Fapte 4:32-5:16 - Atenție la șarpe!

Satan a eşuat în încercarea sa de a reduce la tăcere mărturia Bisericii. Însă, duşmanul nostru nu renunţă niciodată! El lucrează neobosit şi neîncetat la strategii noi cu care să atace biserica lui Cristos, adică pe mine şi pe tine, dacă eşti în El. Prima sa încercare a fost să atace Biserica din exterior, sperând că prin arestarea şi ameninţarea liderilor ei va face ca teama să-i cuprindă pe toţi şi să înceteze mărturia pentru Cristos cel înviat! Când acest plan a eşuat, Satan a decis ca să atace Biserica din interior, folosindu-se de oamenii care făceau parte din biserica locală.

Trebuie să fim mereu în gardă, ştiind faptul că Satan este un duşman viclean, care nu va renunţa la bătălie. Dacă nu reuşeşte ca „un leu care răcneşte” (1 Petru 5:8), atunci el va veni la noi ca „şarpe înşelător” sau ca un „înger de lumină” (2 Cor.11:3, 13-14). Satan este un ucigaş şi un mincinos (Ioan 8:44) şi trebuie să fim pregătiţi să-i discernem planurile şi să-i facem faţă!

În cap. 3
Ioan şi Petru când mergeau la Templu, la ora rugăciunii, iar la poarta Templului văd un cerşetor schilod pe care Dumnezeu îl vindecă în Numele lui Isus.
Oamenii s-au strâns să vadă această minune, iar Petru şi Ioan folosesc această ocazie să le spună Evanghelia.
În cap. 4
Autorităţile au venit apoi şi i-au arestat, i-au judecat şi le-au poruncit să nu mai vorbească nimic sau să nu mai înveţe de loc în numele lui Isus – apostolii le-au spus că nu pot să facă acest lucru pentru că ei vor asculta de autoritatea supremă – Dumnezeu – care L-a trimis pe Isus să moară pt noi şi în numele Lui să fim mântuiţi.
După ce au fost eliberaţi, apostolii au mers la „ai lor”, la cei ce formau Biserica şi după ce le-au istorisit ameninţările liderilor de a nu mai mărturisi pe Cristos, s-au rugat împreună – cel mai înţelept lucru – recunoscând că Dumnezeu este în control peste toate şi toţi şi I-au cerut ca El să intervină, nu ca să facă ceva împotriva oamenilor care-i persecutau, nu ca să-i scape de persecuţie, ci ca să-i împuternicească pt a fi martorii Lui.
Dumnezeu a ascultat rugăciunea lor şi în vs. 31 ni se spune că „toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vestească Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.”

Lucrul acesta ne arată nevoia noastră după puterea lui Dumnezeu de a trăi viaţa de credinţă – aceasta este umplerea cu Duhul Sfânt fără de care viaţa noastră devine uscată şi mărturia noastră dispare. De aceea avem nevoie de această lucrare a Duhului de mai multe ori în viaţa aceasta şi trebuie ca fiecare şi împreună ca şi biserică să cerem în rugăciunile noastre o reîmprospătare a Duhului peste vieţile noastre.

În secţiunea următoare vedem cum este viaţa/Biserica condusă/umplută de Duhul Sfânt.

Biserica condusă de Duhul (I) (4:32-37)

Credincioşii s-au rugat şi Duhul lui Dumnezeu i-a umplut şi le-a dat putere nouă de viaţă. Biserica ce se roagă cu credinţă şi în voia lui Dumnezeu va cunoaşte binecuvântările lui Dumnezeu în viaţa ei.

Cum este o biserică plină de Duhul?

Este unită (vs.32,34-35)
Aceasta este o unitate spirituală făcută de Dumnezeu, nu o uniformitate organizaţională!
În inimă – pocăinţa care duce la transformare
În gând – învăţătura din Cuvântul lui Dumnezeu
Unitatea spirituală produsă de Duhul Sfânt duce la slujirea reciprocă! – dărnicia şi ospitalitatea (vs.32b, 334, 35)

Ea mărturiseşte pe Cristos (vs.33a)
Viaţa transformată de Duhul va fi o mărturie puternică pt oamenii din jur.

Este plină de har (vs.33b)
Harul lui Dumnezeu este sursa vieţii Bisericii sănătoase.
Harul trebuie să fie motivaţia unităţii noastre în practicarea darurilor spirituale.

Practică darurile (vs.35-36)
Ex. lui Barnaba – „Fiul încurajării”
darul încurajării (Romani 12:8a „...dacă (darul cuiva) este încurajarea, să încurajeze...”)
darul dărniciei (Romani 12:8b „...dacă (darul cuiva) este dărnicia, să dea cu generozitate...”)
Barnaba va juca un rol cheie în planul lui Dumnezeu cu ducerea Evangheliei în întreaga lume. El avea să încurajeze şi să lanseze pe cel mai efficient evanghelist – Ap. Pavel (Fapte 9:26-27; 11:19-30; 13:1-5) şi avea să ridice pe Ioan Marcu, slujitorul căzut în lucrare (Fapte 13:13; 15:36-41; Col.4:10)

Atacul Şarpelui (5:1-11)

“Jumătate din mizeria din lume vine din încercarea de a arăta bine, în loc de a fi bine!” spunea autorul scoţian George MacDonald.
Isus a numit această practică/păcat “ipocrizie” şi înseamnă “a purta o mască, a juca un rol”.

Trebuie însă să nu numim ipocrizie eşecul nostru de a fi ceea ce Dumnezeu doreşte să fim în această viaţă. Ipocrizia este înşelarea deliberată care încearcă să facă oamenii să creadă că suntem mai spirituali decât suntem în realitate.

Imaginea de la începutul cap.5 ne aduce aminte de ceea ce s-a întâmplat în Grădina Edenului, cu Adam şi Eva. Şi aici era un început frumos, original, făcut de Dumnezeu, însă diavolul avea să atace cu minciuna, exact cu i-a minţit pe Anania şi Safira. Păcatul lor avea să fie punerea unei faţa de de slujire, dar ascunderea păcatului ipocriziei din inima lor, iar acest păcat avea să îi coste viaţa!

„Anania” înseamnă „Dumnezeu este îndurător”, dar el avea să înveţe că Dumnezeu este şi sfânt! „Safira” înseamnă „Frumoasă”, dar inima ei era urâţită de păcat.

Adevărul este că suntem şocaţi când citim acest pasaj unde Dumnezeu a tratat aşa de dur, omorând 2 oameni care au minţit cu privire la o tranzacţie imobiliară şi la dărnicia lor în biserică.

Este de notat faptul că Dumnezeu a tratat dur păcatul la începutul fiecărei perioade/dispensaţii a planului Său de mântuire.
Când Cortul Întâlnirii a fost ridicat, Dumnezeu a omorât pe Nadab şi Abihu pt aducerea de „foc strâin” înaintea Lui (Lev.10).
Dumnezeu a pus să ucidă pe Acan pentru că nu a acultat ordinele date cu privirea la intrarea în Ţara Promisă (Iosua 7).
În 1 Cor.10:11-12 Dumnezeu ne spune că toate aceste exemple ne sunt exemple de avertizare pt noi cei din Biserică: „ 11 Aceste lucruri li s-au întâmplat lor pentru a ne servi nouă drept exemple şi au fost scrise pentru a ne avertiza pe noi, cei peste care urmau să vină sfârşiturile veacurilor. 12 Aşadar, cel ce crede că stă în picioare, să aibă grijă să nu cadă!”

Studiu: Florin Enescu

Posted in: