Fapte 9:32-10:48 - Condus de Dumnezeu!

Fapte 9:32-10:48 - Condus de Dumnezeu! from William Anderson on Vimeo.

Am învăţat că viaţa creştină este o viaţă de acţiune, în care Dumnezeu ne foloseşte în marea misiune de a duce Evanghelia „la orice făptură” pentru că ea este „puterea lui Dumnezeu” de mântuire pentru fiecare om care crede. Însă apar nişte întrebări care cred că orice urmaş al lui Cristos care este preocupat zilnic de această misiune şi le pune: Cum ştim unde să mergem? Cu cine să vorbim? Cum să vorbim? Ce exact să spunem? Cum să abordăm oamenii?... şi lista poate să continue mult şi bine.

Ei bine, în următoarea secţiune din cartea Fapte avem o serie de răspunsuri practice la aceste întrebări prin exemplul apostolului Petru. Ideea cheie din această secţiune este că Dumnezeu l-a condus pe acest om al Său, pas cu pas în fiecare din locurile şi lucrurile care le-a făcut.

Precum am văzut în capitolele anterioare, Evanghelia lui Isus avea să înainteze, începând din Ierusalim şi Iudeea, continuând în Samaria şi răspândindu-se până în regiunea de Nord deasupra Israelului, respectiv Damascul. Ne apropiem acum de împlinirea ultimei faze a acestei misiuni şi anume răspândirea Evangheliei „în toată lumea”, asta însemnând la toate Neamurile care erau păgâne, lucru care nu avea să fie prea uşor de înţeles şi de îndeplinit. Pentru îndeplinirea acestei faze Dumnezeu l-a ales pe Saul, viitorul Pavel, un expert al legii, un evreu devotat pe care Dumnezeu avea să îl pregătească mai întâi. El va sta la Tars în „obscuritate”, timp de 8-10 ani, până când va fi luat de Barnaba (da, tot el) şi dus la Antiohia unde biserica avea nevoie de creştere spirituală.

Între timp, Dumnezeu avea să-l folosească pe Petru în deschiderea „uşii Neamurilor” pentru ca Evanghelia să ajungă la ei. La urma urmei lui Petru i se dăduse „cheile Împărăţiei” (Mat.16:19).

vs.32-36 – Petru vindecă pe Enea la Lida

Petru era şi el „în mişcare” făcând un „tur de forţă” în jurul Ierusalimului. Lida (actualul Tel-Aviv) se află la aproximativ 40 Km la N-V de Ierusalim. Precum vedem, în acest loc existau deja credincioşi, lucru ce arată că Evanghelia fusese adusă aici de altcineva: probabil de credincioşii de la Rusalii şi posibil de Filip evanghelistul, în timp ce călătorea spre Cezarea (Fapte 8:40).

Enea

nu se conosc prea multe despre el: vârsta, naţionalitate, dacă credea în Isus sau nu
era paralizat de 8 ani, ceea ce însemna că nu avea şanse de îndreptare
era deci o povară pt el şi familia sa

Ce face Petru?

îl vindecă pe Enea – de fapt el spune că „Isus Cristos te vindecă! Ridică-te şi fă-ţi patul!”
este izbitoare asemănarea cu felul în care Isus lucra (vezi Luca 5:24)
Petru deci, călca pe urmele lui Isus – de fapt era condus de Isus în ceea ce făcea!

Rezultatele:

Enea a devenit o „minune umblătoare” (vs.34b)
Vederea lucrării lui Petru a produs credinţa în locuitorii din Lida şi Şaron
Credinţa lor a produs „întoarcerea” lor la Domnul (vs.35) şi
Petru a rămas probabil acolo pentru ceva timp ca să păstorească „turma” lui Isus, după cum Domnul îi ceruse (Ioan 21:15-17).

vs.36-42 – Petru învie pe Tabita la Iafo

Petru este chemat „la datorie” la Iafo, oraş port, (grecii îi spuneau Iope), actualul Iafa, pentru că Dumnezeu avea în plan să mântuie mulţi oameni din acel loc. Din acest oral plecase profetul Iona, încercând să fugă de chemarea lui Dumnezeu de a merge la Ninive.

Petru este chemat de ucenicii care avuseseră o mare pierdere prin moartea Tabitei.

Tabita (ebraică) sau Dorca (greacă)

un exemplu viu de credinţă – „plină de fapte bune şi milostenii” (vs.36)
de obs. cât de activă era viaţa ei, ca o „gazelă” după cum îi era numele.
se îmbolnăveşte şi moare! (vs.37) – de ce s-a îmbolnăvit?? De prea multă muncă?

Lecţii:

Este o mare nevoie de Tabita în bisericile de astăzi – lucrarea cea mare este făcută adesea de puţine „Tabita”, care pot muri oricând!
Trist este când biserica nu apreciază şi nu urmează exemplul acestor oameni decât când ei nu mai sunt!

Ce face Petru?

este disponibil (vs.39) – el a înţeles că Domnul era Cel care îl chema acolo
face ce văzuse pe Isus:
scoate afară pe oameni – nu era vorba despre el (Petru)
îngenunchează şi vorbeşte cu Isus - era vorba despre ce vrea Isus!
el cheamă la viaţă pe Tabita – „Tabita cumi”(ebr) – vezi învierea fiicei lui Iair (Luca 8)

Rezultate:

Tabita învie şi este văzută de credincioşii de acolo
Învierea ei ajunge cunoscută de toţi locuitorii din Iafo (vs.42a)
Mulţi oameni au crezut în Isus (vs.42b)
Petru a rămas la Iafo ca să întărească în credinţă credincioşii de acolo (vs.43)

O întrebare însă ne stă pe limbă: De ce nu se mai întâmplă astfel de lucruri şi astăzi???

nu este adevărat că Dumnezeu nu mai face minuni şi astăzi – Dumnezeu lucrează cu putere în locurile unde credinţa este persecutată (China, Indonezia, India, Africa)
nu mai suntem aşa de dependenţi de puterea lui Dumnezeu – ne bazăm pe material, influenţă, educaţie... „căci zadarnic este sprijinul dat de om!” (Ps.108:12b)
nu ne mai aşteptăm ca Dumnezeu să lucreze în acest mod – suntem prinşi de „poftele lumii”
este prea mult păcat „în tabără” (vezi Iosua 7)

TREBUIE să ne cercetăm inimile şi să vedem CUM şi UNDE suntem!

Ps.139:23-24

23 Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima, încearcă-mă şi cunoaşte-mi frământările! 24 Vezi dacă sunt pe o cale rea şi du-mă pe calea veşniciei!

SUNTEM NOI CONDUŞI DE DUMNEZEU???

Tit 2:11-15

11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat 12 şi ne învaţă să renunţăm la lipsa de evlavie şi la poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum într-un mod cumpătat, drept şi evlavios, 13 în timp ce aşteptăm fericita nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Cristos. 14 El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un popor care să fie doar al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune. 15 Spune aceste lucruri, îndeamnă şi mustră cu toată autoritatea! Nimeni să nu te dispreţuiască!

CARE ESTE PASIUNEA NOASTRĂ??? PENTRU CE TRĂIM NOI???

Fapte 10:1-48 – Petru şi mântuirea lui Corneliu, la Cesarea

Capitolul 10 este un capitol cheie în expansiunea planului lui Dumnezeu de răspândirea a Evangheliei. Aici avem înregistrată mântuirea unui om care era total dintre Neamuri, împreună cu familia sa. Ne aflăm la aproximativ 10 ani de la Rusalii şi ne-am întreba de ce a durat atâta ca Evanghelia să ajungă la Neamuri, dar Dumnezeu lucrează în timp şi foloseşte oameni potrivitţi la timpul potrivit, la locul potrivit.

Să-L cunoaştem pe Corneliu (vs.1-7)

locuia în Cezarea (vs, capitala romană a regiunii Iudeea, situată la aproximativ 110 Km la N-V de Ierusalim şi 50 Km la N de Iafo, unde se afla Petru.
era centurion – ofiţer roman subaltern, ce comanda peste 100 de oameni, din cohorta „Italiana”, o divizie a Legiunii romane ce număra 6000 de soldaţi.
era un „temător de Dumnezeu” – expresie folosită pt a descrie neevreii care nu erau prozeliţi, dar care credeau în Dumnezeu şi ţineau toate normele etice şi morale ale iudaismului (vs.2)
Deşi era religios, nu era mântuit şi o ştia! – o mare diferenţă între el şi mulţi oameni religioşi din zilele noastre care cred că sunt mântuiţi prin faptele lor religioase.
Dumnezeu intervine printr-un înger, într-o vedenie, care îi spune ce să facă – să-l cheme pe Petru care avea să îi săpună ce trebuie să facă să fie mântuit (vs.3-6). De reţinut este că tot Dumezeu este Cel care iniţiază planul de mântuire a lui Corneliu
Corneliu ascultă de ce i-a spus Dumnezeu să facă.

Pregătirea lui Petru (vs.9-23a)

este de reţinut faptul că Simon stătea la un „tăbăcar”, un om care era considera „necurat” de Lege pt că lucra cu animale moarte (Lev.11:35-40). Petru deci, făcea progrese în deschiderea sa faţă de metodele de lucrare ale lui Dumezeu. Isus ar fi stat la acest om şi se pare că Petru a fost condus de Dumnezeu să stea la acest om, de unde avea să fie chemat pt o altă misiune.

Lecţie: UNDE TE TRIMITE DUMNEZEU ca să aştepţi până când te va folosi???)

Însă Petru avea multe probleme în ceea ce priveşte înţelegerea planului lui Dumnezeu de mântuire al întregii lumi. Pentru asta Dumnezeu avea să îl pregătească mai întâi.
Petru este un om al rugăciunii – un element propice pregătirii lui Dumnezeu în viaţa noastră.
Dumnezeu îi arată o vedenie prin care Dumnezeu vrea să-l înveţe că trebuie să renunţe la ce „ştia” foarte bine că este bine.
Legea era „zidul de despărţire” între evrei şi neevrei, care trebuia dărâmat în mintea şi inima lui Petru, ca să înţeleagă că Dumnezeu vrea să mântuiască prin Isus pe toţi oamenii şi aceasta doar prin credinţa în jertfa Lui. (Efeseni 2:14-18)
Deci şi evreii şi neevreii sunt „necuraţi” dar Dumnezeu are milă de toţi prin Isus Cristos. „pentru că Dumnezeu i-a închis pe toţi în neascultare, ca să-Şi arate îndurarea faţă de toţi.” (Rom.11:32)
Dumnezeu i-a aratat vedenia despre mâncare pt că „îi era foame” (vs.10) şi i-a vorbit condiţiei în care era.
Petru invită mesagerii lui Corneliu să stea la el peste noapte (vs.19-23a)

Plecarea lui Petru la Corneliu (vs.23b-33)

Petru ascultă de porunca lui Dumnezeu de a merge cu mesagerii lui Corneliu – se făcea 2 zile de la Iafa la Cezarea.
Petru este înţelept şi ia nişte fraţi (6 fraţi evrei – Fapte 11:12)
Corneliu era martor şi evanghelist înainte de a fi mântuit, căci chemase toată familia şi prietenii (vs.24)
Petru era un slujitor smerit al lui Cristos (vs.25-26) – ar fi fost uşor să accepte onoarea lui Corneliu. El era un slujitor nu un „star vindecător”, nu o celebritate a vremii sale.
Petru este transparent (vs.28-29) – el povesteşte lupta sa interioară în ceea ce priveşte discriminarea facută prin ţinerea la litera Legii, dar atribuie transformarea sa lui Dumnezeu care îl pregătise.

Dar de ce îl întreabă Petru pe Corneliu „Cu ce scop aţi trimis după mine? (vs.29b)” Nu ştia deja?
Ca să i se confirme cele spuse despre Corneliu
Ca să fie confirmare şi pt cei 6 martori evrei
Corneliu răspunde în detaliu, confirmând cele spune de slujitorii săi (vs.30-33)

Petru predică Evanghelia (vs.34-44)

Evanghelia păcii este calea împăcării cu Dumnezeu (vs.36) – toţi oamenii sunt despărţiţi de Dumnezeu datorită păcatului lor.
Evanghelia conţine viaţa, moartea şi învierea lui Isus Cristos (vs.37-41)
Evanghelia trebuie predicată – Evanghelia este Isus (vs.42)
Credinţa în Isus oferă iertarea/achitarea păcatelor

Petru a fost întrerupt de Duhul Sfânt, coborându-se peste „toţi cei care ascultau Cuvântul” (vs.44-48)

Nu era prima dată când era întrerupt Dumnezeu: Tatăl l-a întrerupt pe muntele schimbării la faţă a lui Isus (Mat.17:4-5), Fiul l-a întrerupt în chestiunea taxei pt templu, şi aici Duhul l-a oprit pt că oamenii ce ascultau Evanghelia erau gata să creadă în Isus.
Confirmarea mântuirii acestor neevrei a fost prin evidenţa mânifestării Duhului Sfânt prin vorbirea în limbi, aşa cum ei o avuseseră la Rusalii. (vs.46) – de comparat cu 11:15-18.
Botezul este dovada fizică exterioară a credinţei interioare! (vs.47)

Lecţii:
Mântuirea nu vine prin fapte religioase (Isaia 1)
Mântuirea vine prin auzirea Evangheliei curate (Rom. 10:17)
Dumnezeu nu este părtinitor (vs.34)

Dumnezeu vrea să ne conducă/să ne folosească, dar ...
suntem noi disponibili?
Căutăm faţa/voia Lui cu pasiune?

Studiu: Florin Enescu

Posted in: