luni, 8 martie 2010

Fapte 11 - Mântuire fără limite!

Fapte 11 - Mântuire fără limite! from William Anderson on Vimeo.




Pentru evreii din timpurile biblice lumea era împărţită în două grupuri: Evreii şi Neamurile. În planul lui Dumnezeu, evreii trebuiau să fie o mărturie pentru toate popoarele a felului cum trebuie să trăiască şi în cine să creadă (Isaia 42:6). Dar de-alungul timpului însă ei au uitat de acest scop al lui Dumnezeu cu ei. În loc să se mai considere o lumină pentru celelalte popoare, evreii au început să desconsidere pe toţi ceilalţi, căutând să-i evite cu orice preţ. Însă pentru cei care vroiau cu tot dinadinsul să se bucure de Dumnezeul lor, au inventat legi şi tradiţii prin care orice neevreu trebuia să devină evreu pentru a fi acceptat.
Ştiind aceste lucruri, vă puteţi imagina ce şoc trebuie să fi avut credincioşii evrei din Iudeea când au auzit că Petru a avut „obrăznicia” să intre în casa lui Corneliu, un păgân, şi să stea la masă cu el şi familia sa.

Capitolul 11 din Fapte ne prezintă reacţiile şi exemplul credincioşilor evrei faţă de credincioşii dintre neamuri şi putem învăţa principii practice a felului cum să ne comportăm în lume şi unii cu alţii.

vs.1-3 – Critica adusă de „creştinii circumcişi”
Întorcându-se la Ierusalim, Petru întâlneşte partida legalistă a „celor circumcişi” care l-au „luat de urechi” imediat pentru comportamentul său nesăbuit de a avea „părtăşie” cu păgânii. Trebuie să nu uităm că aceşti creştini nu înţelegeau relaţia dintre Lege şi Har, dintre Evrei şi Neamuri, dintre Israel şi Biserică. Astăzi noi avem epistolele către Romani, Galateni, Efeseni şi Evrei, cuvintele explicative ale acestor principii, date de Dumnezeu prin Pavel
„îl criticau” – are la bază ideea de „a face diferenţă”
Aceşti evrei făceau diferenţă între credincioşii dintre Neamuri şi cei Evrei.
Dacă ne amintim, mulţi preoţi se întorseseră la Cristos, dar aceştia trebuie să fi fost foarte zeloşi pt Lege (Fapte 6:7).
„a sta la masă” însemna a avea o legătură apropiată, intimă cu persoanele respective.
era deci nu numai o problemă religioasă, dar şi o problemă de cultură şi obiceiuri culturale greu de lăsat.

Aplicaţie:
- Mai devreme sau mai târziu vom fi criticaţi! Cum vom reacţiona?
- Noi facem diferenţe?

vs. 4-18 – Explicaţia lui Petru
Petru nu avea de ce să se teamă, căci el primise ordine de la Dumnezeu – el fusese condus de Dumnezeu în tot ce se întâmplase. Petru, cu calm (nu ca un papă) şi răbdare le povesteşte lucrarea lui Dumnezeu şi în rândul celor dintre Neamuri.

Petru prezintă 3 dovezi:
Vedenia de la Dumnezeu (vs.5-11)
Mărturia Duhului (vs.12-15)
Mărturia martorilor oculari (vs.12b) – „şase fraţi” (evrei)
Mărturia Cuvântului (vs.16)

Aplicaţii:
Să spunem Adevărul!
Să ne bazăm pe Duhul Sfânt!
Să ne bazăm pe Cuvântul lui Dumnezeu!

vs.19-30 – Exemple în Biserică
Antiohia, capitala Siriei, situat la 500 Km la Nord de Ierusalim, era al 3-lea oraş ca mărime din Imperiul Roman, după Roma şi Alexandria – avea o populaţie de o jumătate de milion. (Să nu confundăm cu Antiohia Psidiei din Fapte 13:14. Existau vreo 16 Antiohii în lumea antică, dar aceasta era ce mai măreaţă!) Se mai numea Antiohia de Aur, Regina Orientului, datorită clădirilor impunătoare. Avea o stradă principală lungă de 7 Km pavată cu marmură şi avea coloane de marmură deoparte şi de alta. Era singurul oraş din lume care avea străzile luminate noaptea. Fiind oraş port şi centru de lux şi cultură, atrăgea tot felul de oameni, în special foste oficialităţi romane care îşi cheltuiau zilele la băi sau jocuri de noroc.

Antiohia era un oraş destrăbălat, probabil al 2-lea după Corint. Deşi se cinsteau toate zeităţile greceşti, romane şi siriene, cei din Antiohia aveau un mormânt/altar dedicat lui Dafne, iar în închinarea adusă ei erau practici imorale.
Totuşi, creştinii persecutaţi care au ajuns în Antiohia Siriei nu au fost intimidaţi de măreţia, mândria şi reputaţia idolatră a acestui oraş. Ei au vestit Evanghelia lui Cristos, iar Dumnezeu avea să mântuiască multe suflete în acest oraş măreţ, astfel luând naştere una din cele mai puternici Biserici Primare, un centru de pregătire pentru misiune pentru lumea întreagă!

CE MAI EXEMPLU pt noi astăzi!!!

vs.19-21 – Exemplul celor „împrăştiaţi”
Unii mărturiseau numai iudeilor (vs.19)
Alţii au mărturisit şi grecilor (vs.20)
Rezultatul (vs.21)
Aplicaţii:
Să mergem! – „la orice făptură” (Mat.28:18-20)

vs.22-23 – Exemplu Bisericii din Ierusalim
Au trimis un mesager – să confirme sau să infirme lucrarea din Antiohia
Au trimis un încurajator – încurajarea este esenţială în înaintarea Evangheliei
Au trimis un învăţător – învăţătura este nevoia permanentă a Bisericii
Aplicaţii:
- Scopul şi importanţa liderilor în Biserică.
vs.24-26 – Exemplul lui Barnaba
„om bun”
„plin de Duhul Sfânt”
„plin de credinţă”
l-a căutat pe Pavel pt că avea nevoie de ajutor
Aplicaţii:
Să fim exemple ale bunătăţii lui Dumnezeu!
Să ne lăsăm conduşi de Duhul – „Fiţi plini de Duhul...” (Efes.5:18a)

vs.27-30 – Exemplul Bisericii din Antiohia
Au trimis ajutor Bisericii din Iudeea – o experienţă umilitoare pt credincioşii evrei!
Au trimis ajutorul prin Barnaba şi Saul – o decizie înţeleaptă!
Aplicaţii:
Dărnicia este esenţială în viaţa Bisericii.
Este recunoaşterea harului şi bunătaţii lui Dumnezeu
Este închinare faţă de Dumnezeu
Este şansa noastră de a-L pune pe Dumnezeu la încercare (Maleahi 3:10)
Dărnicia trebuie să aibe la bază o HOTĂRÂRE! Altfel nu mai dăruim!

Studiu: Florin Enescu

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

ÎMPARTE

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More