Fapte 6 - Importanţa Slujirii

Fapte 6 - Importanţa Slujirii

După cum am văzut în capitolele anterioare din Fapte, atacurile lui Satan asupra Bisericii au venit pe multe fronturi. O serie de atacuri au fost din exterior, printr-o opoziţie frontală cu scopul de a intimida şi chiar opri mărturia credincioşilor despre Cristosul înviat, şi apoi Satan a încercat un atac din interior cu scopul de a corupe integritatea credincioşilor. Toate aceste atacuri nu au avut niciun succes!

În capitolul 6 al Faptelor, Satan încearcă un alt atac interior, după metoda „dezbină şi cucereşte”, încercând să ridice un grup împotriva altui grup. Astfel citim în prima parte a acestui nou capitol...
Fapte 6:1....
„În zilele acelea, când numărul ucenicilor creştea, evreii elenişti au început să murmure împotriva evreilor autohtoni, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la distribuirea zilnică a celor necesare. ”
„numărul ucenicilor creştea” – de obs. matematica lui Dumnezeu: în cap. 2, Dumnezeu „adăuga zilnic” Bisericii Sale; în cap. 5, Dumnezeu a „scăzut” din Biserică pe Anania şi Safira, iar aici în cap.6, Dumnezeu înmulţea Biserica.
Ce face Dumnezeu în biserica mea?
TREBUIE să trecem prin toate aceste etape pentru a avea o creştere sănătoasă în Biserică. Este „principiul curăţirii” despre care Isus vorbeşte în Ioan 15: 1-3
„1 Eu sunt adevărata viţă, iar Tatăl Meu este vierul. 2 El taie din Mine orice mlădiţă care nu aduce rod şi curăţă orice mlădiţă care aduce rod, ca să aducă şi mai mult rod”

„evreii elenişti au început să murmure (cârtească, trad.Cornilescu) împotriva evreilor autohtoni” – În timpul domniei lui Alexandru cel Mare, cultura grecească s-a răspândit în toată lumea, şi astfel unii evrei, numiţi „elenişti” au adoptat această cultură cu stilul şi obiceiurile ei, lucru care le-a adus dispreţul evreilor conservatori tradiţiei iudaice, numiţi „autohtoni”. Acest lucru s-a strecurat şi în biserică, astfel încât credincioşii „autohtoni!” priveau „de sus” pe credincioşii „elenişti”, considerându-i de o „clasă” mai joasă.

Avem de a face aici cu DISCRIMINAREA care are la bază ideea „cine este mai spiritual”.
Discriminarea are felurite manifestări, unele foarte subtile: pe criterii de etnie, de îmbrăcăminte, sociale, educaţie, trecut, denominaţiuni religioase, etc
Discriminarea este soră cu dispreţul, care aduce verişoara lui cearta cu tot neamul ei: invidia, egoismul, bârfa, etc.
În fiecare biserică există familia “TATU” ?! O ilustraţie de “rume-gat”!

Ştiţi cati membrii ai familiei “TATU” aparţin bisericii tale?

Există bătrânul DIC TATU care vrea să conducă totul, în timp ce unchiul RO TATU încearcă să schimbe totul. Sora lor AGI TATU provoacă multe probleme, cu ajutorul soţului ei IRI TATU. Ori de câte ori noi proiecte sunt sugerate, EZI TATU şi soţia lui EVI TATU, vor să aştepte până la anu’. Apoi mai este mătuşa IMI TATU, care vrea ca biserica noastră sa fie ca toate celelalte biserici. DEVAS TATU reprezintă vocea distrugerii, în timp ce POTEN TATU vrea să fie cel mai tare.
Dar nu toţi membrii familiei “TATU” sunt aşa (răi). Fratele FACILI TATU este destul de mare ajutor în problemele bisericii. Şi un membru drăguţ şi bucuros al familiei este sora FELICI TATU. Verii CUGE TATU şi MEDI TATU întotdeauna se gândesc la toate şi oferă o mâna de ajutor neîncetat. Şi, desigur, mai există şi oaia neagră a familiei, care este AMPU TATU, care s-a rupt complet de familie.

Încă o întrebare, dar de meditat: Tu, care dintre cei mai sus eşti?
Fapte 6:2
„Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor şi le-au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese!”
Orice problemă este un potenţial de dezbinare pt Biserica lui Cristos, iar Satan este cel care are grijă de acest lucru.
Orice problemă este o ocazie de ne examina personal şi ca şi colectiv – să ne examinăm lucrarea şi slujirea şi astfel să facem ce este necesar pt ca să ne urmăm chemarea şi să practicăm darurile date de Duhul. Aceasta este o disciplină sănătoasă pt fiecare credincios!

Cum au reacţionat liderii Bisericii din Ierusalim?

Când au probleme oamenii vin la liderii (şefii) lor ca să le ofere rezolvare.
Deşi acest lucru nu este total greşit, există un pericol aici – acel al „profesionalismului” – adică „de aia eşti şef (pastor) ca să rezolvi problemele bisericii...”
Când avem probleme, TREBUIE să privim şi să căutăm rezolvarea la Dumnezeu – Ps. 121: 1-2 1 Îmi voi ridica ochii spre munţi: de unde-mi va veni ajutorul? 2 Ajutorul meu vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul.”
Întrebarea este ce vrea Dumnezeu să fac eu în problemele prin care trec?

Apostolii s-au examinat pe ei şi au ajuns la concluzia că ei sunt de vină! Ei ajunseseră să fie prea ocupaţi cu slujirea nevoilor pământeşti ale oamenilor, nemai având timp pentru învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu şi rugăciune.
Lipsa rugăciunii şi Cuvântului din viaţă duce la apariţia şi dezvoltarea problemelor!
Rugăciunea (comunicarea cu Dumnezeu) şi Cuvântul (citirea, meditarea, studierea, memorarea) TREBUIE să fie lucrurile „potrivite”, adică PRIORITARE pt fiecare credincios, dar mai ales a liderilor bisericii, care trebuie să conducă Trupul lui Cristos.
Exemplul Mariei (Luca 10:38-42) – Marta era „copleşită de atât de multă slujire”, dar Maria „şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.” – a stat la picioarele lui Isus pentru a se hrăni cu Cuvântul Viu.
Fapte 6:3-5a
„3 Prin urmare, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi de înţelepciune, pe care să-i punem responsabili cu îndatorirea aceasta, 4 iar noi vom continua să dăm atenţie rugăciunii şi slujirii Cuvântului.“ 5 Vorbirea aceasta a plăcut întregii mulţimi…”

Orice problemă ne oferă ocazii specifice de slujire.
pt. apostoli a însemnat să se întoarcă la chemarea şi datoria lor de bază: rugăciunea şi învăţătura Cuvântului.
pt. ucenici a însemnat noi posibilităţi de slujire:
să aleagă – folosirea darurilor de discernământ, să recunoască evidenţele slujirii adevărate:
„vorbiţi de bine” – bune exemple, de bună reputaţie, de cuvânt
„plin de Duhul Sfânt” – roada Duhului (Gal.5:22)
„plini de înţelepciune” – să fie în stare să aplice ce ştiu în slujire
să se organizeze – 7 bărbaţi „diakonos” = „slujitori” ca să fi liderii/responsabilii slujirii administrative din Biserică.
1 Timotei 3:8-13 – Pavel descrie pe larg această poziţie de slujire şi calităţile necesare fiecărui bărbat sau femeie care se califică pentru slujirea aceasta.
Aceasta este o LECŢIE A PRIORITĂŢILOR!

Fapte 6:5b
„... aşa că l-au ales pe Ştefan, un bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, un prozelit din Antiohia;”

Ştefan – „bărbat plin de credinţă şi de Duhul...” – acesta avea să devină primul martir al lui Cristos.
Filip – avea să devină evanghelist în Samaria (Fapte 8). Mai târziu îl vedem în Cezarea vizitat de Pavel (Fapte 21) şi că avea 4 fete cu darul de proorociţe, astfel sporind în slujirea sa cu întreaga familie.
Prohor – Istoria bisericii ne spune că el avea să devină asistentul apostolului Ioan, iar după moartea acestuia a devenit prezbiterul Bisericii din Nicomedia, Bitinia (Turcia), fiind şi el martirizat.
Nicolae – mulţi învăţători biblici cred că acesta, după ce a slujit ca diacon, a început secta „nicolaiţilor” menţionată şi criticată în Apoc. 2 şi 3 – un grup ce practica abuzul spiritual.

Fapte 6:6
„... i-au adus înaintea apostolilor, care s-au rugat şi şi-au pus mâinile peste ei.”

De obs. ordinea lucrurilor aici:
„i-au adus la apostoli”
„cre s-au rugat”
„şi-au pus mâinile peste ei”

Îndemnul lui Pavel pt Timotei – „Să nu-ţi pui mâinile peste nimeni cu grabă! Să nu fii părtaş la păcatele altora! Păstrează-te curat!” (1 Timotei 5:22)

Rugăciunea este calea de a afla voia lui Dumnezeu!
Filipeni 4:6-7 6 Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, prin rugăciune şi cerere, cu mulţumire, faceţi cunoscute cererile voastre înaintea lui Dumnezeu. 7 Iar pacea lui Dumnezeu, care depăşeşte orice înţelegere, vă va păzi inimile şi gândurile în Cristos Isus.

Fapte 6:7
“Cuvântul lui Dumnezeu continua să se răspândească, numărul ucenicilor creştea tot mai mult în Ierusalim şi foarte mulţi preoţi veneau la credinţă.”

Acestea sunt rezultatele slujirii sănătoase, care are la bază rugăciunea şi învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu.
Când Evanghelia adevărată este răspândită, Dumnezeu lucrează în inimile oamenilor producând naşterea din nou, indiferent cine sunt ei, chiar şi preoţi.
Se presupune că în Ierusalim erau 8000 de preoţi care slujeau la Templu şi dintre aceştia „foarte mulţi” au crezut în Cristos.

Fapte 6:8 – Ştefan Martorul Credincios
„Ştefan, un om plin de har şi de putere, făcea minuni şi semne mari în popor.”

Aici îl vedem cum Dumnezeu îl foloseşte pe Ştefan – totul datorită credincioşiei lui!
Isus a spus că cine este credincios în lucruri mici, va fi credincios şi în lucruri mai mari. Adevărul este că NU POŢI FI CREDINCIOS în lucruri mari, dacă NU EŞTI CREDINCIOS în lucrurile mici.
Ştefan a fost credincios în „slujirea la mese” şi Dumnezeu avea să-l folosească şi mai mult. Credincioşia în slujirea mică va fi răsplătită cu o mai mare slujire.
Care este „slujirea mică” pe care ţi-a dat-o Dumnezeu? Ce faci cu ea? Eşti credincios/credincioasă?
Slujirea lui Ştefan nu s-a limitat la Biserică, ci s-a extins la cei nemântuiţi.

Fapte 6:9-15 – Preţul Slujirii Adevărate

9 Unii din sinagoga numită „A oamenilor liberi“ – a celor din Cirena, a celor din Alexandria şi a celor din Cilicia şi din Asia – au început o dispută cu Ştefan, 10 dar nu puteau să se opună înţelepciunii şi Duhului cu care vorbea el.

Pentru înţelegerea termenilor necunoscuţi (poate) din acest text, putem folosi notiţele de la subsolul Bibliei NTR – notiţe destul de bune pt a înţelege contextul celor întâmplate aici.

Dumnezeu avea un plan cu Ştefan şi avea să-l folosească într-un mod extraordinar: să aducă mărturia Evangheliei întregi încă odată evreilor. După aceasta, Evanghelia avea să meargă mai departe la Samariteni şi apoi în toată lumea.
Evrei veniţi din multe alte naţiuni, îţi făcuseră reşedinţa în Ierusalim, formând cartierele lor, dar şi sinagogile lor. Între aceştia a fost şi tânărul Saul, din Tarsul Ciliciei (7:58), un Fariseu ce făcea parte dintre cei cu vază şi putere de decizie. Aceştia erau „ultratradiţionalişti” care nu le convenea mesajul Cristosului înviat, care le dărâma toată credinţa şi convingerile lor.

„au început o dipută cu Ştefan, dar nu puteau să se opună înţelepciunii şi Duhului cu care vorbea el” – vedem pe Ştefan că era un martor al lui Cristos foarte pregătit, dar secretul înţelepciunii lui era Duhul lui Cristos, despre care Isus le spusese aşa:

Luca 21:12-15
12 ... vor pune mâinile pe voi şi vă vor persecuta. Vă vor da pe mâna sinagogilor, vă vor arunca în închisori şi vă vor duce înaintea regilor şi înaintea guvernatorilor din pricina Numelui Meu. 13 Vi se va da astfel prilejul să fiţi mărturie înaintea lor. 14 Hotărâţi-vă deci în inimile voastre să nu vă pregătiţi mai dinainte apărarea! 15 Căci Eu vă voi da cuvinte şi o înţelepciune căreia nici unul din potrivnicii voştri nu i se va putea opune şi n-o va putea contrazice!

Fapte 6:11-15
11 Atunci au plătit nişte bărbaţi care să spună: „Noi l-am auzit rostind cuvinte blasfemiatoare împotriva lui Moise şi împotriva lui Dumnezeu!“ 12 Au incitat pe popor, pe bătrâni şi pe cărturari, s-au repezit asupra lui, l-au înşfăcat şi l-au dus înaintea Sinedriului. 13 Au scos nişte martori mincinoşi, care au zis: „Omul acesta nu încetează să rostească cuvinte blasfemiatoare împotriva acestui Lăcaş sfânt şi împotriva Legii! 14 Căci l-am auzit spunând că Acest Isus din Nazaret va distruge locul acesta şi va schimba obiceiurile pe care ni le-a încredinţat Moise!“ 15 Toţi cei ce şedeau în Sinedriu s-au uitat ţintă la el şi au văzut că faţa lui arăta ca faţa unui înger.
Singura soluţie a împotrivitor lui Ştefan a fost doar eliminarea lui.
De obs este asemănarea planului de eliminare a lui Ştefan şi planul folosit pt eliminarea lui Isus:
au angajat martori falşi (vs.11)
au incitat poporul (vs.12)
au pus iar martori mincinoşi (vs.13) - de comparat cu Matei 26:59-62
Astfel Ştefan a ajuns înaintea aceluiaşi Sinedriu care-L condamnase şi pe Isus.
Faţa lui strălucea, ca a lui Moise, slujitorul credincios al lui Dumnezeu, iar ei???
Până unde merge slujirea noastră?
Care este reacţia noastră la opoziţia faţă de evanghelie?
Suntem pregătiţi?
Cum ne e faţa?
C.H. Spurgeon spunea studenţilor săi, „Bărbaţilor, când predicaţi despre cer, să aveţi întotdeauna o strălucire pe faţa voastră, o sclipire în ochi şi un zâmbet pe buze. Dar când predicaţi despre iad, faţa voastră normală va fi îndeajuns!”

Studiu:Florin Enescu

Posted in: