Fapte 15:36-16:40 - Uşi închise, uşi deschise!

Fapte 15:36-16:40 - Uşi închise, uşi deschise! from William Anderson on Vimeo.

Pentru Apostolul Pavel, Biserica din Antiohia Siriei nu era o parcare, ci o rampă de lansare! El nu credea în existenţa unei „lucrări liniştite” atâta vreme cât erau alte posibilităţi de a vesti Evanghelia şi în alte locuri în lume. Probabil că atitudinea lui Pavel este descrisă foarte bine în cuvintele lui Robertson McQuilken scrise în cartea sa „Marea Omitere”: „Într-o lume în care nouă din zece oameni sunt pierduţi, trei din patru oameni n-au auzit niciodată calea mântuirii şi unu din doi oameni nu pot auzi, Biserica doarme! Se întâmplă acest lucru pentru că oarecum credem că există altă Cale? Sau poate nu ne pasă prea mult!”
Lui Pavel îi păsa şi la fel trebuie să ne pese şi nouă! Astfel Pavel consideră că venise momentul să „o ia din loc” şi face toate pregătirile ceea ce noi cunoaştem că a fost „Cea de-a doua călătorie misionară a lui Pavel”. În textul ce ne stă în faţă observăm câteva elemente noi care ne arată că în ciuda obstacolelor şi dificultăţilor personale, Dumnezeu era încă la lucru!
Un nou partener (15:36-41)
vs.36 - Pavel şi Barnaba erau de acord cu privire la importanţa acestei noi călătorii misionare, dar nu au putut fi de acord cu privire la componenţa echipei lor. Avem aici doi oameni care au adus o mare unitate în Biserica lui Cristos, dar care nu au putut rezolva neînţelegerea dintre ei. Pe cât de neplăcute şi dureroase sunt conflictele, ele există peste tot în istorie, inclusiv în istoria Bisericii, dar Dumnezeu poate trece peste ele şi chiar le poate folosi în împlinirea scopurilor Sale.

vs.37 - Faptul că Barnaba îl prefera pe Marcu nu este o surpriză – ei erau veri, iar legăturile de familie sunt puternice, iar pe dealtă parte, Barnaba era omul care mereu dorea să ajute şi să încurajeze, nu degeaba fusese numit „fiul mângâierii” (Fapte 4:36). El dorea ca Marcu să mai aibe o şansă în lucrarea lui Dumnezeu.

vs.38 - Dar Pavel era total împotriva acestei idei. De ce? În prima lor călătorie misionară, într-un moment critic, Marcu i-a „părăsit” şi „nu i-a însoţit” (Fapte 13:13) – acest lucru a dovedit slăbiciune din partea lui, iar Pavel nu considera să aibe astfel de oameni într-o lucrare aşa de importantă, dar şi plină de greutăţi.

vs.39-41 - „disputa a fost atât de aprinsă încât s-au despărţit!” – cuvântul grecesc este „paroxusmos” şi arată cât de „aprinsă” a fost discuţia lor şi faptul că singura soluţie a fost ca să se despartă!
De obs. este că ei nu s-au despărţit de lucrare, ci pentru lucrare! Au împărţit teritoriul şi astfel Barnaba cu Marcu s-au dus în Cipru (vs.39), iar Pavel cu Sila s-au dus în Siria şi Cilicia (vs.40-41).
Au plecat cu binecuvântarea bisericii din Antiohia (vs.40) – la urma urmei, dintr-o singură echipă misionară a ieşit, într-un mod neaşteptat, două echipe misionare!

Însă, Pavel s-a ales cu un nou partener de lucrare – Sila: unul din liderii bisericii din Biserica din Ierusalim (15:22), un profet (15:32), unul din cei aleşi să ducă hotărârea Bisericii pt cei dintre Neamuri (15:27). Sila este probabil grecescul numelui Saul. El a fost co-autor al epistolei către Tesaloniceni şi a fost secretar al primei epistole a lui Petru (1 Pe.5:12). Ca şi Pavel, era cetăţean roman (Fapte 16:37).

Întrebări?
Cine a avut dreptate aici? Cred că este întrebare greşită, că nu face nici-o diferenţă!
Probabil că amândoi au avut dreptate în unele lucruri, şi amândoi au greşit în anumite lucruri.
Pavel privea oamenii şi se întreba „Ce pot face ei pt Dumnezeu?”
Barnaba privea oamenii şi se întreba „Ce poate face Dumnezeu în şi prin ei?
Ioan Marcu a avut succes în lucrarea lui Dumnezeu, iar Pavel a ajuns să-l aprecieze (Col.4:10) şi să-l dorească în echipa sa (2 Tim.4:11; Filimon 24).

Oameni buni şi evlavioşi ai lui Dumnezeu pot avea neînţelegeri, şi acest lucru este unul din cele mai dureroase! Important este ca lucrarea lui Dumnezeu să nu sufere!
Dumnezeu poate schimba lucrătorii, dar lucrarea Sa trebuie să meargă înainte!
Dacă Dumnezeu ar trebui să aibe lucrători perfecţi, lucrarea Sa n-ar fi niciodată făcută!
Limitele şi imperfecţiunile noastre trebuie să ne facă să depindem mai mult de harul lui Dumnezeu.
2 Cor.3:5-6 „Nu că prin noi înşine suntem destoinici, pretinzând că ceva vine de la noi, ci destoinicia noastră vine de la Dumnezeu, care ne-a şi făcut destoinici să fim slujitorii Noului Legământ, nu al literei, ci al Duhului, pentru că litera ucide, dar Duhul dă viaţă.”
Un nou ajutor (16:1-5)
vs.1 - Pavel şi Sila au sosit în zona „target” dinspre Est şi s-au oprit mai întâi la Derbe şi apoi în Listra, tocmai invers de cum au făcut în prima călătorie (Fapte 14:6-20). Scopul lor era să întărească bisericile formate (15:41 şi confirmare în 16:5).
Ei făceau acest lucru învăţându-i să păzească hotărârile luate de liderii de la Ierusalim (vs.4)
Întărirea lor era în credinţă, iar acest lucru creştea şi mărturia lor înaintea oamenilor, numărul ucenicilor crescând (vs.5).
Timotei probabil a fost rodul cel mai însemnat aici, pentru că el avea să devină ajutorul/asistentul lui Pavel, înlocuindu-l pe Marcu.
Probabil că el se convertise prin lucrarea lui Pavel, când fusese prima dată în Listra, căci Pavel îl numeşte „copilul meu preaiubit”(1 Cor.4:17) şi „adevăratul meu copil în credinţă” (1 Tim.1:2).
În 2 Tim. 1:5, vedem că mama şi bunica lui (evreice) au jucat un rol important în pregătirea lui Timotei de a-l accepta pe Isus.
Timotei fără îndoială asistase la mărturia şi suferinţele lui Pavel din Listra (Fapte 14:19-20 şi 2 Tim.3:10-11) şi a fost pregătit de Duhul în a deveni asistentul şi conlucrătorul cel mai favorit al lui Pavel (Fil. 3:19-23).
vs.2 – Timotei avea o reputaţie foarte bună în bisericile din Listra şi Iconia. Lucrul acesta a condus la alegerea sa de către Pavel. (1 Tim.4:14; 2 Tim.1:6)
vs.3 – decizia lui Pavel ca Timotei să fie circumcis, nu este o contradicţie cu hotărârea de la Ierusalim, care privea păstrarea Evangheliei curate în vederea mântuirii. Aici Pavel a luat o decizie în ceea ce priveşte lucrarea lui Dumnezeu şi eliminarea unor probleme în viitor, având în vedere că Timotei avea să slujească adesea în biserici cu evrei.
vs.4-5 – vedem aici scopul şi rezultatele lucrării lui Pavel împreună cu Timotei – îdemnarea respectării hotărârilor de la Ierusalim şi întărirea bisericilor în credinţă, prin învăţătura curată a Evangheliei.
În anii următori, Timotei avea să joace un rol foarte important în expansiunea şi întărirea Bisericilor plantate. El a călătorit cu Pavel şi adesea el a fost „ambasadorul special” în locurile cu probleme, ca de exemplu Corint. El a devenit păstorul Bisericii din Efes (1 Tim.1:3) şi se pare că s-a alăturat lui Pavel la Roma, chiar înainte ca acesta să fie martirizat (2 Tim.4:21).
O nouă viziune (16:6-40)
În această secţiune Dumnezeu, în ciuda situaţiilor sărace şi potrivnice chiar, deschide noi oportunităţi pentru Evanghelie.
Dumnezeu a deschis uşa (vs.6-12)

După ce Pavel a terminat de vizitat şi întărit bisericiile pe care le plantase, el a considerat că este timpul să încerce noi teritorii – a încercat să meargă în Asia Mică şi Bitinia, dar Domnul le-a închis uşa! – aceasta înseamnă cuvintele „au fost opriţi de Duhul Sfânt” (vs.6) şi „Duhul lui Isus nu le-a dat voie” (vs.7). Lucrul acesta nu a fost uşor pt Pavel, după ce lucrurile merseseră aşa de lin, iar acum era aşa de dornic de misiune.
Aplicaţii:
Nu vedem şi nu ştim întotdeauna care este voia lui Dumnezeu – dacă nici chiar „marele Pavel” nu a ştiut aici planurile lui Dumnezeu, iar lucrul acest trebuie să fie încurajator pt noi.
Când Dumnezeu închide o uşă, El va deschide alta! (sau El va deschide o fereastră).

vs.8-10 – Dumnezeu a deschis o uşă spre Macedonia (Europa) – de observat cum a descoperit-o Pavel:
„au trecut... şi s-au dus în Misia” (vs.8) – au insistat! (au perseverat)
„Pavel a văzut o viziune” (vs.9) – Dumnezeu a vorbit! – printr-un mod deja cunoscut de noi de la Petru – Fapte 10.
„am căutat imediat să ne ducem” (vs.10a) – au ascultat! – este important să asculţi imediat când Dumnezeu îţi arată o cale. Concluzia a fost aflarea voii lui Dumnezeu! (vs.10b)
De obs. în vs.10 exprimarea autorului prin (noi) „am căutat” şi „să ne ducem” – lucru ce ne arată că aici Luca, doctorul, i s-a alăturat lui Pavel în călătoria sa. Din 17:1, Luca din noi vorbeşte despre „ei”... urmând să li se alăture în cap.20:5-10 şi în cap. 27:1-28:16.
vs.11-12 – de la Troa la Filipi, prin Neapolis – o călătorie de 250 Km, ce dura vreo 2 zile, iar mai târziu (Fapte 20:6) avea să dureze 5 zile datorită vântului potrivnic.
Filipi este un loc interesant:
„cea dintâi” localitate din Macedonia (care era împărţită în 4 regiuni administrative) – era la marginea regiunii numite Amfipolis şi
„o colonie” care deţinea „dreptul italic” ce îi conferea egalitate în privilegii cu Roma: scutire de impozite, independenţă administrativă, cetăţenie romană locuitorilor ei, care erau colonişti romani de origine traco-ilirică şi flotantă, printre care şi evrei.
Pentru aceste privilegii, cetăţenii trebuiau să fie loiali Romei, să respecte legile Romei şi să dea cinste împăratului roman.

Dumnezeu a deschis inima Lidiei (vs. 13-15)

Dumnezeu nu deschide numai uşi spre locuri, dar şi spre inimile oamenilor! Este interesant cum a acţionat Pavel şi echipa sa:
nu s-au grăbit să predice Evanghelia, deşi ştiau că Dumnezeu îi chemase acolo tocmai pt acest scop. Este deci important să ştii nu numai LOCUL, dar şi CÂND şi UNDE să lucrezi pt Domnul.
„au rămas câteva zile” (vs.12b) – probabil că s-au odihnit, s-au rugat şi au făcut planuri „survolând terenul” din Filipi.
vs.13 ne arată că în Filipi nu erau mulţi evrei, nici măcar 10 bărbaţi ca să fie suficient pt a avea o sinagogă – astfel obiceiul era să se strângă la râu pt rugăciune.
Faptul că Pavel vorbeşte femeilor de acolo este o dovadă de lipsă de prejudecăţi din partea sa, ca rabin evreu.
vs.14 ne face cunoştinţă cu Lidia – o vânzătoare de purpură din Tiatira, dar care era interesată mai multe decât a face bani – era o „temătoare de Dumnezeu” care îi plăcea să asculte învăţăturile lui Dumnezeu, care „i-a deschis inima” spre Evanghelie.
vs.15 – ascultarea ei cu credinţă şi o inimă deschisă a dus la mântuirea ei şi a familiei ei.
Avem aici o imagine frumoasă şi clară a ceea ce produce mântuirea în viaţa unui om: auzirea Cuvântului, care producecredinţă în inima deschisă şi se confirmă prin identificarea cu Isus, prin botezul în apă.

Dumnezeu a deschis uşile închisorii (vs.16-40)

Este imposibil ca Satan să stea cu „mânile-n sân” atunci când lucrarea Domnului este făcută de copiii/lucrătorii Săi. Ne-am întreba oare cum avea să intervină aici Satan? ... şi iată cum a făcut-o:
vs.16 – instrumentul – „o sclavă cu duh de ghicire” – ce era o sursă mare de câştig material pt stăpânii ei.
vs.17-24 – acţiunea – „promovarea” lucrării lui Dumnezeu – amestecarea lucrurilor lui Dumnezeu cu ale celui rău.
Reacţia lui Pavel a fost promtă (vs.18) – s-a împotrivit duhului care le „făcea reclamă” – l-a scos afară din ea în Numele lui Isus.
Reacţia stăpânilor sclavei (vs.19) – au sechestrat pe Pavel şi Sila şi i-au dus la autorităţi, unde s-au plâns de pierderea forţei de muncă „mascată” – vs.20 „ne tulbură cetatea” – vs.21 „ne vestesc obiceiuri interzise” de legea romană.
Reacţia poporului şi liderilor(vs.22) – s-au ridicat împotriva lor şi i-au pedepsit prin biciuire şi întemniţare (vs.23)

vs.25-40 – Reacţia lui Dumnezeu – El intervine!
vs.25 – de observat ce făceau Pavel şi Sila în închisoare, în butuci – îl lăudau pe Dumnezeu – probabil că şi-au adus aminte cuvintele Domnului Isus din din Matei 5:10-12 – „10 Ferice de cei persecutaţi din pricina dreptăţii, căci a lor este Împărăţia Cerurilor! 11 Ferice de voi când oameniivă insultă, vă persecută şi spun tot felul de lucruri rele, (minţind) împotriva voastră, din pricina Mea! 12 Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentrucă răsplata voastră este mare în ceruri! Căci tot aşa i-au persecutat şi pe profeţii dinaintea voastră!”
Aplicaţie: Ce facem noi în mijlocul durerilor, problemelor? – Rugăciunea şi lauda adusă Domnului sunt arme puternice în situaţii ca acestea! (2 Cron.20:1-22; Fapte 4:23-37) dar sunt şi o puternică mărturie înaintea oamenilor care ne sunt în preajmă! (vs.25)
vs.26 – Dumnezeu nu a întârziat să intervină pt Pavel şi Sila - „Căci ochii Domnului sunt peste cei drepţi, iar urechile Lui iau aminte la rugăciunea lor. Faţa Domnului însă este împotriva celor ce săvârşesc răul!“ (1 Petru 3:12)
vs. 27-28 – reacţia temicerului de a se executa singur, crezând că închisoarea este goală, iar el oricum trebuia să plătească cu viaţa evadarea unor deţinuţi.
reacţia lui Pavel care a intervenit promt şi a nu lăsa un măcel să se întâmple acolo – o dovadă de altruism şi lipsă de răzbunare.

vs.29-34 – aici vedem scopul tuturor lucrurilor întâmplate până acum – mântuirea temnicerului şi a casei lui.
Mântuirea este personală, nu în grup („tu şi casa ta”) – textul de faţă ne arată felul cum decizia capului familiei (temnicerul) a înfluenţat întreaga sa familie.
La fel s-a întâmplat şi în casa lui Corneliu (Fapte 10) – cei de acolo erau îndeajuns de maturi pt a „crede în Domnul Isus” (10:24) şi a înţelege Cuvântul pt a crede (10:44; 11:15-17; 15:7-9)
Felul de comportare al temnicerului arată convertirea lui reală (vs.33-34)

vs.35-40 – este interesantă atitudinea lui Pavel de aceasta dată – el face uz de calitatea sa de cetăţean roman – probabil că a creat ocazia de a vesti Evanghelia şi oficialităţilor din Filipi, dar să şi lase o mărturie bună în acest oraş, unde ei fuseseră acuzaţi şi judecaţi pe nedrept. El se mai foloseşte de acelaşi lucru pt a ajunge la Roma (de ex. Fapte 25: 11).
vs.40 – Pavel nu a plecat din Filipi înainte de a merge la biserica din casa Lidiei – precum vedem, acolo existau „fraţi” şi Pavel a avut grije casă-i încurajeze.
De obs. Este faptul că Luca nu se mai include în echipa lui Pavel când a plecat din Filipi. Se pare că el a rămas în Filipi, poate că a şi slujit bisericii formate de acolo.

În acest capitol am învăţat că...
Lucrarea lui Dumnezeu înaintează oricum în ciuda dificultăţilor de tot felul.
Uneori oamenii lui Dumnezeu au unele probleme între ei şi uneori problemele vin din afară.
Oamenii nu vin toţi la fel la Dumnezeu. Timotei a venit prin influenţa mamei şi bunicii lui. Lidia a fost mântuită printr-o discuţie pe marginea râului, la o întâlnire de rugăciune. Temnicerul din Filip a venit la Dumnezeu printr-un cutremur şi o conversaţie dramatică: acum era să se sinucidă şi peste câteva momente a devenit un copil al lui Dumnezeu! Deci oameni diferiţi, cu experienţe diferite, dar toţi schimbaţi şi transformaţi prin harul lui Isus!
Alţiii nu ştiu cum să fie mântuiţi – au nevoie ca cineva să le spună simplu planul de mântuire a lui Dumnezeu prin Isus Cristos.
Cine o să le spună? Eşti gata să fii folosit de Dumnezeu?
Eşti gata să intri pe „uşile deschise” de Dumnezeu

Pentru a urmări "paşii" lui Pavel parcurşi în acest studiu, folosiţi harta de la adresa următoare

rcrwebsite.com/maps/paul2.htm

Studiu:Florin Enescu

Posted in: