Fapte 13:14-52 - Misiunea continuă!

În prima parte a acestui capitol am văzut cum Pavel şi Barnaba au plecat să ducă Evanghelia pe insula Cipru, după ce fuseseră trimişi de Duhul Sfânt din Biserica din Antiohia. Aceasta era ceea ce se cunoaşte astăzi a fi prima călătorie misionară a lui Pavel. În Cipru au întâlnit pe guvernatorul Sergius Paulus care era interesat de Evanghelia lui Isus, şi deşi diavolul a încercat să-l depărteze prin vrăjitorul Elima, Dumnezeu îl orbeşte pe Elima prin slujitorul Său Pavel şi astfel Sergius Paulus a crezut Evanghelia şi a fost mântuit.

Astfel Pavel şi Barnaba au continuat în misiunea lor (vs.13) şi am mers la Perga, în Pamfilia, dar aici Ioan Marcu „s-a despărţit” de ei. Probabil că din diferite motive (fizice şi spirituale) el nu a fost pregătit să continuie cu ei.

vs.14 ni se spune că Pavel a mers din Perga la Antiohia din Psidia.
lucrul acesta poate nu ne spune multe, dar călătoria aceasta a foarte dificilă.
Din sudul Ciprului ei au trecut marea la Perga, iar de aici au luat-o pe jos până la Antiohia Psidiei – drumul acesta era prin munţi şi era cunoscut ca plin de tâlhari.
În scrierile sale către Corinteni, Pavel ne descrie greutăţile vieţii de apostol
– 2 Cor.11:24-28, unde vedem menţionat inclusiv „pericolele din cauza tâlharilor...” (vs.26)

De multe ori când citim prin Scriptură nu realizăm realitatea lucrurilor (dat simplităţii ei) – răspândirea Evangheliei este o misiune periculoasă! Dar primii creştini au plătit preţul acestei misiuni – Pavel şi Barnaba aveau să dea totul, să plătească orice preţ pt a duce Evanghelia în locuri noi.

vs. 15 – ne aflăm deci într-o altă Antiohie (din Psidia) – ne amintim că existau mai multe localităţi ce purtau acest nume, după numele unor conducători din Imperiul Selucid.
Pavel avea acest obicei oriunde mergea – să meargă la comunităţile evreieşti, mai precis în sinagogile lor – acolo unde se citea Legea (se începea cu rugăciune, apoi se citea din Lege şi apoi din Profeţi.
Obiceiul era că dacă în mijlocul lor se afla un învăţat, îl invitau să aibe un cuvânt de învăţătură pt ei – Pavel era un rabin (fariseu foarte învăţat) şi pe Barnaba care era Levit.

Trebuie să observăm cum a folosit Dumnezeu răspândirea evreilor pe întreg pământul – la ei, cei care cunoşteau pe Dumnezeul părinţilor lor, avea să fie vestită Evanghelia mai întâi. Astfel evreii erau ca nişte pioni de înaintarea a Evangheliei, pentru că ei aveau să fie primii recipienţi ai mesajului lui Isus Cristos, Mesia.

vs. 16-23 – aceşti evrei, deşi îşi ştiau istoria ca naţiune, lucrarea lui Dumnezeu extraoridinară în mijlocul lor, ei nu cunoşteau SCOPUL lui Dumnezeu în toate acestea! Şi acesta este scopul lui Pavel în acest moment: să le prezinte EVANGHELIA în persoana lui Isus Cristos, SALVATORUL lui Israel (vs.23)
Pavel îi ia „de acasă” – de la istoria lor ca popor al lui Dumnezeu, arătându-le cum Dumnezeu le-a „desenat” istoria pas cu pas, de la început când „i-a ales”(vs.17) şi până „le-a dat” împăraţi (vs.21) după dorinţa lor.
Dar Pavel nu face teoria istoriei naţiunii lor cu ei, ci face o aplicaţie pt ei, arătând SCOPUL toturor lucrurilor făcute de Dumnezeu, şi anume ISUS – punctul culminant al istoriei lor a fost ISUS, cel care a fost „adus lui Israel ca Mântuitor” (vs.23)

Aceasta este o lecţie pt noi a felului cum să prezentăm Evanghelia – trebuie să ajungem la ISUS!

vs.24-33 – în acest loc, Pavel le descoperă şi le demonstrează cum Isus este Mesia cel promis, Mântuitorul trimis de Dumnezeu – mai întâi venit la evrei, dar care apoi avea să fie pentru toată lumea.
Mărturia lui Ioan Botezătorul (vs.24-25)
El a spus că nu este el Mesia, ci Cel care venea după El.
Reacţia evreilor de la Ierusalim (vs.26-29)
nu L-au primit pe Isus, ci L-au condamnat (vs.27) împlinid profeţiile
Învierea lui Cristos (vs.30-32)
Acesta este punctul de căpătâi al creştinismului
Aceasta a avut o mulţime de martori oculari (ex. din 1 Cor.15:3-8)
3 Ceea ce v-am dat ca fiind de primă importanţă este ceea ce eu, la rândul meu, am primit: anume că Cristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor,
4 că a fost îngropat, că a fost înviat a treia zi, potrivit cu Scripturile,
5 că i S-a arătat lui Chifa şi apoi celor doisprezece,
6 iar după aceea li S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi încă trăiesc, iar unii au adormit1.
7 După aceea i S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.
8 Ultimului dintre toţi, ca unuia născut înainte de vreme, mi S-a arătat şi mie.

Aceasta este o VESTE BUNĂ (vs.32)

Nu trebuie să uităm că mesajul Evangheliei este mesajul unei VEŞTI BUNE!

vs.33-39 – Dovada Scripturilor – Pavel merge mai departe în demonstraţia sa despre Cristos, mai exact despre învierea lui Isus Cristos.
Pavel ne dă un exemplu de felul cum să prezentăm dovezile Evangheliei.
pentru că erau evrei şi considerau Scriptura ca fiind divină, el le aduce ca dovadă exemple din Scriptură.
Învierea din morţi este piatra de temelie a credinţei creştine – dacă învierea nu este o realitate, atunci totul în creştinism pică! Aceasta era covingerea lui Pavel, dacă privim în cuvintele sale către Corinteni – 1 Cor. 15:12-19.
12 Dar dacă se predică faptul că Cristos a fost înviat din morţi, cum pot spune unii dintre voi că nu există învierea morţilor?
13 Dacă nu există o înviere a morţilor, nici Cristos nu a fost înviat.
14 Dar dacă Cristos n-a fost înviat, atunci predicarea noastră este zadarnică şi, de asemenea, şi credinţa voastră este zadarnică.
15 Mai mult decât atât, noi suntem găsiţi ca depunând o mărturie falsă despre Dumnezeu, pentru că am depus mărturie că Dumnezeu L-a înviat pe Cristos, pe Care, dacă este adevărat că morţii nu învie, nu L-a înviat.
16 Dacă morţii nu învie, nici Cristos n-a fost înviat,
17 iar dacă Cristos n-a fost înviat, atunci credinţa voastră este zadarnică, iar voi sunteţi încă în păcatele voastre.
18 Atunci şi cei care au murit în Cristos sunt pierduţi.
19 Dacă numai pentru viaţa aceasta am nădăjduit în Cristos, atunci suntem cei mai de plâns dintre oameni!

Credinţa noastră se bazează pe învierea lui Isus Cristos dintre cei morţi, care este
punctul de căpătâi al Evangheliei lui Dumnezeu.

Aplicaţia pt noi astăzi este că şi noi putem astăzi să aducem dovezile credibile ale Scripturii care dovedesc cu lux de amânunte Evanghelia lui Isus Cristos, în special profeţiile.

Este uimitor cum putem merge în Vechiul Testament şi putem construi viaţa lui Isus în întregime, fără să deschidem Noul Testament. Putem afla despre familia în care avea să se nască, locul naşterii Sale, activităţile lucrării Sale publice, faptul că avea să fie trădat şi chiar şi preţul trădării, intrarea Sa în Ierusalim călare pe un măgăruş, faptul că va fi executat pe cruce, un procedeu care nu exista în vreamea când a fost profeţit şi chiar faptul că toate acestea aveau să se întâmple înainte de distrugerea Templului şi a Ierusalimului (înainte de anul 70 d. Cr.).

Toate acestea sunt lucruri reale nu legende, pentru s-au întâmplat în istoria noastră Isus s-a născut în timpul domniei lui Cezar Augustus (Luca 2:1), şi-a început lucrarea publică pe vremea lui Tiberiu Cezar, şi a fost judecat de guvernatorul Iudeii Ponţiu Pilat şi de Irod, tetrarhul Galileii, în vremea preoţilor Ana şi Caiafa... (Luca 3:1-2).


Mulţi spun despre Biblie că este o prostie, o carte de mituri şi basme – dar OARE AU CITIT EI VREODATĂ BIBLIA CU ATENŢIE??? Am citit de un mare rabin, din zona Budapestei, care era foarte împotrivitor creştinismului... totul s-a sfârşit când a pus mâna pe un Nou Testament şi a citit primele cuvinte din el... „Cartea genealogiei lui Isus Cristos, fiul lui David, fiul lui Avraam” şi şi-a dat seama că avea în mână un document istoric!

Datorită Cristosului înviat, Evanghelia s-a împrăştiat peste tot pământul, prin ucenicii Lui, prin martorii Săi, care au fost gata să moară pt mărturia învierii Lui.

Datorită Cristosului înviat se predică astăzi iertarea păcatelor şi este posibilă mântuirea tuturor celor care cred în El (vs.38-39)
Sub Lege anumite lucruri nu puteau fi iertate – nu exista „îndreptăţire” înaintea lui Dumnezeu.
Există oameni ale căror fapte din punct de vedere omenesc nu există iertare sau îndreptăţire: ex. ca Hitler, Sadam Husein, Ceauşescu.... etc, DAR dacă s-ar pocăi sincer, Dumnzeu i-ar ierta, datorită lui Isus care a murit şi pt ei. (Asta nu ar însemna că nu ar trebui să sufere consecinţele faptelor lor aici pe pământ.)

vs.40-41 – O avertizare! Probabil că Pavel simţea o anumită împotrivire din partea evreilor care-l ascultau, iar el are grije să îi avertizeze: „Aveţi grije ce faceţi cu această Evanghelie!”

vs.42-52 – Reacţii la Evanghelie – ca întotdeauna, aici avem reacţiile la care să ne aşteptăm atunci când răspândim Evanghelia.

Unii evrei au primit Evanghelia (vs.42), ba chiar au invitat pe Barnaba şi Pavel să mai vină.

Mulţi iudei şi prozeliţi au urmat pe Barnaba şi Pavel pt sfaturi (vs.43)
De obs. că Pavel şi Barnaba îi îndemnau să rămână în Har, adică în libertatea lui Cristos, nu să se întoarcă la Lege şi obiceiurile ei.

Iudeii au devenit invidioşi (vs.45) – de ce? Pt. că Pavel predica Evanghelia şi celor care nu erau evrei şi nici prozeliţi, necerându-le să să se facă evrei şi să ţină Legea.
Ei nu s-au lăsat – în vs. 50 îi vedem că s-au folosit de influenţa lor politică şi au stârnit o persecuţie împotriva lui Pavel şi Barnaba, reuşind să-i alunge.

Pavel şi Barnaba au înţeles planul lui Dumnezeu pt ei (vs.46-47) – de a merge la Neamuri.
Neamurile s-au bucurat de această întorsătură! (vs.48-49)
Dacă evreii s-au dovedid „nedemni” de Evanghelie, s-au găsit mulţi dintre Neamuri care s-au ridicat pt a fi demni de Evanghelie, pt a o primi şi pt a-L lăuda pe Dumnezeu pt Evanghelia Sa.
Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea în acea regiune (vs.49)
Biserica era plină de bucurie şi de Duhul Sfânt (vs.52)
Aplicaţii:
Ne bucurăm pt Evanghelie? Ne bucurăm când Evanghelia înaintează? (Chiar şi atunci când ajunge la oameni care poate nu ne sunt pe plac?)
Suntem pt Evanghelie sau pt planurile/religia noastră?

Studiu : FLORIN ENESCU

Posted in: