Apocalipsa 3:14-22 – Când Cristos este scos afară!

Al şaptelea şi ultimul mesaj către cele 7 biserici din Asia Mică este adresat liderului bisericii din Laodicea. Acest oraş a fost fondat de Antioh al II-lea la mijlocul sec. 3 î.Cr. şi a fost numit după Laodice, soţia lui. Era situat la aproximativ 60 de km sud-est de Filadelfia, pe drumul spre Colose. Oraşul a devenit bogat sub conducerea romană, şi a dezvoltat o profitabilă industrie textilă. Când a fost distrus de un cutremur în anul 60 d.Cr., oraşul s-a reconstruit fără ajutor extern. Capacitatea economică a acestui oraş, de a se descurca fără ajutor din exterior, se pare că a avut o puternică influenţă asupra bisericii existente, ajungând într-un somn spiritual profund, şi cu toate că mărturia creştină a ţinut până în sec.14, astăzi atât oraşul cât şi biserica a ajuns doar o ruină.

Nu există dovezi că Pavel ar fi ajuns în acest oraş, dar este evident că el i-a cunoscut pe unii creştini de aici datorită cuvintelor scrise către biserica din Colose, unde el vorbeşte despre o „mare luptă” pe care o ducea în rugăciune pentru creştinii din Colose şi din Laodicea şi pentru alţii pe care nu-i văzuse niciodată (Col.2:1). Spre sfârşitul epistolei sale către cei din Colose, Pavel trimite salutări şi celor din Laodicea (Col.4:5). S-ar crede că epistola scrisă de Pavel celor din Efes, ar fi fost trimisă şi celor din Laodicea. În orice caz, biserica din Laodicea a avut o istorie lungă şi pe vremea când i-a fost trimis acest mesaj de la Isus, era o biserică bine cunoscută.

Prezentarea (vs.14)

„Acestea sunt cuvintele Celui Care este Amin, Martorul credincios şi adevărat, Începutul creaţiei lui Dumnezeu”

· Celui Care este Amin” - Cuv. ebr. „amen” în VT este numele lui Dumnezeu (Isaia 65:16), însă utilizarea frecventă a cuv. „amin” are sensul de „aşa să fie”, aici folosit ca prezentare a lui Cristos poate fi tradus prin „adevărat” – el vorbeşte despre suveranitatea Sa şi despre certitudinea împlinirii promisiunilor Sale.

Ex. din 2 Cor.1:20 – „pentru că în El toate promisiunile lui Dumnezeu sunt „da“. De aceea, prin El spunem „Amin!“, spre slava lui Dumnezeu.” Când Cristos vorbeşte, Cuvântul Lui se împlineşte!

· „Martorul credincios şi adevărat” – Cristos a mai fost prezentat ca „martor credincios” (1:5) şi „Cel adevărat” (3:7), iar aici, acesta este un titlu în contrast cu biserica din Laodicea, care nu era nici credincioasă, nici adevărată. De asemenea această precizare dă solemnitate şi asigurare mesajului spus acestei biserici.

· „Începutul creaţiei lui Dumnezeu” – cuv. în greacă pentru „începutul” („arche”) nu înseamnă prima dintre creaturile lui Dumnezeu, ci „cel care este înainte de creaţie”. Acest cuvânt nu trebuie scos din context, pentru că El îşi va pierde însemnătatea – acest lucru l-a făcut Arius şi urmaşii săi, care au spus că Cristos este o „fiinţă creată” şi deci nu este Dumnezeu. Însă întreg contextul Apocalipsei (cât şi întreaga Biblie) arată că Cristos este Creatorul, totul începând prin El şi depinzând de El – „El este sursa şi izvorul principal al creaţiei” (Alford).

Un ex. concludent este în Coloseni 1:15-17 - „El este chipul Dumnezeului nevăzut, întâiul născut peste întreaga creaţie, pentru că prin El au fost create toate lucrurile, în cer şi pe pământ, cele vizibile şi cele invizibile, fie tronuri, fie domnii, fie conducători, fie autorităţi. Toate au fost create prin El şi pentru El. El este înainte de toate lucrurile şi în El se ţin toate împreună.”

Biserica din Laodicea cunoştea scrisoarea lui Pavel scrisă celor din Colose, scrisoare în care Cristos este prezentat ca fiid Cel Suveran, Dumnezeu Creator din şi prin care au venit şi se ţin toate lucrurile – În timp ce laodicenii se delectau în bogăţiile lor, Cristos le aminteşte că toate lucrurile provind de la El, Creatorul.

Acuzaţia (vs.15-19) - Isus îşi începe mesajul către această biserică neavând niciun cuvânt de apreciere, dar având cea mai usturătoare critică din toate celelalte mesaje.

„ştiu faptele tale” - Cristos „ştie” (gr.„eido” – a vedea, a cunoaşte îndeaproape, cu siguranţă) şi situaţia acestei biserici - ce are de spus acestei biserici este de o importanţă vitală şi pentru noi astăzi.

Cristos scoate în evidenţă problemele acestei biserici – diagnosticul adevărat – iar această biserică nu avea să îi placă spusele Domnului – dacă vrem ce are mai bun Dumnezeu pentru viaţa noastră individual şi ca biserică, trebuie să fim sinceri cu Dumnezeu şi sinceri cu noi înşine!

Cristos scoate în evidenţă 4 probleme (nevoi) ale bisericii din Laodicea:

1. Îşi pierduseră vigoarea (vs.15b-16) - „... ştiu că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar fiindcă eşti căldicel – nici în clocot, nici rece – o să te vărs din gura Mea!”

În viaţa creştină există 3 temperaturi spirituale:

inimă arzătoare (Luca 24:32),

o inimă rece (Mat.24:12) şi

o inimă căldicică (Apoc.3:16).

Creştinul căldicel se simte bine, este mulţumit de sine şi nu îşi realizează nevoia. Dacă ar fi rece sau ferbinte ar simţi!

Deşi era un oraş bogat, calitatea apei era foarte proastă – a trebuit să aducă apa printr-un apeduct lung de aproape 10 km de la Hieropolis, apă dintr-un izvor fierbinte, care se răcea un pic până când ajungea în Laodicea.

Se pare că şi aici, biserica a „împrumutat” starea oraşului – a devenit precum apa ei – „căldicea” (gr. „chliaros”, folosit numai aici, ce descrie o apă călduţă) – această stare este insuportabilă pentru Dumnezeu! – „o, dacă ai fi...” îi spune Domnul.

Expresia „am să te vărs” nu este o referinţă la pierderea mântuirii, ci la lipsa binecuvântării lui Dumnezeu!

Ca şi credincioşi, Dumnezeu ne vrea „arzători” pentru El şi lucrarea Sa:

Rom.12:11

– „În ce priveşte dedicarea, să nu fiţi leneşi! Fiţi plini de râvnă cu duhul! Slujiţi Domnului!” – Duhul este cel care ne „aprinde” pentru trăirea după voia lui Dumnezeu.

Luca 24:32 – „Nu ne ardea inima când ne vorbea pe drum şi când ne deschidea Scripturile?“ – spuneau cei doi ucenici cărora Isus le-a explicat Scripturile – Cuvântul lui Dumnezeu are putere de a ne „pune în foc” inimile pentru voia Lui Dumnezeu.

Iacov 5:16b – „Rugăciunea fierbinte a celui drept este foarte puternică.” – Rugăciunea este calea de a deveni „în foc” pentru Dumnezeu.

Biserica nu poate fi „un sistem închis” – Isus a spus că „Fără Mine nu puteţi face nimic!” (Ioan 15:5). Biserica din Laodicea era independentă, mulţumită de sine şi sigură pe sine.

Aplicaţie: Cum eşti tu? Ţi-ai pierdut vigoarea? Eşti independent sau dependent de Isus?

2. Îşi pierduseră valorile (vs.17-18a) - „Pentru că zici: ‘Sunt bogat, am adunat avere şi n-am nevoie de nimic!’ şi nu-ţi dai seama că eşti nenorocit, vrednic de milă, sărac... te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţat prin foc – ca să fii bogat...”

Biserica din Smirna credea despre ea că este „săracă”, dar era de fapt bogată în ochii lui Dumnezeu. Biserica din Laodicea se lăuda că este „bogată”, când de fapt era săracă (gr. „cerşetor”) în ochii lui Dumnezeu. Aici avem chiar şi motivul declinării ei spirituale – mândria – cei din biserică deveniseră mândri de lucrarea lor şi se măsurau după standardele/valorile umane

Laodicea era o oraş foarte bogat – era un centru bancar - efectua operaţiuni bancare foarte mari.

Probabil că „spiritul pieţei” se strecurase în biserica din acest oraş şi astfel valorile lor s-au stricat!

Aplicaţie: Care sunt valorile noastre?

Dumnezeu ne cheamă să nu alergăm după valorile lumii – Rom. 12:2 - „Nu vă conformaţi acestui veac, ci lăsaţi-vă transformaţi prin reînnoirea gândirii voastre, ca să puteţi discerne voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvârşită.

Care este soluţia? – „să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc” – aceasta ne sugerează faptul că biserica avea nevoie de încercări şi greutăţi (persecuţie chiar), pentru că erau prea comfortabili în starea lor.

„Nimic nu face pe copiii lui Dumnezeu să-şi examineze valorile şi priorităţile ca suferinţa!”

3. Îşi pierduseră vestimentaţia (vs.18b) – „nu-ţi dai seama că eşti... gol” - „te sfătuiesc să cumperi de la Mine... haine albe – ca să te îmbraci şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale”

Biserica din Laodicea credea că este „îmbrăcată” în splendoare, când de fapt era... „goală”! A fi „gol” însemna a fi „înfrânt”, „umplut de ruşine”. (2 Sam.10:4; Isaia 20:1-4) Era o chestiune de demnitate.

Laodicea era cunoscută şi pentru lâna neagră de o calitate superioară cu care se lăudau şi care o puteai găsi pe piaţa lor, dar aceasta nu putea rezolva problema vestimentaţiei lor.

Care este soluţia? – „să cumperi de la Mine... haine albe” – aceasta este o referinţă la „faptele drepte ale sfinţilor” (caracterul nostru - Apoc.19:8), care au ca bază neprihănirea lui Cristos (mântuirea noastră).

Aplicaţie: Cum stăm cu trăirea noastră ca şi reprezentanţi ai lui Cristos?

4. Îşi pierduseră vederea (vs.18c) - „nu-ţi dai seama că eşti... orb” - „te sfătuiesc să cumperi de la Mine... alifie pentru ochi – ca să-ţi ungi ochii şi să poţi vedea.”

Cei din biserica din Laodicea erau „orbi” şi astfel ei nu puteau vedea ralitatea. Ei trăiau într-un paradis fals – mândri de biserica lor care era pe cale să fie respinsă de Cristos.

Cei din Laodicea erau cunoscuţi şi pentru „Tephra Phrigia” – o pudră pentru ochi ce era faimoasă în toată lumea. Era exportată sub formă de tablete şi trebuiau zdrobite până deveneau o pulbere care se aplica pe ochi. Aceasta era considerată cel mai bun medicament pt dureri de ochi şi pt cei cu vederea slabă.

Soluţia lui Cristos? – „să cumperi de la Mine... alifie pentru ochi” – Cristos este Doctorul Suprem!

Apostolul Petru ne învaţă că atunci când credinciosul nu creşte spiritual, vederea lui spirituală este afectată – 2 Petru 1:5-9 –

„De aceea, daţi-vă toată silinţa să adăugaţi la credinţa voastră virtutea, la virtute – cunoaşterea, la cunoaştere – înfrânarea, la înfrânare – răbdarea, la răbdare – evlavia, la evlavie – dragostea frăţească, iar la dragostea frăţească – dragostea de oameni. Căci dacă aceste lucruri sunt într-adevăr ale voastre şi abundă printre voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici ineficienţi, nici neroditori în ce priveşte cunoaşterea Domnului nostru Isus Cristos. Dar cel căruia îi lipsesc aceste lucruri este orb, sau cel puţin miop; a uitat că a primit curăţirea de vechile lui păcate.”

Aplicaţie: Cum stăm cu vederea?

Îndemnul (vs.19-22)

Isus îşi încheie mesajul către această biserică prin 4 afirmaţii speciale:

O explicaţie (vs.19a) – „Eu îi mustru (gr. „scot la iveală”) şi-i disciplinez (gr. „corectez”) pe cei pe care-i iubesc.”

Aici vedem inima iubitoare de Tată a Domnului nostru – Evrei 12:7 – „Răbdaţi încercările de dragul disciplinării! Dumnezeu se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Care copil nu este disciplinat de tatăl lui?”

Aici mai observăm şi diferenţa dintre copiii adevăraţi ai lui Dumnezeu de copiii falşi („neligitimi”) ai lui Dumnezeu – Evrei 12:8 – „Însă dacă voi nu aveţi parte de disciplina de care au parte toţi copiii, atunci sunteţi copii neligitimi, nu fii.”

Un îndemn (vs.19b) – „Fii plin de râvnă deci şi pocăieşte-te!”

Pocăinţa rămâne calea de îndreptare! Cei din Laodicea trebuiau să se pocăiască de mândria lor care îi adusese în halul acesta.

O invitaţie (vs.20) – „Iată, Eu stau la uşă şi bat! Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el şi voi mânca cu el, şi el cu Mine.”

Chiar dacă Isus a fost scos afară, El nu renunţă la noi, şi ne invită la refacerea relaţiei noastre cu El. Noi, de obicei, folosim acest verset pentru cei necredincioşi, dar aici, Isus este în afara bisericii din Laodicea şi chemă individual („Dacă aude cineva... şi deschide... voi intra la el... voi cina cu el...”)

Singura soluţie pentru Biserică este Cristos, de la început până la sfârşit! – invitat să fie centrul vieţii, Domnul vieţii – pentru a dezvolta o viaţă intimă, strâns legată de El.

O promisiune (vs.21-22) – Camera cinei devine Sala tronului!

„Celui ce învinge îi voi da dreptul să şadă împreună cu Mine pe tronul Meu, tot aşa cum şi Eu am învins şi am şezut împreună cu Tatăl Meu pe tronul Lui. Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!”

Această promisiune este adresată, ca şi celelalte, tuturor credincioşilor, nu numai unei elite. Este o dovadă de mare HAR aici, căci acelora care Isus este gata să îi verse din grua Sa, El le dă o şansă să fie victorioşi prin credinţă pentru El.

Această promisiune este de a domni împreună cu Isus în împărăţia Sa milenară, nu numai peste Israel, ci şi peste toate popoarele. (Mat.25:32)

Mesajele către cele şapte biserici din Asia sunt un mesaj complet al lui Cristos pentru Biserica Sa de astăzi.

Avertismentul şi îndemnul şi pentru noi este să ascultăm de zice bisericii Duhul lui Dumnezeu.

Astfel,Biserica din Efes reprezintă pericolul pierderii dragostei dintâi (2:4), acea ardoare şi devotamentul proaspăt faţă de Cristos, care a caracterizat Biserica primară.

Biserica din Smirna reprezintă pericolul temerii de suferinţă, prin care suntem îndemnaţi „să nu ne temem nicidecum de ce vom suferi” (2:10).

Biserica din Pergam reprezintă pericolul continuu al compromisului doctrinar (2:14-15), care este de multe ori primul pas spre abandonarea totală a creştinismului.

Biserica din Tiatira reprezintă pericolul compromisului moral (2:20), iar noi trebuie să ne gândim la abaterile de a standardele morale care ne-au invadat bisericile.

Biserica din Sardes reprezintă pericolul morţii spirituale (3:1-2), o religie fără viaţă, bazată numai pe aspecte exterioare, la fel ca fariseii comparaţi de Isus cu nişte „morminte văruite”.

Biserica din Filadelfia, deşi lăudată de Isus, reprezintă pericolul de a nu păstra ceea ce avea (3:11) şi ne îndeamnă să păzim Cuvântul şi să aşteptăm credincioşi revenirea lui Isus.

Biserica din Laodicea reprezintă pericolul de a fi căldicel (3:15-16), pericolul autosuficienţei şi orbirii faţă de nevoia noastră după Cristos, pe care L-am scos afară din biserică... din viaţa noastră de credinţă.

Duhul vorbeşte clar şi adevărat Bisericii şi doreşte pocăinţa de idoli şi credinţa noastră în Cristos restaurată! Aceasta este inima Evangheliei pe care trebuie s-o înţelegem, s-o credem, s-o trăim, s-o împărtăşim şi chiar s-o apărăm, până va veni El.

Studiu : Florin Enescu

Posted in: Apocalipsa,Cele 7 Biserici,Cristos