Fapte 9:1-31 - Arestat de Dumnezeu!

Fapte 9:1-31 - Arestat de Dumnezeu! from William Anderson on Vimeo.

„Convertirea lui Saul din Tars, persecutorul de seamă al primilor creştini, a fost probabil cel mai mare eveniment din istoria bisericii, după pogorârea Duhului Sfânt la Rusalii.” (W. Wiersbe)

Dumnezeu avea un plan şi nimic nu avea să oprească sau să încetinească planul Său de răspândire a Evangheliei „în Ierusalim, în Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului” (Fapte 1:8). Până în acest moment Evanghelia umpluse Ierusalimul, şi prin persecuţie ea ajunsese se împrăştie în toată Iudea (Sudul Israelului) şi în Samaria (Nordul Israelului) dar, oare cum avea să ajungă în toată lumea??? Ei bine, în mijlocul persecuţiei, Dumnezeu avea să aleagă un om, care deşi îl ura pe Fiul Său din neştiinţă, El avea să devină „Apostolul Neamurilor”, primul misionar mondial, care avea să cucerească lumea pentru Cristos! El este cel care a spus „Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelie, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede...”
Iată povestea convertirii acestui om. Ea ne mai este descrisă de însuşi Pavel în cap.22 şi 26.

I. Întâlnirea cu Isus (vs.1-9)

vs.1 – Îl vedem pe Saul continuând în zelul său neobosit de a persecuta biserica, crezând că face un lucru bun pentru Dumnezeu.
Dar ne putem întreba „De ce acest om religios, respectat şi rafinat era aşa de pornit împotriva urmaşilor lui Isus?”
Probabil că atunci când la văzut pe Ştefan murind pt credinţa lui în Cristos, ceva în interiorul lui s-a zguduit şi astfel reacţia lui a fost să se îndârjească şi mai mult împotriva urmaşilor lui Isus din Nazaret.
El avea motive serioase şi destul de întemeiate după părerea lui, ca să conducă aceste raiduri împotriva urmaşilor acestei „căi”. Probabil că el se gândea la faptul că:
Isus din Nazaret este mort. Nu putea ca acest „nimeni”, ce fusese răstignit să fie Mesia evreilor, cel promis. Potrivit Legii oricine era „atârnat pe lemn” este blestemat (Deut. 21:23). Acesta nu putea să fie „Alesul lui Dumnezeu”!
Urmaşii Lui afirmă că Isus este viu şi fac minuni în Numele Lui – dar ei fac asta prin puterea lui Satan. „Acestia sunt o sectă periculoasă ce trebuie eliminată cât mai rapid, până când nu distruge ea credinţa şi tradiţia evreiască.”
Însă Saul, în ciuda faptului că era foarte educat şu pregătit, el era orb spiritual şi nu vedea/înţelegea că întreg Vechiul Testament vorbeşte despre Mesia (2 Cor.3:12-18). Ca mulţi alţi concetăţeni ai săi, el se poticnea în Cruce (1 Cor.1:23), pentru că depindea de „neprihănirea lui” prin împlinirea Legii, nu prin neprihănirea lui Dumnezeu oferită celui care crede (Fil. 3:1-10).

Lecţii:

Mulţi oameni astăzi sunt deranjaţi când li se spune că sunt păcătoşi şi că au nevoie de Cristos – ei se bazează pe ei, pe faptele lor religioase, pe siguranţa ce le-o oferă tradiţiile omeneşti.

Respingerea lor faţă de Dumnezeu este „întemeiată” pe „dovezi serioase”, însă este acest lucru adevărat?
vs.2 – precum am văzut din cap anterior, Saul avea o singură viteză – maximum!
s-a asigurat legal prin protecţia liderilor din Ierusalim – scrisori de trimitere de la liderul Tribunalului Evreiesc (Marele Preot)
şi-a lărgit planurile de atac – Damasc, un oraş foarte important (~240 Km de la Ierusalim, călătorie de 6 zile), avea o mare populaţie de evrei – se presupune că aveau între 30-40 de sinagogi.
Faptul că Pavel vroia să meargă acolo după creştini, arată cât de eficientă a fost răspândirea Evangheliei de către credincioşii din Ierusalim. Se pare că mulţi plecaseră din Ierusalim acolo, iar Pavel vroia să îi aducă înapoi la Ierusalim pt a fi judecaţi şi executaţi.
Termenul „cale” era numele credinţei primilor creştini, probabil de la cuvintele lui Isus „Eu sunt Calea...” din Ioan 14:6 – acest termen apare de multe ori în Fapte (18:25-26; 19:9, 23; 22:4; 24:14,22).

În vs.3-9 avem descrisă întâlnirea lui Pavel cu Isus – sunt câţiva paşi:

„o lumină din cer”(vs.3) – de asta a fost nevoie pentru a-l opri din viteză şi a-i atrage atenţia lui Pavel. Dumnezeu are o metodă de a ajunge la inima fiecărui om!

„a căzut la pământ” (vs.4a) – de pe calul său „mare” (cum zicea Spurgeon) a ajuns la pământ.

„a auzit o voce: Saul, Saul, de ce Mă persecuţi?”(vs.4b) – Saul plecase să aresteze pe urmaşii lui Isus, dar el avea să fie arestat de însuşi Isus! 30 de ani mai târziu, el spunea despre acest moment că „am fost apucat de Cristos (Fil.3:

El descoperă că Isus este viu! – „Cine eşti, Doamne?” (vs.5a) – datorită acestui lucru trebuia să-şi schimbe poziţia/atitudinea faţă de El, adică să se pocăiască, un lucru aşa de dificil pt un fariseu auto-neprihănit.

El descoperă că este un păcătos pierdut! – „Eu sunt Isus pe care tu îl persecuţi!”(vs.5b) – Saul credea că-L slujeşte pe Dumnezeu, când în realitate el îl persecuta pe Mesia! Potrivit Legii el era neprihănit, potrivit lui Mesia, fără de El era condamnat!

„îţi este greu să dai cu piciorul într-un ţepus?” – aceste cuvinte nu se află în textul original scris de Luca, dar apar în textul cap.26 vs.14, când Pavel îşi povesteşte convertirea înaintea regelui Agripa. Aceste cuvinte sunt o mini-pildă care arată cât de absurd este omul care se împotriveşte lui Dumnezeu.

„tremurând şi plin de frică, a întrebat „Doamne ce vrei să fac?” (vs.6a) – de observat disponibilitatea lui Pavel – un semn clar al întoarcerii adevărate la Dumnezeu.
Dumnezeu îi arată câţiva paşi mici, de început (vs.6b) pe care Pavel îi face fără cârtire, deşi nu vedea nimic, dar fiind ajutat de cei care erau cu el.

vs.6-9 – Dumnezeu l-a smerit pe Saul – ochii lui fizici erau orbiţi, dar ochii spirituali începeau să capte vedere de sus! Ia dat 3 zile de meditare în post şi rugăciune, timp în care, fără îndoială, a început să-şi re-aranjeze toate cunoştinţele sale despre Dumnezeu. Dumnezeu îi arăta acum cum relaţia cu El a fost dintotdeauna prin har şi prin credinţă, Isus fiind împlinirea acestor lucruri, nu prin Legea pe care el o ţinuse toată viaţa.

Lecţii:

Întoarcerea lui Pavel la Dumnezeu nu este una obişnuită, căci nu prea mulţi dintre noi am avut o astfel de experineţă când ne-am întors noi. Lucrul clar este că Dumnezeu este cel care iniţiază întâlnirea cu El.

Întoarcerea lui Pavel este un mesaj de speranţă şi încurajare pentru fiecare om, căci dacă „cel mai mare păcătos” (1 Tim.1:12-16) a fost mântuit, atunci oricine poate fi mântuit!
II. Întâlnirea cu Anania (vs.10-19)

Anania era un evreu devotat: temător de Dumnezeu şi de o reputaţie bună înaintea oamenilor (Fapte 22:12) - el credea în Isus Cristos ca Mesia. El ştia ce reputaţie avea Saul şi că venea la Damasc ca să aresteze pe cei credincioşi. (vs.13)
Anania era un ucenic disponibil lui Dumnezeu (vs.10b-12) – dar nu era naiv, căci ştia la cine îl trimite Dumnezeu.
De obs. faptul că Pavel se ruga (vs.11b) – „Rugăciunea este autograful Duhului Sfânt pe inima reînointă”, spunea Spurgeon. De asemenea, Dumnezeu îi descoperise într-o vedenie ce avea să i se întâmple – Anania („Hanania” = „Dumnezeu este plin de har”) avea să vină la el să se roage pt el ca să vadă din nou.

vs.15-16 este un bun rezumat al vieţii lui Pavel de aici încolo!
A fost ales prin har, nu l-a ales el pe Dumnezeu (1 Tim.1:14)
A fost făcut un vas special (2 Tim.2:20-21)

Dumnezeu avea să lucreze în el şi prin el pt a-Şi împlini scopul răspândirii Evangheliei în toată lumea – aici avem prima referinţă în cartea Faptelor a faptului că Evanghelia va merge la Neamuri (apoi în Fapte 22:21; 26:17)
Avea să sufere pt Numele lui Isus Cristos – un lucru care pune în evidenţă de la început devotamentul lui Pavel faţă de Evanghelie!

vs.17-19 ne arată ascultarea lui Anania care a mers până la capăt – îndeplinirea misiunii sale care a dus la:
vindecarea lui Pavel (vs.18)
umplerea/împuternicirea lui cu Duhul Sfânt (vs.17b)
punerea lui în părtăşie cu Anania (vs.17a) şi Biserica din Damasc (vs.19) – de la care a avut de învăţat multe despre Isus, el fiind un „burete” uscat.

Lecţii din viaţa lui Anania:

Dumnezeu poate folosi „un singur om” indiferent cât de neînsemnat este! - un lucru pe care-l uităm şi care este uimitor. Anania ne învaţă să o lecţie de viaţă „Trăirea cu Isus în lumea aceasta va duce la împlinirea acelor lucruri pe care El le-a pregătit pt noi să le facem pt El şi care vor avea exact impactul dorit şi destinat de El.”

Voi fi eu un astfel de om??? „Caut printre ei un om, care să stea în spărtură...” (Ezech.22:30)

Nu trebuie să ne fie teamă să ascultăm de Dumnezeu – indiferent de cât de neclară este voia Lui, poate chiar periculoasă – El are totul aranjat, în control!

Să nu subestimăm niciodată valoarea unui singur om întors la Cristos! Petru a fost folosit la mii de oameni în Ierusalim, Filip la fel în Samaria, iar Anania a fost trimis la un singur om – Saul, care a devenit Apostolul Neamurilor şi care a influenţat pt veşnicie milioane de oameni din diferite naţiuni, şi continuă chiar şi astăzi.

Pe 21 Aprilie 1855, Edward Kimball a condus la Cristos pe unul din elevii săi de şcoală duminicală. Nu avea cum să ştie că acest băiat, Dwight L. Moody, va deveni într-o zi evanghelistul de seamă al lumii.
III. Întâlnirea cu opoziţia (vs. 20-25)

Saul, după ce se întărise fizic, dar şi spiritual cu fraţii din Damasc, a început „imediat” să predice despre Isus. Fiind un învăţător şi vorbitor foarte bun, se folosea de dreptul de a vorbi în sinagogile din oraş.
Mesajul său era Isus este Fiul lui Dumnezeu, adică Isus este Dumnezeu! (vs.20)
în cultura evreiască a fi „fiul lui” însemna a te indentifica cu părintele tău. Acesta era ADEVĂRUL care îi schimbase viaţa şi asta predica la oricine.
Fiind expert în VT el vedea tot mai mult („se întărea”) cum Cristos era inima întregului mesaj/plan al lui Dumnezeu. (vs.22)
de obs. este faptul că el a început să predice de acolo unde era – un lucru care este sănătos pentru fiecare credincios.

Reacţiile oamenilor (vs.21-25)

unii erau uimiţi, dar nu mântuiţi! (vs.21a)
alţii erau intrigaţi, dar nu mântuiţi! (vs.21b)
alţii au vrut să-l omoare (vs.23) – a descoperit cum este să fii „vânat” pt Isus!
ucenicii l-au ajutat să scape (vs.24-25)
Aici (între vs.22-23) este momentul când Pavel a mers în deşertul Arabiei pentru 3 ani, lucru despre care menţionează în scrisoarea sa către credincioşii din Galatia (Gal.1:17).

De ce a mers acolo? Probabil că Domnul i-a spus să se retragă pt o vreme, timp în care avea să fie instruit în Cuvântul lui Dumnezeu de însuşi Domnul Isus.
Astfel despre acest lucru vorbeşte el în epistola către bisericile Galatiei când spune:

„11 Vă fac cunoscut, fraţilor, că Evanghelia vestită de mine nu este de origine umană, 12 pentru că n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci mi-a fost descoperită de Isus Cristos. 13 Voi aţi auzit despre felul meu de viaţă pe când eram în iudaism, aţi auzit că am persecutat peste măsură biserica lui Dumnezeu, că am încercat s-o distrug 14 şi că eram mai înaintat în iudaism decât mulţi din neamul meu, din generaţia mea, fiind plin de râvnă pentru tradiţiile strămoşilor mei. 15 Dar când Dumnezeu, Care m-a pus deoparte încă din pântecele mamei mele şi m-a chemat prin harul Său, 16 a dorit să-L descopere pe Fiul Său în mine, ca să-L vestesc printre neamuri, nu am cerut imediat sfatul unui om, 17 nici nu m-am suit la Ierusalim, la cei care au fost apostoli înaintea mea, ci m-am dus în Arabia, iar după aceea m-am reîntors în Damasc.” (Gal.1:11-17)

IV. Întâlnirea cu credincioşii din Ierusalim (vs. 26-31)

După cum şi-a dorit, Saul avea să ajungă în Ierusalim pentru a se întâlni cu ucenicii Domnului, liderii Bisericii „mamă”, dar lucrurile nu aveau să meargă foarte uşor nici aici. De fapt s-au petrecut în 2 etape:
1. Saul a fost respins (vs.26)
Credincioşii din Ierusalim le era teamă de el
deşi „a tot încercat” (spune de fapt acolo), ucenicii nu aveau încredere în el – probabil credeau că acesta este un şiretlic ca să se infiltreze între ei.
Nu credeau că Pavel era ucenic al lui Cristos... ca să nu mai vorbim de a fi Apostol al Neamurilor. Lucrul acesta poate părea ciudat, având în vedere că cei din Damasc trebuie să le atestat întoarcerea lui Saul la Cristos... poate erau aşa suspicioşi din cauza „dispariţiei” sale în deşert!?

2. Saul a fost acceptat (vs.27-31)
Barnaba a fost omul cheie aici, folosit de Dumnezeu pt a-l introduce pe Pavel apostolilor şi Bisericii.
vs.27 - Acest om era într-adevăr „fiul mângâierii/încurajării” pt că l-a ajutat pe Pavel într-un moment foarte critic, căci nu îi era uşor să fie respins chiar de ai săi compatrioţi.
vs.28 - Barnaba l-a dus la apostoli şi a girat întoarcerea lui Saul şi chemarea sa ca apostol al Neamurilor. A făcut o treabă completă!

Saul a putut mărturisi pe Cristos în Ierusalim împreună cu apostolii (vs.28)
Însă şi aici avea să fie dorită moartea lui, de data aceasta chiar de cei care-l uciseseră pe Ştefan, al cărui sânge cercetase inima lui. (vs.29)
Lucrul acesta se pare că a adus pericol mai mare asupra bisericii din Ierusalim şi astfel au hotărât să-l trimită în Tars, de unde era el, unde avea să stea vreo 7-8 ani.

În Fapte 22:17-21, Pavel însă explică acel moment ca fiind direcţionat de Dumnezeu care ştia că iudeii elenişti vroiau să-l omoare, iar El mai avea de lucru cu Saul... în toată lumea. N-o să ne mai întâlnim cu Saul decât în cap.11:25, unde tot Barnaba îl găseşte şi duce în Biserica din Antiohia

vs.31 – este un sumar al stării Bisericii pe care Luca ni-l oferă la acest moment, lucru cu care ne-a mai obişnuit şi în capitolele anterioare (2:46-47; 4:4, 32; 5:12-14).
Biserica creştea spiritual dar şi numeric
Duhul Sfânt producea această creştere
Uşa Evangheliei fusese deschisă pt evrei (Fapte 2), apoi pt Samariteni (Fapte 8), curând va fi deschisă pt Neamuri (Fapte 10). Saul va ieşi „din scenă” pt o vreme şi vom continua cu Petru (până în cap.12), dar apoi Saul (Pavel) va umple restul de pagini din istoria Bisericii primare (din cap.13).

Dumnezeu îşi schimbă lucrătorii, dar lucrarea Sa continuă! Vrei să fii lucrător/parte în lucrarea Sa?

Studiu: Florin Enescu

Posted in: