duminică, 7 februarie 2010

Fapte 7 - Încoronat de Dumnezeu




În acest capitol 7, Ştefan ne oferă o împlinire cu viaţa sa a îndemnului Apostolului Petru care ne spune „Fiţi întotdeauna pregătiţi să răspundeţi oricui vă întreabă despre motivul nădejdii care este în voi.” Avem aici o capodoperă apologetică susţinută puternic printr-o pleiadă de argumente logice şi teologice, pe care Ştefan, mânat de Duhul lui Dumnezeu le „toarnă” înaintea celei mai înalte curţi de judecată israelite - Sinedriul.

În capitolul anterior, din ceea ce părea o imagine şi o întorsătură tristă în viaţa Bisericii Primare, Dumnezeu avea să-i înveţe pe primii credincioşi unul din lucrurile fundamentale ale vieţii cu Dumnezeu: SLUJIREA. Lucrul acesta, am văzut noi, este vital pentru înaintarea şi dezvoltarea sănătoasă a Bisericii, deci a fiecăruia dintre noi, dacă suntem ai Lui Cristos. Am învăţat prin exemplul Apostolilor că slujirea trebuie să curgă din comuniunea noastră cu Dumnezeu (rugăciunea) şi trebuie să fie alimentată şi direcţionată de principiile lui Dumnezeu (Scripturile).

Imaginaţi-vă această frumuseţe de Biserică! Un „Trup” uriaş care făcea „Cuvântul lui Dumnezeu să se răspândească” şi în care „numărul ucenicilor creştea tot mai mult...” (Fapte 6:7)

Se pare că Ştefan era un membru aşa de activ care nu putea fi trecut cu vederea de nimeni, căci era un om „plin”, dar nu de el, ci de Duhul lui Dumnezeu. După ce a slujit mai întâi „la mese” în biserică, l-am văzut apoi în afară plin de putere făcând minuni şi semne în afara ei, lucru care a stârnit invidia concetăţenilor religioşi, care au încercat să-l elimine: mai întâi teologic, apoi prin „şmecherii” politice. Însă Ştefan era de neoprit! Cu el se întâmpla ce spusese Ap. Pavel că se va întâmpla cu orice slujitor/diacon credincios – „Căci cei ce slujesc bine ca diaconi câştigă o poziţie bună pentru ei înşişi şi o mare îndrăzneală în credinţa care este în Cristos Isus.” (1 Tim.3:13)

Dar credeţi că diavolul, la o astfel de privelişte, avea să stea „cu mâinile în sân”??? Nicidecum! Precum am văzut, spre sfârşitul cap.6, lui Ştefan i se întinde o cursă de cuzaţii false, dar bine ticluite cu aşa zişi „martori”. Astfel Ştefan era acuzat de blasfemie împotriva părinţilor naţiunii, de blasfemie împotriva lui Dumnezeu (6:11), de blasfemie împotriva Templului, blasfemie împotriva Legii şi de ameninţarea tradiţiei evreieşti „date de Moise” (6:14)

Ştefan însă nu se va apăra pe sine prin răspunsul său. El de fapt le va arăta Evanghelia/pe Isus prin toată istoria naţiunii Israel, cum de fapt ei L-au respins pe Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Ştefan le prezintă Evanghelia într-un mod în care ei putea să-l înţeleagă – prin istoria lor.

Fapte 7:1-8 – Ei nu au înţeles adevărata lor spiritualitate

Ştefan începe prin a le vorbi respectuos despre „Dumnezeul slavei”, şi avea să-şi sfârşească vorbirea şi chiar viaţa prin a vedea slava Dumnezeului pe care-L slujea cu aşa dragoste (7:55). Însă tocmai această slavă, care fusese parte din moştenirea naţională a lui Israel (Rom.9:4), o pierduseră de-alungul veacurilor, datorită depărtării lor de Dumnezeul cu care se lăudau, dar nu-L cunoşteau de fapt.

Ei se lăudau/mândreau cu Avraam – strămoşul naţiunii Israel
Aşa făcuseră şi cu Isus “Tatăl nostru este Avraam! Dacă aţi fi copiii lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.” (Ioan 8:39)
Relaţia lui Avraam cu Dumnezeu
a fost bazată pe har şi credinţă:
Dumnezeu l-a ales (vs.2-4) - HAR
Dumnezeu i-a promis un fiu (vs.5) şi o ţară (vs.6-7) – CREDINŢA
Toate acestea au venit mult mai târziu – ca să se vadă sursa mântuirii lui: prin har şi prin credinţă (lucrul acesta este explicat pe larg de Pavel în Romani 4).

Fapte 7:9-36 – Ei au respins eliberatorii trimişi de Dumnezeu

Avem 2 mari eroi ai acestui popor: Iosif şi Moise, care au în comun faptul că prima dată au fost respinşi ca eliberatori, apoi au fost acceptaţi.

Iosif (vs.9-19)
Patriarhii” (cei 12 fii ai lui Iacov) au fost invidioşi pe Iosif, tipul al lui Isus (vs.9a)
Patriarhii au respins pe Iosif, vânzându-l (vs.9b)
Dumnezeu le-a scăpat viaţa prin Iosif – când l-au acceptat (vs.13-14)

Moise (vs.20-36)
Poporul l-a respins prima dată în încercarea sa de a-i elibera (vs.25-29)
Când l-a trimis Dumnezeu, l-au primit şi astfel i-a eliberat de sclavia egipteană (vs.35-36)

Fapte 7:37-43 – Ei au nu au ascultat de Lege

Ştefan era acuzat de blasfemie împotriva Legii sacre a lui Dumnezeu, dar el le va arăta cum ei ca naţiune, în repetate rânduri au încălcat-o!

Dumnezeu le-a dat Legea Sa în pustie – „cuvintele vii” (vs.38)
Poporul a respins-o (vs.39)
„n-au vrut să asculte”, „au respins-o”
S-au dat la idolatrie (vs.40-43)

Fapte 7: 44-50 – Ei au dispreţuit Templul

Martorii mincinoşi l-au acuzat pe Ştefan de distrugerea Templului. Dar, în istoria lor ca popor al lui Dumnezeu, exact acelaşi lucrur făcuseră ei!
Moise a construit Cortul Întâlnirii unde gloria lui Dumnezeu a locuit (Ex.40)
Solomon a construit Templul unde s-a pogorât gloria lui Dumnezeu (1 Împ.8)
Dar poporul începând cu liderii spirituali s-au dat la idolatrie, superstiţii, afaceri (2 Împ.21; Eze.8). Ieremia profetul îi avertizase de aceste practici şi de faptul că transformaseră Templul într-o „peşteră de tâlhari” (Ier.7:1-16).
Dacă ar fi ascultat ei de profeţii trimişi de Dumnezeu! Nu ar mai trecut prin chinurile asediurilor babiloniene (Plângerile) şi distrugerea Ierusalimului.
Concluzia este că Dumnezeu nu locuieşte în clădiri, fie ele chiar „sfinte” (vs.48-50), nu este interesat de ritualuri fără sens, ci de inima omului smerit şi temător de El (Isaia 66:2b – „Iată însă omul spre care voi privi: spre cel umil şi smerit în duh, spre cel ce se cutremură la Cuvântul Meu.”)

Fapte 7:51-53 – Ei au respins şi acum respingeau pe Dumnezeu şi Adevărul Său

Aici vedem scopul celor spuse până acum de Ştefan, care era profetul lui Dumnezeu pentru generaţia actuală.
Stefan aplică Cuvântul:
„încăpăţânaţi” = “cu gâtul înţepenit” (de 20 x în VT, de ex. Ex.32:9)
„cu inima şi urechile necircumcise” (de ex. Ier. 9:26)
Deut. 10:16 - „De aceea circumcideţi-vă inima şi nu mai fiţi încăpăţânaţi.”
Mesajul lui este clar: „vă împotriviţi Duhului Sfânt” = HULĂ
Aţi devenit „trădători şi ucigaşi” ai lui Mesia
Nu aţi păstrat Legea, prin neascultarea ei.

Fapte 7:54-60 – Ştefan Martirul încoronat de Isus!

Ceea ce putea să fie salvarea lor, ocazia de a-şi schimba atitudinea faţă de Dumnezeu, a devenit o altă crimă – a 3a (1. Ioan Botezătorul, 2. Isus).

De observat contrastul puternic între Sinedriu şi Ştefan
Ştefan a fost exact ca Isus! A fost un urmaş adevărat al lui Isus... chiar până la moarte la fel.
Ştefan, vine de la „stefanos” = cununa celui învingător. (în NT mai apare şi cununa „diadema” = „cununa împărătească”)

Apoc. 2:10 „Fii credincios până la moarte şi-ţi voi da cununa (stefanos) vieţii.”

De obs. este faptul că Isus stă în picioare la dreapta lui Dumnezeu – în contrast cu alte daţi când El şade la dreapta Tatălui. Astfel l-a întâmpinat pe primul martir al Său.

Lucruri de învăţat de la Ştefan:

Dumnezeu nu respectă, nu ţine şi nu este interesat de locuri, oameni, tradiţii şi obiceiuri!

24 Dumnezeul Care a făcut lumea şi tot ce este în ea este Domnul cerului şi al pământului; El nu locuieşte în temple făcute de mâini 25 şi nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea nevoie de ceva, El Care dă tuturor viaţă, suflare şi toate lucrurile. 26 Dintr-un singur om, El a făcut fiecare neam de oameni, ca ei să locuiască pe toată suprafaţa pământului, le-a desemnat mai dinainte vremurile şi a stabilit hotare locuinţei lor, 27 pentru ca ei să-L caute pe Dumnezeu şi, poate, să-L şi găsească, în timp ce bâjbâie după El, măcar că nu este departe de nici unul dintre noi. 28 «Căci în El trăim, ne mişcăm şi existăm»8; sau, aşa cum au spus şi unii dintre poeţii voştri: «Căci şi noi suntem urmaşii Lui.»
29 Deci, dacă suntem urmaşii lui Dumnezeu, n-ar trebui să ne gândim că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei, o imagine făcută prin îndemânarea şi gândirea omului. 30 Dumnezeu a trecut cu vederea vremurile de neştiinţă, şi acum le porunceşte tuturor oamenilor, de pretutindeni, să se pocăiască, 31 pentru că a rânduit o zi în care urmează să judece lumea cu dreptate, prin Omul pe Care L-a desemnat pentru aceasta, dovedindu-le tuturor acest lucru prin faptul că L-a înviat dintre cei morţi!“ (Fapte 17:24-31)

Dumnezeu, deşi nu meritam, a făcut totul ca să fim salvaţi de mânia Lui dreaptă – asta când nici măcar nu ne păsa de El.

6 pentru că, în timp ce noi eram neputincioşi, Cristos a murit, la timpul potrivit, pentru cei neevlavioşi. 7 Foarte rar va muri cineva pentru un om drept, deşi pentru un om bun2 poate că cineva ar îndrăzni să moară. 8 Însă Dumnezeu Şi-a dovedit dragostea faţă de noi prin faptul că, în timp ce noi eram păcătoşi, Cristos a murit pentru noi. (Romani 5:6-8)

Dumnezeu lucrează mereu la inimile păcătoşilor şi ascultă rugăciunile copilor Săi.
Rodul morţii lui Ştefan a fost Saul din Tars (vs.58) cel care a devenit Apostolul Neamurilor – Pavel. Iată ce spune el mai târziu în mărturia sa:

17 După ce m-am întors la Ierusalim, în timp ce mă rugam în Templu, am căzut într-o răpire sufletească 18 şi L-am văzut pe Domnul spunându-mi: «Grăbeşte-te, ieşi repede din Ierusalim, pentru că nu vor primi mărturia ta despre Mine!» 19 Eu am zis: «Doamne, ei ştiu că eu îi băgam în închisoare şi îi băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine, 20 iar când era vărsat sângele lui Ştefan, martorul Tău, eram şi eu de faţă, dându-mi aprobarea şi păzind hainele celor ce-l omorau!» 21 Însă El mi-a zis: «Du-te, pentru că te voi trimite departe, la neamuri!»“ (Fapte 22 :17-21)

Augustin a spun că „Dacă nu s-ar fi rugat Ştefan, Biserica nu ar fi avut niciun Pavel.”

Ştefan nu a fost un super-erou, cum nici tu şi cu mine nu suntem, dar a fost un om plin de Duhul Dumnezeului Atotputernic şi Dumnezeu l-a folosit extraordinar!
„Lumea încă are de văzut ce poate să facă Dumnezeu cu viaţa unui om care se dedică cu totul Lui.” (Henry Varley)

Studiu: Florin Enescu

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

ÎMPARTE

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More