Fapte 12 - Dumnezeu este în control!

Probabil cu toţii am auzit cuvintele „Viaţa nu este dreaptă!” şi fiecare dintre noi ştim şi am experimentat acest adevăr neplăcut, chiar durereros al vieţii. Trăim într-o lume plină de durere şi nedreptăţi – la mai tot pasul aceste lucruri ne „rânjesc” în faţă şi ne provoacă să luăm atitudine. Dar, chiar: Ce facem cu aceste lucruri? Cum dăm înainte fără să fim copleşiţi, descurajaţi şi fără să ne compromitem în mizerii de tot felul?

Pe lângă diferitele atitudini de supărare şi revoltă sau indiferenţă, în funcţie dacă ne „strânge uşa” sau nu, pe care le încercăm mai cu toţii, mai apare şi varianta care ne îndeamnă promiţător „Vino la Isus şi totul se va schimba!” Ce-i drept, în lumea noastră în care problemele de tot felul se înmulţesc şi soluţii sunt tot mai puţine, iar disperarea şi stresul sunt în creştere, pică bine cuvintele acestea puse pe seama lui Isus! Dar, oare este aşa?... este adevărat? Isus schimbă totul?... chiar totul???

În capitolul 4 („Înfruntând Persecuţia”) ne aminteam de cuvintele Domnului Isus din Ioan 16:33 – „... În lume veţi avea necazuri; dar curaj, Eu am învins lumea!” şi din Matei 5:10-12 – „10 Ferice de cei persecutaţi din pricina dreptăţii, căci a lor este Împărăţia Cerurilor! 11 Ferice de voi când oamenii vă insultă, vă persecută şi spun tot felul de lucruri rele, (minţind) împotriva voastră, din pricina Mea! 12 Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri! Căci tot aşa i-au persecutat şi pe profeţii dinaintea voastră!”

Deci, vedem că Isus nu susţine dictonul de mai sus şi de fapt ne învaţă că viaţa este adesea nedreaptă, numai că se merită să suferi „din pricina” Lui, necazurile, persecuţiile prin insultă, răutăţi, minciuni fiind starea normală a vieţii credinciosului în lumea despre care ne profeţeşte Isus. Ba chiar mai mult, Isus ne îndeamnă/porunceşte să ne bucurăm când experimentăm aceste lucruri datorită Lui, pentru că ele sunt dovezi că suntem pe calea Lui şi că suntem mai aproape de cer.

Capitolul 12 al „Faptelor” ne oferă unul din devărurile despre Dumnezeu care ne dă speranţa şi credinţa lucrurilor de mai sus – Adevărul că DUMNEZEU ESTE TOT TIMPUL ÎN CONTROL!!! Protagonistul acestui capitol este pentru ultima dată (în relatarea scrierii Faptelor) apostolul Petru. El avea să experimenteze lucruri extraordinare din princina lui Cristos, de la arestare şi întemniţare pentru a fi executat şi până la eliberarea miraculoasă făcută de Dumnezeu printr-un înger. Probabil că la aceste experienţe se gândea Petru cu ani mai târziu când scria Bisericii din diaspora citând Psalmul 34:15-16 care zice:

„Căci ochii Domnului sunt peste cei drepţi, iar urechile Lui iau aminte la rugăciunea lor. Faţa Domnului însă este împotriva celor ce săvârşesc răul!“ (1 Petru 3:12)

Acest verset este cea mai bună descriere (plan) a ceea ce se petrece în cap.12 din relatarea Faptelor lui Luca. Totodată prin acest capitol putem înţelege personal şi practic implicaţiile faptului că Dumnezeu are totul sub control.

I. Dumnezeu vede încercările noastre (vs. 1-4)

„Căci ochii Domnului sunt peste cei drepţi…”
„Cam în aceeaşi vreme...” – contextul lucrurilor care le-am parcurs în cap. anterioare. Dacă în timp ce Evanghelia se răspândea la Neamuri şi pentru o vreme în Iudeea se mai liniştise atmosfera, în Ierusalim avea să înceapă un nou val de persecuţii împotriva creştinilor.
Dumnezeu vedea ce făcea regele Irod, Bisericii Sale. Cine era acest Irod??? Iar dăm de el aici?... nu murise în Matei 2? Ce trebuie ştiut este că „Irod” este un nume de familie/dinastie:

Irod ce Mare (37-4 î.Cr.), cel care a ordonat uciderea pruncilor din Betleem, era un idumeu (descendent din Esau) care s-a căsătorit cu Mariamne, descendentă din dinastia Macabeilor (o familie de evrei patrioţi din secolele II-I î.Hr., care au luptat pentru eliberarea Iudeei de sub dominaţia eleno-siriană seleucidă.) Mariamne a fost una din cele 8 soţii ale lui Irod şi una din cele 6 pe care le-a ucis. Înainte să moară, ea i-a dat naştere unui fiu – Aristobul, unul din cei 15 fii ai lui Irod pe care i-a omorât. Dar înainte să moară, Aristobul a avut un fiu, Irod Agripa. Mama lui Aristobul, dânduşi seama de pericolul ce-l păştea, l-a trimis pe Irod Agripa pe o corabie la Roma, unde a devenit prieten bun cu Caligula, un depravat, care atunci când a ajuns la putere l-a pus pe Irod Agripa rege peste Iudeea şi Samaria.
Irod Agripa neplăcut de evrei pentru că nu era pur evreu, deşi era un circumcis şi foarte interesat de cultura şi tradiţiile evreieşti, s-a gândit că persecutând Biserica îşi va demostra loialitatea sa faţă de tradiţiile părinţilor şi astfel va câştiga acceptarea evreilor mult râvnită de el.
Irod arestase mai mulţi credincioşi (vs.1), printre care şi pe Iacov, fratele lui Ioan, pe care a poruncit să-l decapiteze. Astfel Iacov a devenit primul apostol martirizat.
În Mat.20:20-28, Ioan şi Iacov, împreună cu mama lor au cerut lui Isus să stea în glorie lângă El. Isus le-a spus că fără suferinţă nu este glorie, întrebându-i dacă vor putea suferi ca El (paharul şi botezul), la care au răspuns că „Da!”, neştiind ce se va întâmpla cu ei: Iacov avea să fie arestat şi decapitat (vs.2), iar Ioan, supă ce s-a încercat uciderea lui prin scufundare în ulei încins, a fost exilat în Patmos.
De obs. că Iacov apostolul nu a mai fost înlocuit între cei 12... murise ca martir, nu ca Iuda trădător.

Aplicaţie: până unde va merge slujirea noastră?
Irod s-a gândit să forţeze nota! (vs.3-4) „Dacă s-au bucurat că l-am omorât pe Iacov, dar oare cât se vor bucura şi mă vor aprecia dacă-l voi prinde şi executa pe marele apostol Petru???” trebuie să se fii gândit regele Irod, în dorinţa sa după aprecierea poporului.
Dumnezeu a permis să fie arestat Petru de către Irod. Nimic nu se întâmplă fără permisiunea lui Dumnezeu. (exemplul vieţii lui Iov)
Irod s-a asigurat că Petru nu va scăpa – „patru grupe de soldaţi”
Irod nu s-a grăbit, din cel puţin 3 motive: 1. ca să arate evreilor cât de respectuos era el faţă de sărbătoarea Paştelui; 2. îi era frică de o răscoală, căci de Paşti venea foarte multă lume la Ierusalim, chiar creştini; 3. dorea toată atenţia poporului când avea să-l execute pe marele apostol.
Numic nu-l va opri pe Dumnezeu în planul Său. De ce? Pentru că El este în control şi este SUVERAN!

II. Dumnezeu aude rugăciunile noastre (vs. 5-17)

„…iar urechile Lui iau aminte la rugăciunea lor…”
Biserica se ruga (vs.5)
„cu înflăcărare” – gr. „ektenes” (termen medical ce descrie întinderea la limite a unui muşchi)
timp de o săptămână! – nu aveau alte şanse!
„lui Dumnezeu” – Celui Suveran – încredinţaţi de puterea Sa!
„pentru Petru” – specific!

Aplicaţii:
Rugăciunea trebuie să fie opţiunea noastră nr. 1. – „Cheamă-mă în ziua necazului; Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!” (Ps.50:15)
Să nu subestimăm puterea Bisericii care se roagă!
Rugăciunea trebuie susţinută de efort îndelungat! (Perseverenţa)
Petru dormea (vs.6) – dacă am fi legaţi între 2 soldaţi romani şi a 2a zi ai fi executat, ai putea dormi în noaptea aceea? Este uimitor cât de bine dormea Petru şi este amuzant că îngerul a trebuit să-l înghiontească (vs.7). Pacea şi liniştea lui Petru trebuie să fi fost din încrederea sa în adevărul că „Ochii Domnului sunt peste cei drepţi...” (Ps.34:15)
Petru eliberat (vs.7-17)
Îngerul îl eliberează (vs.7) – sunt unii care încearcă să elimine supranaturalul din aceast eveniment – cum că „un înger” poate fi tradus şi „un mesager”... cu alte cuvinte o „pilă” de-a ucenicilor din Biserica Ierusalimului. Ridicol! Toate elementele din text ne arată faptul că Dumnezeu a intervenit „supranatural” răspunzând rugăciunilor Bisericii.
Petru ascultă (vs.8-11) – Dumnezeu lucrează împreună cu noi... El face minunile, dar noi trebuie să facem partea noastră!
Petru se duce la fraţi (vs.12-16) – probabil că ştia că ei se roagă pt el... şi ştia şi unde se strângeau „mulţi”(vs.12b) acasă la Ioan Marcu, nepotul lui Barnaba. El este cel care a scris Evanghelia lui Marcu, care este de fapt Evanghelia lui Petru.
Roda şi ucenicii prin reacţiile lor ne amintesc de cât de slabi suntem în mijlocul evenimentelor, chiar şi atunci când facem ce trebuie!
„este îngerul lui” – evreii credeau că fiecare are un înger păzitor şi Isus cam susţine acest lucru (Matei 18:10) – dar ei mai credeau că atunci când cineva murea lua forma unui înger... la asta trebuie să se fi referit aici ucenicii... că Petru murise şi acum spiritul lui îi vizita...
Petru mărturiseşte (vs.17) – Petru a trebuit să-i liniştească pentru că apariţia sa trebuie să fi provocat o mare euforie!
Petru a dat glorie Domnului pt minunea ce se întâmplase cu el şi probabil le-a mulţumit pt rugăciuni.
Iacov menţionat aici este unul din fraţii Domnului (Mat.5:13), care a devenit lider al Bisericii din Ierusalim, aşa cum o să-l vedem în Fapte 15:13; Gal.1:19). El este autorul Epistolei lui Iacov, aşa cum mai avem şi Epistola lui Iuda, un alt frate al lui Isus.
Unde s-a dus Petru după această întâlnire, nimeni nu ştie! Îl mai vedem puţin în cap. 15 la Consiliul Bisericii din Ierusalim, apoi dispare din relatările lui Luca, făcând loc apostolului Neamurilor, Pavel.

Aplicaţii: Când nu mai este nicio şansă omeneşte să nu ne pierdem inima, speranţa! Dumnezeu este în control şi cel mai bine este să apelăm la El! Dumnezeu nu se opreşte în limitările noastre... în necredinţa şi neputinţele noastre! Totuşi Dumnezeu alege să se folosească de noi, în ciuda limitărilor noastre, de aceea lucrul cel mai bun care putem face este RUGĂCIUNEA! Să ne rugăm pentru cei întemniţaţi pentru Cristos! Sunt mulţi astăzi care suferă închişi pentru credinţă.
„Amintiţi-vă de cei care sunt închişi, ca şi cum aţi fi închişi împreună cu ei, şi de cei care sunt torturaţi, ca şi cum voi înşivă aţi fi în suferinţă!” (Evrei 13:3)

III. Dumnezeu este apărarea noastră (vs. 18-25)

„Faţa Domnului însă, este împotriva celor ce săvârşesc răul!”
Ne putem imagina consternarea gărzilor la următorul schimb de tură (vs.18).
Legea romană spunea că că evadarea unui deţinut era pedepsită prin pedeapsa deţinutului, şi deşi în jurisdicţia lui Irod nu era obligatorie legea romană, fiind un Irod, el a poruncit executarea gărzilor. (vs.19)
(vs.20) Populaţia Tirului şi Sidonului erau dependenţi de evrei în privinţa mâncării (lucru care se vedea şi pe vremea lui Ezra - 3:7) şi căzuseră în dizgraţia regelui Irod. Aceştia au tras nişte sfori politice pentru a rezolva problema, mituindu-l pe Blastus, funcţionar de rang superior care supraveghea locuinţa regelui, cât şi afacerile lui personale.
vs.21-23 ne arată despre „o zi hotărâtă” , un eveniment pe care istoricul contemporan Flavius Josefus ne spune ca Irod s-a dus la Cezareea pentru a da spectacole în cinstea împăratului Claudius. (Cezareea fusese zidită de Irod cel Mare, bunicul lui Agripa I, în cinstea lui Cezar). Fiind îmbrăcat într-o mantie foarte strălucitoare, linguşitorii săi l-au aclamat ca pe un zeu, iar Irod nu i-a mustrat. În acele clipe l-au apucat nişte dureri îngrozitoare, murind după 5 zile. (vezi Josefus, Antich., 19.8.2) Se pare că a murit datorită unor viermi intestinali.

nu ştim ce a spus Irod în discursul său, dar ştim de ce a spus – ca să impresioneze poporul şi să fie aclamat ca un zeu.

Isaia 42:8 „Eu sunt DOMNUL; acesta este Numele Meu! Nu-Mi voi da slava altuia şi nici lauda cuvenită Mie, idolilor!”
Astfel cuvântul lui Dumnezeu s-a împlinit! Şi chiar şi cuvintele psalmistului „Faţa Domnului însă, este împotriva celor ce săvârşesc răul!”
vs.24 – „Cuvântul lui Dumnezeu continua să înainteze şi să fie răspândit.” - aici avem iar unul din sumarele pe care ni le oferă Luca din când în când în istorisirea „Faptelor”.

Dumnezeu nu poate fi oprit în planul Său! Planul său este RĂSPÂNDIREA EVANGHELIEI FIULUI SĂU şi nimic nu-L poate opri!
La începutul cap.12, Irod părea aşa de în control asupra întregei situaţii, dar la sfârşitul cap.12, vedem cu de fapt Dumnezeu a fost şi este în control mereu!
„Căci ochii Domnului sunt peste cei drepţi, iar urechile Lui iau aminte la rugăciunea lor. Faţa Domnului însă este împotriva celor ce săvârşesc răul!“ (1 Petru 3:12)
Ce învăţăm practic pentru noi astăzi din acest adevăr?
Partea noastră cea mai importantă este SĂ NE RUGĂM Lui:
să intervină în problemele pe care le întâlnim
să se ocupe El de duşmani
să ne conducă în lucrurile şi locurile care vor facilita planul Evangheliei Sale (aşa cum îi vedem că au făcut Barnaba şi pe Saul, care au luat cu ei pe Ioan Marcu).
Secretul înaintării Evangheliei este BISERICA PE GENUNCHI!
Misionarul Isobel Kuhn se ruga aşa când trecea prin probleme: „Dacă acest obstacol este de la Tine Doamne, îl accept! Dar dacă este de la Satan, îl refuz cu toate lucrările sale în numele Calvarului.”
Dr. Alan Redpath spunea adesea „Să ne păstrăm feţele în sus şi genunchii jos, căci suntem de partea victoriei!”
„Dumnezeu lucrează când bisericile se roagă, iar Satan încă tremură când vede pe cel mai slab credincios pe genunchi.”
Studiu: Florin Enescu

Posted in: