Apocalipsa 1:1-8 – Apocalipsa - Cartea Descoperirii

Cartea Descoperirii - Apocalipsa 1:1-8 from William Anderson on Vimeo.

„Să nu profeţeşti niciodată” spunea umoristul american Josh Billings, „căci dacă profeţeşti greşit nimeni n-o să te uite, iar dacă profeţeşti corect nimeni nu-şi va aminti.”

De-alungul secolelor au fost făcute multe profeţii care s-au dus fie prin împlinirea lor, fie prin neîmplinirea lor, însă cartea profetică Apocalipsa, scrisă de Ioan la sfârşitul primului secol, este încă cu noi.

De la început această carte se prezintă, dându-ne detalii clare despre titul ei, autorul, destinatarul, tema, personajul principal, chiar şi o schiţă simplă a conţinutului.

Titlul (1:1a) – „descoperirea lui Isus Cristos

cuv. tradus „descoperire” (gr.„apocalupsis”) înseamnă „dezvăluire” – de aici ne vine şi cuvântul „apocalipsă” sinonim însă pentru noi cu „dezastru, catastrofă”.

În această carte Duhul Sfânt ne dezvăluie (trage cortina) pe Isus glorificat şi lucrurile care se vor întâmpla potrivit planurilor suverane ale lui Dumnezeu.

Cu alte cuvinte Apocalipsa este o „carte deschisă” pentru fiecare dintre noi.

Caracteristicile acestei descoperiri?

vs.1

aparţine lui Isus

este despre Isus – scopul ei este să ni-l prezinte pe Isus, nu neapărat viitorul. Isus este personajul principal fără de care aceste profeţii nu s-ar împlini şi astfel n-ar avea nicio valoare!

dată de Dumnezeu

scopul ei este să fie arătată – Spre deosebire de cartea lui Daniel (12:4), lui Ioan i se spune să nu pecetluiască această carte (22:1

despre lucrurile care „trebuie să se întâmple” – profeţii predictiv

„curând” – „en tachei” – repede (cu rapiditate)

vs. 2

această descoperire este Cuvântul lui Dumnezeu – inspiraţia lui Dumnezeu (2 Tim.3:15)

este „mărturia lui Isus Cristos”

Autorul (1b-2, 4, 9, 22:8) – „robul Său Ioan”

Duhul Sfânt a folosit pe Apostolul Ioan pentru a ne da 3 feluri de scrieri:

Evanghelia – Să credem! (20:31)

„Însă acestea au fost scrise pentru ca voi să ajungeţi să credeţi că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi crezând, să aveţi viaţă în Numele Lui.”

Epistolele (I, II, III) – Să ştim! (1 Ioan 5:13)

„V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, cei care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţă veşnică.”

Apocalipsa – Să fim gata! (22:20)

“Cel Ce depune mărturie cu privire la aceste lucruri spune: „Da, Eu vin curând.“ Amin! Vino, Doamne Isuse!”

Contextul: Ioan a scris această carte în jurul anului 95 d.Cr., în timpul domniei împăratului roman Titus Flavius Domitian, cezarul care a cerut să i se aducă închinare ca Domn şi Dumnezeu, iar refuzul creştinilor a dus la o mare persecuţie. Se pare că Domitian l-a exilat pe Ioan pe insula Patmos, o colonie disciplinară pe coasta Asiei Mici (în Marea Egee).

Cum i-a dat Domnul lui Ioan descoperirile din această carte?

Tatăl a dat Fiului (vs.1), iar Fiul i-a dat lui Ioan prin „îngerul Său” (vs.1), alteori Isus însuşi i-a vorbit (1:10 – 3:22), alteori printr-un bătrân (7:13..), de cele mai multe ori printr-un înger (17:1, 19:9-10).

Destinatarul (vs.3-4a)

În timp ce această carte a fost trimisă celor „şapte biserici” care erau în provincia romană Asia Mică (vs.4a), Ioan ne arată clar că oricine poate beneficia personal de această carte. (vs.3)

Iată binecuvântarea acestei descoperiri – vs.3 - „ferice” – este prima din cele 7 fericiri ale acestei cărţi (Apoc. 1:3, 14:13, 16:15, 19:9, 20:6, 22:7, and 22:14).

cel ce citeşte (a citi cu voce tare) cuvintele profeţiei – abordare personală

cel ce aude cuvintele profeţiei – abordare colectivă

cel ce păzeşte lucrurile scrise – promisiunea lui Dumnezeu

Deci, care va fi abordarea noastră?

cu siguranţă cu Isus nu le-a trimis această carte credincioşilor din Asia Mică pentru a le satisface curiozitatea cu privire la viitor!

Credincioşii de atunci treceau prin persecuţii mari şi aveau mare nevoie de încurajare de la Dumnezeu. Mesajul trimis prin această carte avea să le dea speranţă şi putere

Trebuie să citim, să ascultăm şi să împlinim cuvintele acestei cărţi, dacă vrem să fim „ferice” în vremurile în care trăim. Toate aceste lucruri sunt necesare – „Fiţi nu numai ascultători, ci şi împlinitori ai Cuvântului lui Dumnezeu” (Iacov 1:22)

Dedicaţia (vs.4b-6)

Unui scriitor însemnat i s-a spus la un moment dat „dacă nu te opreşti din a scrie cărţi, nu vei mai avea cui să i le dedici!” Apostolul Ioan însă, nu a avut o astfel de problemă!

Dedicaţia lui însă nu este personală, pentru că nu el este autorul ci Dumnezeu, şi astfel dedicaţia acestei cărţi vine printr-o prezentare a Trinităţii, cu scopul de a-i încuraja pe credincioşi:

Dumnezeu Tatăl este descris ca fiind Cel Veşnic – „Cel care este, Care era şi Care vine” – Istoria întreagă este Planul Său, chiar şi persecuţia bisericii

Duhul Sfânt este văzut în toată plinătatea Sa – „cele şapte duhuri” (7, cifra perfecţiunii, de 52x în Apocalipsa) – perfecţiunea lucrării sale – probabil o referinţă la Isaia 11:2 - „Duhul Domnului se va odihni peste El, Duh de înţelepciune şi de înţelegere, Duh de sfătuire şi de putere, Duh de cunoaştere şi de frică de DOMNUL.”

Isus Cristos este descris în 3 imagini ce ne arată 3 lucrări ale Sale faţă de noi:

Profet („Martorul credincios”) – exemplul nostru în mărturie

Preot („Întâiul născut dintre cei morţi”) – „întâi născut” este titul de onoare (Rom.8:29; Col.1:15, 18)

Rege („Conducătorul/Prinţul regilor pământului”) – El este în control!

Dedicaţia lui Ioan se transformă în doxologie – căci ce alt lucru poţi face atunci când realizezi cine este Isus Cristos pentru tine?? Reacţia noastră, asemenea lui Ioan, ar trebui să fie de ÎNCHINARE!

De ce? Cum?

„Cel care ne iubeşte” (timpul prezent continuu) – El ne-a iubit dinainte de a-L iubi noi (Rom.5:8)

„Cel care ne-a eliberat” – 1 Ioan 1:9-2:2 „Dacă ne mărturisim... să ne ierte şi să ne curăţească... El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre...”

„ne-a făcut o împărăţie de preoţi” – o descriere a lui Israel în VT, dar şi a Bisericii în NT (1 Pe.2:9) – „...voi sunteţi o spiţă aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor care este posesiunea lui Dumnezeu, ca să puteţi proclama faptele măreţe ale Celui Ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.”

Tema (vs.7-8) – Isus vine! El se întoarce!

Aceasta este promisiunea Sa faţă de Biserica Sa!

vs.7 este o citare spuselor lui Daniel (7:13) sau Zaharia (12:10) şi descrie întoarcerea lui Isus pe pământ aşa cum ne va fi descrisă în Apoc.19:11... aceasta fiind venirea Sa în glorie pentru a-şi instaura domnia Sa pe pământ

însă Scriptura ne vorbeşte şi despre venirea Sa „în văzduh” (1 Tes.4:13-18) pentru a-şi lua Biserica. Aceasta este venirea Sa „ca un hoţ” (Apoc.3:3; 16:15) şi doar cei născuţi din nou vor avea parte ea (1 Ioan 3:1-3).

Venirea lui Isus descrisă în vs.7 este văzută de toată lumea, şi în mod special de poporul Israel, de data aceasta „pocăit”, întors cu totul către Dumnezeul lui (Dan.7:13; Zah.12:10-12). Această venire va fi publică, nu secretă şi va fi punctul de sfârşit ai celor 7 ani de necaz de pe pământ, descris în Apocalipsa între cap.6-19.

vs.8 – ne prezintă o declaraţie de putere şi suveranitate a lui Dumnezeu, care ne dovedesc faptul că este în stare să-şi ducă la îndeplinire toate planurile Sale în istorie.

„Alfa şi Omega” – prima şi ultima literă din alfabetul grecesc – tradus prin „Cel care era şi Care vine” – Dumnezeu este etern!

„Cel Atotputernic” – capabil să facă orice! – un nume cheie al lui Dumnezeu în cartea Apocalipsa (4:8; 11:17; 15:3; 16:7, 14; 19:6, 15; 21:22).

de remarcat este că aceste titluri sunt atribuite atât Tatălui, cât şi Fiului - astfel ne dovedesc dumnezeirea lui Isus Cristos.

Întrebarea este: Eşti gata?

Scopul acestei cărţi este încurajarea de a trăi pentru El:

„Iatăm, Eu vin curând! Ferice de cel ce păzeşte cuvintele profeţiei din această carte!” (Apoc.22:7)

Pentru ca fiecare să putem spune aşa:

„Cel ce depune mărturie cu privire la aceste lucruri spune: „Da, Eu vin curând. Amin! Vino, Doamne Isuse!” (Apoc.22:20)

Studiu: Florin Enescu

Posted in: