luni, 30 noiembrie 2009

Fapte 2:42-47 Fundamente



Fapte 2:42-47
În studiul trecut spuneam că...
Biserica Primară nu a avut nimic din lucrurile pe care noi le considerăm esenţiale pentru succesul ei astăzi – clădiri, bani, influenţă politică, statut social... – şi totuşi Biserica câştiga mulţimi pentru Cristos şi a plantat biserici peste tot în lumea romană.

De ce? Pentru că Biserica de atunci îşi avea lucrarea şi viaţa energizată de puterea Duhului Sfânt. Acei credincioşi erau aprinşi de Duhul lui Dumnezeu.

Fapte 2 ne ajută înţelegem lucrarea Duhului Sfânt în Biserică prin 4 aspecte ale vieţii ei:

1. Aşteptarea (vs.1)
• „împreună” – în acelaş loc
• „acelaşi gând” - în Cuvânt şi rugăciune

2. Închinarea (vs.2-13)
• Duhul a venit – vizibil şi audibil
• Duhul a umplut – împuternicit ucenicii
• Duhul a vorbit – „lucrările măreţe ale lui Dumnezeu”

3. Mărturia (vs.14-41)
• Relevantă – auditorilor
• Documentată – dovezi clare + martori oculari
• Puternică – 3000 de convertiţi „tăiaţi în inimă” de Duhul Sfânt

4. Umblarea (vs.42-47) – Viaţa Bisericii Primare/a fiecărui creştin
Cee avem aici este modelul de viaţă pentru noi astăzi. Aici avem lucrurile fundamentale ale vieţii Bisericii lui Cristos, pentru orice perioadă a istoriei.
Aici avem răspunsul lui Dumnezeu la întrebarea „Cum trebuie să fie Biserica lui Cristos?”
- trăim vremuri în care biserica încearcă tot felul de lucruri „noi”, dar ciudate, pentru a câştiga oamenii... pentru a-i face să... „vină la biserică”
- Aici avem însă lucrurile fundamentale ale vieţii Bisericii (vs.42)
• Învăţătură – Biserică învăţată
• Dragoste – Biserică iubitoare
• Închinare – Biserică închinătoare
• Rugăciune – Biserică mijlocitoare

Să observăm care era atitudinea generală a primilor creştini în ceea ce priveşte viaţa lor cu Cristos:
- „stăruiau” (gr. „proskartereo”) - a persevera, a continua cu hărnicie, participare asiduă,
• atitudinea credincioşilor – seriozitate, dăruire totală = DEVOTAMENT
Biserica a devenit o „chestie ciudată” astăzi – nu mai este ceea ce era la început:
- o clădire – unde mergi... îţi faci datoria... şi pleci – la început locul nu conta! Credincioşii se întâlneau în case, locuri publice închiriate, în natură...
- Biserica (gr.„ekelesia”) este grupul celor „chemaţi afară”/celor separaţi... celor chemaţi din lume de Dumnezeu! Nu separaţi de lume... ci separaţi pentru Dumnezeu în lume!

Dar, separaţi şi chemaţi pentru ce? Stăruiau în ce?

1. Învăţătura apostolilor – Biserică învăţată
• învăţătura direct de la Isus – ceea ce avem noi scris în Noul Testament
• creştinii studiau despre Domnul lor – ex lui Pavel:
„10 Vreau să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să devin ca El în moartea Lui, 11 pentru ca astfel să ajung, cumva, la învierea din morţi..” (Fil.3:10-11)
• Biserica trebuie să fie un centru de învăţătură! O şcoală de pregătire pt viaţă! O şcoală de pregătire pt toţi copiii lui Dumnezeu (nu doar a păstorilor):
„11 El i-a desemnat pe unii apostoli, pe alţii profeţi, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători, 12 pentru echiparea sfinţilor pentru lucrarea de slujire, pentru zidirea trupului lui Cristos, 13 până când vom ajunge toţi la unitate în credinţă şi în cunoaşterea Fiului lui Dumnezeu, la omul matur şi la măsura maturităţii plinătăţii lui Cristos, 14 ca să nu mai fim copii duşi de valuri şi purtaţi de orice vânt de învăţătură dată prin viclenia oamenilor care înşală prin şiretlicurile lor, 15 ci, spunând adevărul în dragoste, să creştem în toate privinţele în El, Care este capul, Cristos.” (Efeseni 4:11-15)
• Când studiem despre Domnul învăţăm despre multe alte lucruri: creaţie, istorie, geografie, sociologie... şi toate acestea pentru a fi martori înzestraţi ai lui Dumnezeu:
„15 ci sfinţiţi-L în inimile voastre pe Cristos ca Domn! Fiţi întotdeauna pregătiţi să răspundeţi oricui vă întreabă despre motivul nădejdii care este în voi, 16 dar cu blândeţe şi cu teamă, având o conştiinţă bună, pentru ca, în ceea ce sunteţi vorbiţi de rău, cei ce vă defăimează să fie făcuţi de ruşine datorită purtării voastre bune în Cristos.” (1 Petru 3:15-16)

2. Părtăşia – Biserică iubitoare
• gr. „koinonia” - părtăşie, comuniune, comunicare, a fi părtaş la, intimitate... – un cuvânt care nu se poate traduce printr-un singur cuvânt. El înseamnă toate aceste lucruri.
• Este descrierea minunii relaţiei dintre credincioşi – este o relaţie de UNITATE!
• Lumea este împărţită/divizată pe tot felul de motive: politice, rasiale, sociale... unitatea în lume este pe criterii de uniformitate!
• În Biserică numitorul comun este Isus Cristos – El este ce ne uneşte ca Biserică indiferent de rasă, trecut, aspect...
• În vremurile noastre însă „părtăşia” se reduce doar la „socializare” – ne întâlnim pt diferite motive: să vedem un film, să mâncăm ceva, să facem ceva bun... dar unde este Isus în tot ce facem? Unde este dragostea Lui? Îl putem pe Isus în centrul a tot ceea ce facem!
• Aspecte ale părtăşiei adevărate: folosirea darurilor spirituale: dragostea este supremă – rugăciunea în toate!
„23 Să păstrăm cu fermitate nădejdea pe care o mărturisim, pentru că Cel Care a promis este credincios! 24 Să fim preocupaţi cum să ne îndemnăm unii pe alţii la dragoste şi la fapte bune! 25 Să nu renunţăm să ne adunăm laolaltă, aşa cum obişnuiesc unii, ci să ne încurajăm unii pe alţii, cu atât mai mult cu cât vedeţi că Ziua se apropie!” (Evrei 10: 23-25)
“34 Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii! Aşa cum v-am iubit Eu, tot aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. 35 Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13:34-35)

3. Frângerea pâinii – Biserică închinătoare
• Aici avem inima motivaţiei trăirii creştine – motivaţia vieţii Bisericii, a dragostei Bisericii lui Cristos
• Referinţa aici este despre amintirea Jertfei lui Cristos pe cruce pentru noi.
• Primii creştini o făceau foarte des... când luau masa împreună (1 Cor.11:33)
• Aceasta este fundamentul închinării Bisericii lui Cristos – Cina Domnului este forma cea mai frumoasă a închinării Bisericii – 1 Cor. 11:23-26
“23 Eu am primit de la Domnul ceea ce v-am dat, şi anume că Domnul Isus, în noaptea în care a fost trădat, a luat o pâine 24 şi, după ce a mulţumit, a frânt-o şi a zis: „Acesta este trupul Meu pentru voi; să faceţi acest lucru în amintirea Mea!“ 25 În acelaşi fel, după masă, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este Noul Legământ în sângele Meu; ori de câte ori beţi din el, să faceţi lucrul acesta în amintirea Mea!“ 26 Căci ori de câte ori mâncaţi această pâine şi beţi acest pahar, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.”

4. Rugăciunea – Biserică a rugăciunii
• Acesta este un lucru esenţial al vieţii sănătoase a Bisericii lui Cristos.
• Dumnezeu vrea ca Biserica să fie o „casă a rugăciunii”
• „Biserica este armata lui Dumnezeu care înaintează pe genunchi!”
• Aici avem referinţa la „întâlniri de rugăciune” pe care le aveau des primii credincioşi. De ce? Pentru că ei erau convinşi că atunci când Biserica se roagă, Dumnezeu lucrează!
• Unde este rugăciunea în viaţa noastră? Ce loc ocupă?
„Pentru mulţi rugăciunea este ca o pastilă. O luăm numai când ne doare!” (B. Graham Dienert)
“Rugăciunea nu-L schimbă pe Dumnezeu, ci pe cel care se roagă!” (Søren Kierkegaard)
„Când omul lucrează, omul lucrează. Dar când omul se roagă, Dumnezeu lucrează!”

Rezultatele Bisericii

„fiecare era plin de frică” – reverenţa faţă de Dumnezeu
Lucrarea lui Dumnezeu în inima credinciosului va aduce schimbarea lui – va avea o viaţă de reverenţă/ascultare faţă de Dumnezeu.
Dacă inima noastră nu este schimbată, atunci ceva este greşit în practica vieţii noastre. Suntem doar religioşi atunci!
Cum suntem noi? Ne temem noi de Dumnezeu? Ne ferim de păcat?

„minuni şi semne” - vorbim de lucruri reale – minuni şi semne reale!
De ce nu mai vedem aceste lucruri şi atăzi în biserici?
Unii spun că acestea au fost numai atunci, la începutul Bisericii – dar Biblia nu spune acest lucru – lucrul principal a fost propovăduirea Evangheliei, iar minunile şi semnele aveau rolul de a întări mărturia Bisericii: Evrei 2:1-4
„1 De aceea, trebuie să dăm şi mai multă atenţie lucrurilor pe care le-am auzit, ca să nu fim îndepărtaţi dela ele. 2 Căci dacă Cuvântul spus prin îngeri s-a dovedit sigur, iar fiecare greşeală şi neascultare şi-a primit o pedeapsă dreaptă, 3 cum vom scăpa noi, dacă suntem nepăsători faţă de o mântuire atât de mare?! Ea a fost spusă la început de Domnul şi ne-a fost adeverită de către cei ce L-au auzit, 4 în timp ce Dumnezeu Îşi întărea mărturia prin semne şi diferite minuni şi prin darurile Duhului Sfânt, împărţite după voia Lui.”
Este cumva pentru că nu avem „frică de Dumnezeu”? Este cumva pt că există păcat în „tabără”?

„erau la un loc şi aveau toate în comun” – generozitatea şi dărnicia Bisericii
Aceasta era datorită circumstanţelor oamenilor care formau biserica – nu a fost începutul „comunismului” – a fost voluntar şi pt o vreme!
Trebuie să înţelegem ce nu este generozitatea: a nu ajuta oamenii în păcatul lor:
Ex. celor care nu vor să muncească – 2 Tes. 3: 6-12
„6 Vă poruncim, fraţilor, în Numele Domnului nostru Isus Cristos, să vă îndepărtaţi de orice frate care trăieşte în lenevie şi nu după tradiţia pe care aţi primit-o de la noi! 7 Voi înşivă ştiţi că trebuie să urmaţi exemplul nostru; noi n-am fost leneşi când am fost la voi, 8 n-am mâncat pâinea nimănui fără s-o plătim, ci, cu trudă şi muncă grea, am lucrat zi şi noapte, ca să nu fim o povară pentru nici unul dintre voi. 9 Şi aceasta nu pentru că n-am avea acest drept, ci ca să fim un exemplu pe care să-l urmaţi. 10 Atunci când eram la voi v-am dat această poruncă: „Cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce.“ 11 Auzim însă că unii dintre voi trăiesc în lenevie; ei nu lucrează nimic şi sunt sâcâitori. 12 Unor astfel de oameni le poruncim şi îi încurajăm în Domnul Isus Cristos să-şi mănânce pâinea, lucrând în linişte.”
Ex. celor care sunt şi vor să rămână în păcat!

„se întâlneau în acelaşi gând” – unitatea bisericii rezultată din învăţătură + rugăciune

„frângeau pâinea” .... „cu bucurie şi simplitate a inimii” = curăţia lor spirituală

„lăudau pe Dumnezeu” – bucuria Domnului

„Domnul adăuga la numărul lor” – Lucrarea Duhului Sfânt

Întrebări

Ce fel de biserică suntem noi?
Ce fel de credincioşi ne dovedim noi în zilele noastre?
Ce facem noi individual şi ca biserică?
Pe ce ne bazăm?
Avem dragoste faţă Dumnezeu şi faţă de oameni?
Cum stăm cu rugăciunea?

Studiu : Florin Enescu

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

ÎMPARTE

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More