu putea să plece oricum din această zonă unde îşi petrecuse mulţi ani din viaţă, slujind Evanghelia harului lui Dumnezeu.

Iată cum s-au derulat lucrurile şi să urmărim pe hartă:

După răscoala argintarilor din Efes, Pavel a plecat din Efes şi s-a îndreptat spre Macedonia şi Ahaia (19:21).

El s-a aşteptat să-l întâlnească pe Tit la Troa, ca să-i aducă veşti despre problemele din Biserica din Corint, dar Tit n-a mai venit (2 Cor.12-13). Ei s-au întâlnit de fapt în Macedonia, unde Tit l-a bucurat pe Pavel cu veşti bune (2 Cor.7:5-7).

Apoi Pavel avea de gând să facă 2 călătorii la Corint (2 Cor.1:15-16), dar până la urmă a făcut numai una, care a durat 3 luni (Fapte 20:3; 1 Cor.16:5-6). În timpul acestei vizite Pavel a scris Epistola către Romani.

Pavel a avut 2 scopuri/dorinţe cu această călătorie prin biserici:

un scop a fost să încurajeze bisericile ca să rămână tari în Domnul şi în mărturia pentru Evanghelia Sa.

al doilea scop a fost să ajute Biserica din Ierusalim care era în mari nevoi. (Rom.15:25-27; 1 Cor.16:1-9; 2 Cor. 8-9)

Să învăţăm de la el cum se ia rămas bun şi ce moştenire să lăsăm în urmă.

Pavel - Un om al încurajării (vs.1-2)

Pavel era preocupat mult de fiecare din bisericile plantate prin el. „Grija pentru toate bisericile...” era cea mai mare bucurie a lui, dar şi cea mai mare povară! (2 Cor. 11:23-28)

Importanţa încurajării: ridică, învaţă („multe cuvinte”)

Exemple de încurajare: Barnaba cu Marcu, Dumnezeu cu Iosua (Iosua 1)

Pavel - Un om flexibil (vs.3)

„Planurile făcute de om ţin de el, dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte!” (Prov.16:9)

„Binecuvântaţi sunt cei flexibili, căci ei nu se vor frânge!”

Pavel - Un om de echipă (vs.4-5)

Cei care îl însoţeau pe Pavel erau reprezentanţi din bisericile pe care Pavel le plantase şi care dăruiseră pentru fraţii lor din Ierusalim. Ei ajutau la colectarea acestor ajutoare.

7 zile în Troa! (vs.6-12)

„prima zi a săptămânii” (vs.7a) – ziua întâlnirii creştinilor (1 Cor.16:1-2) – De ce?

Ziua învierii lui Isus (Apoc.1:10)

Ziua naşterii Bisericii (Fapte 2)

Creştinii la început au ţinut anumite obiceiuri evreieşti, apoi însă au renunţat şi s-a lăsat conduşi de Duhul într-o varietate de activităţi.

„frângerea pâinii” (vs.7b) – Cina Domnului – amintirea jertfei şi învierii lui Isus

Primii creştini o făceau în fiecare Duminică

„stătea de vorbă cu ucenicii” – învăţătura Cuvântului – importanţa ei atunci!

Eutih, cel obosit! (vs.7c-12) – „Cel norocos” (gr)

Adunarea era seara, pt că era o zi obişnuită de lucru – de apreciat că Eutih, deşi era obosit, a venit la adunarea bisericii.

Încurajarea lui Pavel era prin învăţătura Evangheliei

Lupta cu oboseala (vs.9)

„Să nu obosim făcând binele, pentru că, dacă nu vom cădea de oboseală, va veni timpul când vom secera.” (Galateni 6:8)

Cauza: munca, prea ocupat? aglomerat de plăceri sau vicii?

Rezultatul: retragerea în spate... moartea!

Recuperarea: puterea lui Dumnezeu (lucrarea învierii prin Trupul lui Cristos - „mădulare unii altora”)

Întrebări

Ce ne ţine treji pe noi? TV, hobiuri

Ne pregătim pt închinarea publică?

De la Troa la Milet (vs.13-16) – Călătoria Rugăciunii

Pavel a mers pe jos/uscat (vs.13) - probabil să dejoace planurile celor care îl urmăreau

Poate vroia să se întâlnească cu cineva pe drum?

probabil să fie singur şi să poată să se roage/discute cu Domnul „pe îndelete” – avea înainte o întâlnire foarte importantă cu liderii Bisericii din Efes (20:17-38) + ştia că-l aşteaptă mari necazuri şi suferinţe la Ierusalim (20:23).

Studiu: Florin Enescu

Posted in: