Fapte 14 - De neoprit!

Şi în capitolul acesta suntem alături de Pavel şi Barnaba în prima lor călătorie misionară, la porunca lui Dumnezeu şi trimişi prin Biserica din Antiohia Siriei. În studiul anterior, am văzut cum Pavel şi Barnaba au întâlnit o puternică împotrivire din partea iudeilor care nu au vrut să primească Evanghelia harului, fiind invidioşi pe cei dintre Neamuri care au primit cu bucurie mesajul lui Isus, iar Biserica creştea din ce în ce mai mult.

În acest capitol vedem un exemplu extraordinar de perseverenţă şi dragoste pentru Evanghelia lui Isus Cristos, în persoana lui Pavel, care se dovedeşte a fi de neoprit în îndeplinirea "Marei Misiuni" date de Isus lui şi nunumai lui, ci tuturor ucenicilor Săi din toate timpurile.

"… duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt şi învăţându-i să păzească tot ce v-am poruncit! Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului!“ (Matei 28:19-20)

În Iconia (vs. 1-5)

Fiind prigoniţi şi izgoniţi din Antiohia Psidiei, Pavel şi Barnaba ajung în Iconia, care era la vreo 150 de Km de Antiohia Psidiei.
Este de apreciat insistenţa lui Pavel şi Barnaba în a duce Evanghelia „la orice afăptură” – indiferent de opoziţia şi greutăţile acestei misiuni.

vs.1 – fiind evrei, Pavel şi Barnaba îşi păstrează obiceiul de a merge mai întâi în sinagogă, iar rezultatul a fost extraordinar! – „o mare mulţime de iudei şi greci au crezut”
vs.2 – diavolul nu dormea! – vedem că şi aici s-a folosit de „iudeii care nu au crezut” şi prin ei au „stârnit şi au înveninat” pe Neamuri/greci împotriva lui Pavel şi Barnaba.
vs.3 – este interesantă reacţia lui Pavel şi Barnaba – de data aceast nu au plecat ci „au rămas acolo mult timp”
Aceasta este o lecţie a cum să fii condus de Duhul Sfânt – ei nu au reacţionat în fire, sau nu au făcut cum au mai făcut (la Antiohia Psidieie, 13:51).
Într-un oraş în care biserica creştea şi opoziţia era puternică, Pavel a considerat că trebuia să rămână acolo şi să întărească credincioşii pe cât posibil de mult!
Dumnezeu a confirmat rămânearea şi lucrarea lor de propovăduire a „Cuvântului Harului Său” prin semne şi minuni făcute prin apostoli – să nu scăpăm SCOPUL lui Dumnezeu prin semnele şi minunile făcute prin ei.
vs.4 – Rezultatul perseverenţei lui Pavel şi Barnaba a dus la o „împărţire” a oamenilor din Iconia: unii erau de partea iudeilor şi alţii erau de partea „apostolilor”.
vs.5 – acest lucru i-a condus pe evrei şi cei ce erau de partea lor la soluţia ultimă – să-i omoare cu pietre pe Pavel şi Barnaba.

În Listra şi Derbe (vs. 6-20)
De data aceasta Pavel şi Barnaba nu au mai rămas – probabil că Duhul Sfânt le-a descoperit că aveau să fie omorâţi şi că trebuiau să fugă în zona Licaoniei (vs.6)
Obs. că Pavel şi Barnaba nu erau fanatici – nu se grăbeau să fie martiri.
vs. 7 – Ce au făcut acolo??? – „au vestit Evanghelia şi acolo”
De obs. este faptul că Pavel şi Barnaba nu au mers în sinagogă în Listra – De ce? – pentru că nu era nicio sinagogă, nefiind nici 10 evrei în această cetate.
o De fapt Listra era un oraş de periferie – ei aveau o legendă care spunea că odată Zeus şi Hermes (Jupiter şi Mercur, la romani) au coborât printre oamenii locului, însă aceştia nu i-au primit în casele lor, aşa că au fost pedepsiţi, în afară de un cuplu în vârstă care i-au primit şi au fost transformaţi în pomi să stea înaintea templului lui Jupiter (Ovidiu).
vs.8-10 – Reacţia schilodului la Evanghelie
Pavel a văzut că are credinţă – darul de discernământ în Pavel – credinţa lui a fost produsă de auzirea Evangheliei (vs.9) după cum spune în Rom.10:17 „Credinţa vine prin auzire, iar auzirea prin Cuvântul lui Cristos.”
vs.11-13 – Reacţia mulţimii la minune
Reacţia oamenilor a fost pe baza supersitiţiilor lor (legendelor lor) – îi credeau zei pe apostoli – Barnaba era Zeus (probabil că arata mai bine), iar Pavel era Hermes, care în mitologia greacă era vorbitorul lui Zeus, iar el era cel care vorbea de obicei.
Concluzie: Reacţia oamenilor la minuni şi semne fără predicarea Evangheliei curate, nu garantează mântuirea adevărată!
vs.12-18 – Răspunsul apostolilor la mulţime
acesta a reprezentat un moment foarte critic în lucrarea lui Pavel – putea să ia o întorsătură foarte urâtă, dacă Pavel nu era adevărat şi semerit în chemarea sa de apostol al lui Cristos. Cât de uşor ar fi fost să folosească acest fapt pt a înainta învăţărura Evangheliei în acele tărâmuri noi!
Dar nu aşa se poartă adevăraţii slujitori ai lui Dumnezeu.
2 Cor. 4:1-2 „1 De aceea, întrucât prin îndurarea lui Dumnezeu avem această slujbă, nu suntem descurajaţi, 2 ci respingem lucrurile ascunse şi ruşinoase, nu ne purtăm cu viclenie, nici nu falsificăm Cuvântul lui Dumnezeu, ci, prin arătarea deschisă a adevărului, ne recomandăm pe noi înşine în faţa conştiinţei oricărui om, înaintea lui Dumnezeu.
Pavel şi Barnaba s-au dezis de orice onoare oferită de oamenii de acolo (vs.14) –
„ruperea hainelor” era reacţia oricărui evreu la blasfemie şi au arătat că sunt oameni, nu zei!
Pavel le vesteşte Evanghelia (vs.15)
îi confruntă cu ADEVĂRUL (vs.15a) – „să vă întoarceţi de la aceste lucruri nefolositoare” – cuvinte destul de dure la adresa credinţei lor, dar adevărate!
îi cheamă la Dumnezeu – Creatorul (vs.15b-18)
De obs. că mesajul lui Pavel este destul de diferit, vorbind de data aceasta unor neevrei – el nu foloseşte „cartea scrisă”, ci „cartea nescrisă” a lui Dumnezeu – creaţia Sa (Ps.19)

vs.19 – Reacţia diavolului – el trimite nişte iudei necredincioşi Evangheliei din Antiohia şi Iconia – iată un alt fel de devotament!
Au corupt mulţimea oamenilor – este uimitor cât de instabili erau oamenii de acolo – acesta este un lucru demn de reţinut!
Au aruncat cu pietre în Pavel, până ce au crezut că a murit.

vs.20 – Reacţia lui Pavel – aici vedem o minune! – este foarte posibil ca Pavel chiar să fi murit, dar Dumnezeu să-l fi înviat, pentru că mai avea multă treabă cu el.
Ce face Pavel în acest moment? Un lucru uimitor! – intră din nou în cetatea Listra, de unde pleacă mai departe la Derbe, cu Barnaba!
Pavel este omul de neoprit al lui Dumnezeu!

Atunci când ştii cine eşti în Dumnezeu şi ştii chemarea Lui în viaţa ta, poţi fi de neoprit în îndeplinirea scopului Lui cu tine! Numai Dumnezeu te poate opri şi numai atunci când ţi-ai sfârşit misiunea!

2 Timotei 4:7-8 7 M-am luptat lupta cea bună, mi-am sfârşit alergarea, am păzit credinţa. 8 De acum mă aşteaptă cununa dreptăţii, pe care mi-o va da Domnul, Judecătorul cel Drept, în ziua aceea, şi nu numai mie, ci tuturor celor care vor fi iubit arătarea Lui.
Este foarte important să ştii chemarea lui Dumnezeu în viaţa ta! Ea este ceea ce te face să fii de neoprit!

Întoarcerea la Antiohia Siriei (vs.21-28)

Este interesant faptul că Pavel şi Barnaba au ştiut la un moment dat că trebuie să încheie prima lor misiune şi de reţinut este modul cum au făcut-o. Ei au făcut „cale-ntoarsă” spre Antiohia Siriei, la Biserica de unde Dumnezeu îi chemase şi de unde fuseseră trimişi în misiune. Sunt câteva lucruri care trebuie să le luăm în considerare şi de la care putem învăţa.
1. Au predicat Evanghelia şi au făcut ucenici (vs.21) – aceasta este porunca lui Cristos pt ucenicii Săi. (Mat.28:19-20) -
Predicare (Evanghelia) + Botez (porunca) + Învăţătură (ucenicia)
2. Au întărit în credinţă pe credincioşi (vs.22) – credinţa adevărată se întăreşte prin adeversităţi. De observat este faptul că Pavel considera suferinţa o parte esenţială din viaţa creştină autentică. Iată câteva exemple în Scriptură care ne învaţă acest adevăr:
Ioan 16:33 - „ În lume veţi avea necazuri; dar curaj, Eu am învins lumea!”
2 Tim. 3:12 - „Toţi cei ce vor să trăiască o viaţă evlavioasă în Cristos Isus vor fi persecutaţi...”
Filipeni 1:29 - „El v-a dat harul nu doar să credeţi în Cristos, ci să şi suferiţi pentru El, întrucât aveţi de dus aceeaşi luptă pe care aţi văzut că am avut-o şi eu, iar acum auziţi că încă o mai am.

3 Au organizat Bisericile formate (vs.23-25) – au ordinat lideri spirituali (prezbitieri) acest lucru l-au făcut
sub călăuzirea lui Dumnezeu, prin post şi rugăciune
încredinţându-i în mâna lui Dumnezeu – Biserica este ţinută de Dumnezeu! Biserica aparţine lui Isus! - Ioan 10:29 - „nimeni nu le poate zmulge din mâna Mea (oile)...”

4. Au adus veşti Bisericii „mamă” (vs.26-28)
s-au întors la „bază” (vs.26) – de unde îi trimisese Dumnezeu
îndepliniseră lucrarea – „misiune îndeplinită”
„au dat raportul” bisericii „bază” (vs.27) – au povestit „tot ce făcuse Domnul” prin ei – foarte important de reţinut!
Au petrecut timp cu ucenicii (vs.28) – era timpul să-şi „încarce bateriile” pt că aveau să plece iar în lucrarea Evangheliei.

Câteva întrebări:
Ce te opreşte pe tine din a fi un martor al lui Isus Cristos? Ce ispită? Ce slăbiciune? Ce obstacol? Ce greutate?
Suntem noi de neoprit pt Cristos? Vrem să fim ca Pavel şi Barnaba pt acelaşi Mântuitor?

Filipeni 3:12-14
12 Nu că deja am şi obţinut sau, mai bine zis, că am şi fost făcut deja desăvârşit, dar urmăresc să apuc premiul pentru care şi eu am fost apucat de Cristos Isus. 13 Fraţilor, eu însumi nu consider că l-am apucat, însă fac un singur lucru: uitând ce este în urmă şi aruncându-mă înainte, 14 urmăresc ţinta, alergând spre premiul chemării de sus al lui Dumnezeu, în Cristos Isus.
Studiu:FLORIN ENESCU

Posted in: