Fapte 2:1-41 – Putere de sus!

„Nu o să mişcăm lumea aceasta prin a o critica, nici prin a ne conforma ei, ci prin focul interior din vieţile noastre aprins de Duhul lui Dumnezeu.” Evanghelistul Vance Havner a spus aceste cuvinte şi avea dreptate!

Biserica Primară nu a avut nimic din lucrurile pe care noi le considerăm esenţiale pentru succesul ei astăzi – clădiri, bani, influenţă politică, statut social... – şi totuşi Biserica câştiga mulţimi pentru Cristos şi a plantat biserici peste tot în lumea romană.

De ce? Pentru că Biserica de atunci avea lucrarea şi viaţa ei energizată de puterea Duhului Sfânt. Acei credincioşi erau aprinşi de Duhul lui Dumnezeu!

Acelaşi Duh Sfânt şi puterea Lui, este valabilă şi pentru noi astăzi, având scopul de a ne face martori eficienţi ai lui Isus Cristos. Cu cât înţelegem mai bine lucrarea Duhului Sfânt din ziua Cincizecimii, cu atât mai mult vom putea raportăm la el şi să experimentăm puterea Sa. Lucrarea Duhului este ca să-L glorifice pe Isus Cristos prin viaţa de mărturie a credincioşilor Săi. (Ioan 16:14 – „El Mă va proslăvi pe Mine, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va face cunoscut.”)

Fapte 2 ne ajută înţelegem lucrarea Duhului Sfânt în Biserică prin 4 aspecte ale vieţii ei:

1. Aşteptarea (vs.1)
2. Închinarea (vs.2-13)
3. Mărturia (vs.14-41)
4. Umblarea (vs.42-47)

1. AŞTEPTAREA (vs.1)

Ziua Cincizecimii (gr. „pentecoste” = a cincizecea) – aceasta era Sărbătoarea Săptămânilor (vezi Lev.23:15-22), sărbătoare ce avea loc la 50 de zile după Paşte. În Lev.23 avem prezentat calendarul sărbătorilor evreieşti, care este o schiţă a lucrării lui Isus Cristos.
Paştele – moartea lui Mielului lui Dumnezeu (Ioan 1:29; 1 Cor.5:7)
Săbătoarea Primelor Roade – învierea din morţi a lui Isus (1 Cor.15:20-23)
La 50 de zile după aceasta era Sărbătoarea Cincizecimii care este imaginea formării Bisericii lui Isus Cristos. În ziua aceea evreii sărbătoreau darea Legii pe muntele Sinai, dar acum Creştinii aveau să sărbătorească darea Duhului Sfânt Bisericii.

Să înţelegem că:
• Sărbătoarea Primelor Roade avea loc după ziua de Sabat a Paştelui, deci asta înseamnă că era mereu în prima zi a săptămânii, adică Duminica. (Sabatul era a 7a zi)
• Isus a înviat în prima zi a săptămânii şi a devenit El „primul rod a celor care au adormit” (1 Cor.15:20)
• Dacă Cincizecimea era cu 50 de zile mai târziu, înseamnă 7 săptămâni (49 zile) + o zi, adică tot în prima zi a săptămânii, Duminica.
• Deci, în această zi credincioşii erau strânşi pt închinare, datorită învierii lui Isus în această zi, şi acolo ei aveau să primească pogorârea Duhului Sfânt, peste Biserica Sa.

În ziua Primelor Roade preotul legăna un snop de grâu înaintea Domnului, iar în ziua Cincizecimii preotul venea cu 2 pâini (dospite) înaintea lui Dumnezeu. Imaginea aici este profetică aratând Biserica „îndoită” ce avea să fie formată din evrei şi neamuri, dar una ca şi trup al lui Cristos. (1 Corinteni 10:17)
• De notat este faptul că urmaşii lui Isus „erau cu toţii la un loc” – „erau împreună în acelaşi gând” (trad. KJ)
Aceste cuvinte ne descriu cum trebuie să fie aşteptarea Bisericii faţă de Dumnezeu – ce trebuie să ne caracterizeze permanent ca şi Biserică a lui Cristos.
„împreună” (în acelaşi loc) – de ce? – e pentru că aşa le poruncise Cristos (Fapte 1:4) – „să nu vă depărtaţi...” – aşteptarea trebuie să fie făcută împreună!
„acelaşi gând” – în învăţătură şi rugăciune aşa cum i-am văzut în primul capitol (1:14)

2. ÎNCHINAREA (vs.2-13)

Ceea ce s-a întâmplat în primul rând cu Biserica în Ziua Cincizecimii a fost un „serviciu de închinare” condus chiar de Duhul Sfânt care s-a pogorât peste cei 120 de credincioşi. Să observăm ce s-a întâmplat acolo şi să distingem lucrurile esenţiale de cele neesenţiale.

• Duhul Sfânt a venit (vs.2-3)
Duhul Sfânt a fost activ şi înainte de acest moment: în creaţie (Gen.1:1-2), în istoria VT (Jud.6:34; 1 Sam.16:13), în viaţa şi lucrarea lui Isus (Luca 1:30-37; 4:1, 14; Fapte 10:38).
Acum avea să fie o schimbare în lucrarea Duhului Sfânt: El avea să locuiască în oameni (nu doar să vină peste ei) şi avea să rămână în ei permanent (nu doar temporar) – lucruri pe care Isus le spusese deja – Ioan 14:16-17
Venirea Duhului în acest mod nu putuse fi înainte pentru că Isus trebuia să moară, să învie, să se înalţe – aşa cum se arătase chiar şi prin calendarul evreiesc: Paştele, Primele Roade şi apoi Cincizecimea (Lev.23)
2 semne fenomenale ale venirii Duhului:
Sunetul unui vânt puternic (vs.2) – cuv.”duh” este acelaşi şi pt „vânt” şi în ebraică şi în greacă (Ioan 3:8) – oamenii au auzit sunetul, nu au simţit vântul. Acesta era un prevestitor al prezenţei lui Dumnezeu (ex. Ilie – 1 Regi.19:11)
Limbile de foc (vs.3) – un alt simbol al prezenţei şi lucrării lui Dumnezeu (ex. Ilie pe muntele Carmel – 1 Regi 18:38)

• Duhul Sfânt a botezat/umplut (vs.4a)
Aceasta era împlinirea promisiunii făcute de Isus, ucenicilor Săi, în cap.1:5 „dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.”
Cuv. grec. „botez” are 2 sensuri „a scufunda” şi „a te indetifica” – ambele vorbesc despre lucrarea Duhului Sfânt în viaţa credinciosului de a-l pune pe credincios în Isus, îl face parte din Biserica Sa (Trupul Său).
Dar mai există o lucrare a Duhului în viaţa credinciosului – umplerea – lucrarea de influenţare, de împuternicire pt a trăi pt Dumnezeu. – aceasta este ceea ce vedem aici în Ziua Cincizecimii.
De aceea ni se porunceşte „Fiţi plini deDuhul” (Efeseni 5:18)

• Duhul Sfânt a vorbit (vs.4b-13)
Obs. că ucenicii îl lăudau pe Dumnezeu, nu predicau Evanghelia (vs.11)
Obs. că ucenicii au folosit limbi cunoscute în primul rând (vs.6, 8)
Luca menţionează 15 locaţii geografice şi că fiecare din oamenii veniţi din aceste zone înţelegeau că li se vorbea despre „lucrările măreţe ale lui Dumnezeu” (vs.11)
Cuv.grec.folosit pt „limbă” din vs.6 şi 8 este cuv.”dialektos” şi se referă la o anumită limbă vorbită într-o ţară sau zonă geografică.

De ce a făcut Dumnezeu acest lucru?

• Ca să facă un contrast
- Ce s-a întâmplat la Rusalii este inversul Babelului – dacă la Babel oamenii s-au împrăştiat experimentând judecata lui Dumnezeu, la Rusalii oamenii au fost uniţi, experimentând vestea bună a iertării lui Dumnezeu.
- Dacă la Babel oamenii nu s-au mai înţeles între ei, la Rusalii oamenii toţi au înţeles tot ce a fost spus despre Dumnezeu.
- Dacă la Babel a fost vorba de lucrarea omului, la Rusalii a fost vorba despre lucrările măreţe ale lui Dumnezeu.
• Ca să arate oamenilor că Evanghelia este pentru toată lumea, nu numai pt evrei.
- Dorinţa lui Dumnezeu pt fiecare om de pe planetă - „până la marginile pământului” (Fapte 1:8)
- „Duhul lui Cristos este un duh al misiunii şi cu cât ne apropriem de El, cu atât mai misiopnari trebuie să devenim.” spunea Henry Martin, misionar în India şi Persia.

îReacţiile oamenilor:
• Unii au fost interesaţi să ştie ce se întâmpla acolo
Unii au fost „uluiţi” (vs.6), alţii „miraţi” (vs.7, 12), iar alţii se „minunau” (vs.7)
Aceştia puneau întrebări (vs.12)
• Alţii îşi băteau joc (vs.13) – „sunt plin de must” (vin nou)
• Întotdeauna oamenii vor reacţiona în aceste 2 moduri la Evanghelia lui Cristos.

3. MĂRTURIA (vs.14-41)

Petru nu a predicat în limbi! El s-a adresat audienţei sale într-o limbă pe care toţi o înţelegeau (aramaică). Acesta a fost un mesaj transmis de Dumnezeu printr-un evreu pentru nişte evrei (vs.14, 22, 29, 36) într-o zi de sărbătoare evreiască, despre învierea lui Mesia evreiesc, pe care poporul evreu îl răstignise. Acolo se mai aflau şi prozeliţi dintre Neamuri („oamenii evlavioşi”- vs.5).

Sunt 3 lucruri pe care Duhul Sfânt l-a condus pe Petru să vorbească în mărturia lui:

1. El a explicat CE S-A ÎNTÂMPLAT – Duhul Sfânt a venit (vs.14-21)
• Bucuria ucenicilor nu era din cauza băuturii (vs.14)
Evreii ortodoxi nu mâncau şi nici nu beau înainte de ora 9 AM în ziua de Sabat sau în zilele de sărbători – nici nu beau vin fără să mânânce mai întâi.
• Profeţia împlinită – Ioel 2:28-32
Petru nu spune că toată profeţia lui Ioel s-a împlinit – în contextul lui Ioel, aceasta este o profeţie este pt Israel, dar Petru o foloseşte pt Biserică.
El punctează începutul „zilelelor din urmă” (vs.17a) – zilele lucrării Duhului (vs.17b, 18)
Scopul principal este ca să arate dorinţa lui Dumnezeu de acum încolo „Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit!” (vs.21)

2. El a explicat CUM S-A ÎNTÂMPLAT – Isus a înviat (vs.22-35)
• Veştile circulă repede în Orient – majoritatea ştiau despre arestarea, judecarea şi moartea lui Isus din Nazaret şi auziseră şi de „zvonurile” că Isus ucenicii îi furaseră trupul. (vs.22-23)
• Petru deci le spune adevărul – Isus a înviat! (vs.24) şi aduce câteva dovezi:
Persoana şi lucrarea lui Isus (vs.22-24)
Fusese o persoană reală
Făcuse multe semne şi minuni – dovedind că era de la Dumnezeu
Fusese judecat de oameni pe nedrept
Dumnezeu L-a înviat
Profeţia lui David (vs.25-31)
Citează Ps.16:8-11, versete care nu se puteau aplica lui David, ci numai lui Mesia care avea să învieze. (vs.29-31)
Mărturia lui Petru şi a ucenicilor (vs.32) – ei erau martori ai împlinirii acestei profeţii
Venirea Duhului Sfânt (vs.33-35)
Ideea este că Duhul Sfânt nu putea fi turnat dacă Isus nu ar fi înviat şi întors în cer, pentru că Duhul să fie trimis, după cum le spusese.

Petru a făcut o declaraţie şi o acuzaţie prin aceste cuvinte.
Mai este oare vreo speranţă???

3. El a explicat DE CE S-A ÎNTÂMPLAT – să aducă mântuirea celor care cred (vs.36-41)
• Duhul Sfânt a dorit să cerceteze inimile ascultătorilor prezenţi acolo în acea zi – nu să-i condamne doar! (vs.37)
• Petru le-a spus cum să fie mântuiţi (vs.38)
. Pocăinţa de păcate
. Credinţa în Isus Cristos – dovada credinţei lor era botezul în apă – identificarea lor publică cu Mesia

veste bună – vs.39 – EVANGHELIA ESTE PENTRU TOŢI

Rezultatele mărturiei: 3000 de credincioşi

Care este reacţia ta???
• ca şi creştin – UNDE ESTE PUTEREA ÎN VIAŢA TA?
Nu avem putere fără pocăinţă – REÎNOIREA

• ca şi necreştin – UNDE MERGI CU VIAŢA TA?
Nu avem salvare fără pocâinţă – REGENERAREA

Studiu :Florin Enescu

Posted in: