Apocalipsa 1:9-22 – Reîntâlnirea

Reîntâlnirea - Apocalipsa 1:9-20 from William Anderson on Vimeo.

vs.9„Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaş împreună cu voi la necazuri, la Împărăţie şi la răbdarea în Isus, mă aflam pe insula Patmos, din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi a mărturiei lui Isus.”

Data trecută începeam această „carte a descoperirii” dată de Dumnezeu nouă tuturor, prin „robul Său” Ioan, având ca personaj principal pe însuşi Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, care este gata să revină pe pământ aşa cum a promis!

Deşi Ioan îşi spusese numele deja (vs.1), aici este prima dată (din cele 3) când se prezintă „Eu, Ioan” (21:2; 22:8) şi continuă prin a arăta de ce era pe insula Patmos – „părtaş împreună cu voi la necazuri, Împărăţie şi la răbdarea în Isus” –

Pentru noi numele „Patmos” poate că nu înseamnă prea mult, dar pe atunci însemna ca şi cum ai spune „Eu Ioan... mă aflam pe insula Jilava”... pentru că această insulă era o închisoare cunoscută în Imperiul Roman, bogată în marmură, lungă de 15 Km şi lată de 10Km.

Ioan nu era acolo pentru altceva decât pentru Isus, pentru Evanghelie – încercau să-i închidă gura ca să nu mai răspândească „Cuvântul lui Dumnezeu”.

Întrebare: Mă întreb dacă ni s-ar întâmpla şi nouă să fim puşi în închisoare din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi a mărturiei lui Isus ? Mă întreb dacă noi am da dovadă de acelaşi devotament faţă de Domnul nostru?

vs.10-11„În ziua Domnului eram în Duhul şi am auzit în spatele meu un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe, care-mi spunea: „Scrie pe un sul ceea ce vezi şi trimite-l celor şapte biserici: în Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodicea!“

„Ziua Domnului” – probabil referinţă la ziua de înviere a lui Isus, amintită de primii creştini în „ziua dintâi a săptămânii”, respectiv Duminică, opusă „Zilei Împăratului” care era prima zi a fiecărei luni.

„eram în Duhul” – este o stare specială(dincolo de simţurile normale), dată de Dumnezeu pentru a putea primi această descoperire – „a auzi”(vs.10), „a vedea”(vs.12) şi „a cădea”(vs.17)

Există 4 referinţe în Apocalipsa unde Ioan este „în Duhul”: prima aici (1:10), apoi în cer (4:2), apoi în pustiu (17:3) şi în final pe muntele lui Dumnezeu (21:10).

„am auzit... un glas puternic” – acesta este glasul lui Isus – cel care este Alfa şi Omega, Cel Atotputernic... Ioan nu mai auzise glasul lui Isus de vreo 60 de ani...

„ca sunetul unei trâmbiţe” – expresie simbolică ce arată „chemarea la atenţie” pe care o face lui Ioan.

„scrie pe un sul ceea ce vezi” – chemarea aceasta este foarte specifică, are o misiune.

Lui Ioan i se va mai porunci să scrie de încă 11 ori în această carte – probabil că Ioan avea doar să păstreze pentru el aceste viziuni.

„trimite-l celor şapte biserici...” – misiunea aceasta era specifică

Cele şapte biserici ce au existat în provincia romană Asia Mică, se încadrau într-un circuit, în sensul acelor de ceasornic, începând de la Efes spre nord, până la Laodicea.

De ce 7 biserici, şi de ce doar acestora? – cifra 7 fiind cifra întregimii, se pare că prin aceste biserici, Isus avea să adreseze un mesaj bisericii Sale întregi.

Interesant este că şi Ap. Pavel a scris la 7 biserici: Roma, Corint, Galatia, Efes, Colose, Filipi şi Tesalonic.

vs.12-16 – - CE A VĂZUT IOAN

„... când m-am întors am văzut...”

Trebuie să înţelegem că Ioan nu-l mai văzuse şi auzise pe Isus de vreo 60 de ani. El umblase cu Isus pe pământ timp de 3 ani şi jumătate şi fusese martor la toate aspectele lucrării Sale pe pământ, incluzând minunile făcute şi transformarea la faţă de munte, moartea şi învierea Sa, cât şi înălţarea Sa la cer. Ioan fusese ucenicul „privilegiat” căci fusese cel mai aproape de Isus, chiar şi la crucificare, lui Isus dândui grija mamei Sale pământeşti Maria.

Însă acum, Ioan avea să-L reîntâlnească pe Domnul Său şi avea să vadă o parte a lui Isus nemaiîntâlnită! Avea să-L vadă pe Isus cel glorificat!

În vs.12-16, Ioan avea „să vadă”: El a văzut 7 sfeşnice de aur şi pe Isus cel glorificat

„Cele 7 sfeşnice de aur” – potrivit vs.20, acestea sunt simbolul celor 7 biserici din Asia Mică.

Ele nu sunt asemenea sfeşnicului din Templu (cu 7 braţe), ci sunt sfeşnice individuale, singulare, în care se pune o lampă.

Isus cel glorificat - exprimarea de aici ce foloseşte des expresia „ca” sau „asemenea” ne arată că aceste lucruri nu trebuie luate literar, ci simbolic, lăsând alte scripturi să ne explice însemnătatea lor. Acesta este un principiu permanent al cărţii Apocalipsa.

Astfel să înţelegem descrierea lui Cristos cel glorificat:

„Cineva care era ca un fiu al omului” – acest titlu care apare des în evanghelii, dar foarte rar în Apocalipsa (încă odată în 14:14), subliniază umanitatea şi caracterul Său mesianic. (Dan.7:13-14)

„îmbrăcat într-o mantie”(vs.13a) – aceasta este îmbrăcămintea unui Judecător, Mare Preot şi Împărat (Ex.28:2) – ne arată autoritatea şi onoarea lui Isus.

„încins cu un brâu de aur” (vs.13b) – ne aminteşte de brâul Marelui Preot (Ex.29:5)

„capul şi părul albe ca lâna... ca zăpada” (vs.14a) – acestea ne vorbesc despre înţelepciune, eternitate („Cel îmbătrânite de zile” Dan.7:9) şi puritate absolută!

„ochii erau ca flacăra focului” (vs.14b) – ne vorbeşte despre atotcunoaşterea Lui, prin care poate să judece absolut corect – Evrei 4:13 „Nu este nimic care să poată fi ascuns de El, ci totul este gol şi descoperit ochilor Lui, ai Celui înaintea Căruia trebuie să dăm socoteală.”

„picoarele ca bronzul încins” (vs.15a) – ne aminteşte de altarul de aramă unde se consumau jertfele pt păcat – Domnul vine să judece Bisericile Sale şi va judeca apoi lumea întreagă.

„glasul asemenea vuietului unor ape mari” (vs.15b) – Domnul vorbeşte cu putere şi autoritate, şi nimeni şi nimic nu poate acoperi vocea Sa –

„în mâna dreaptă avea şapte stele” (vs.16a) – vs.20 ne arată că aceste stele sunt „îngerii” fiecărei biserici, respectiv liderii lor („mesager”) – Domnul ţine liderii Bisericii Sale şi El îi face să lumineze pt biserică şi în lume (în Dan.12:3 - „cei înţelepţi.. cei ce învaţă dreptatea pe alţii”)

„din gură îi ieşea o sabie ascuţită...” (vs.16b) – simbolul Cuvântului viu al lui Dumnezeu (Evrei 4:12; Efes.6:17) cu care se luptă împotriva duşmanilor Săi (Ap.2:16; 19:19-21).

„faţa Lui era ca soarele...” (vs.16c) – ne aminteşte de schimbarea la faţă pe munte (Mat. 17:2) şi a profeţiei lui Maleahi 4:2 „Dar pentru voi care vă temeţi de Numele Meu va răsări Soarele dreptăţii, aducând vindecare sub aripile Lui!”

În VT, soarele este mereu un simbol al dumnezeirii – Ps.84:11 „Căci Domnul Dumnezeu este soare şi scut; El dă îndurare şi slavă. Nu lipseşte de bine pe cei ce umblă în integritate.”

vs.17-18 – CE A FĂCUT IOAN

„când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui...”

Ceea ce a văzut Ioan nu a fost pe Isus, tâmplarul din Nazaret, blândul Păstor despre care cântă sentimentaliştii. NU! Acesta este Isus Cristos în toată splendoarea şi grandoarea Sa de Dumnezeu!

Astfel reacţia imediată a lui Ioan a fost să cadă la pământ înaintea lui Isus – este o reacţie ce caracterizează întâlnirile adevărate cu Dumnezeu, ca de ex: Avraam (Gen.17:3); Manoah (Jud.13:23); Ezechiel (3:23; 43:3; 44:4), Daniel (8:17; 10:8-9;15-17) şi cu ucenicii pe muntele schimbării la faţă (Mat.17:6)

Reacţia lui Isus faţăt de Ioan – „Nu te teme!” Pentru cel neprihănit revelaţia dumnezeirii este o mângăiere şi o încurajarea, dar pt cel rău, ea este frică şi teroare!

El este astfel

„Cel Dintâi şi Cel de pe urmă” (vs.17)

„Cel viu!... în vecii vecilor” (vs.18a)

Cel care are „cheile morţii şi Locuinţei Morţilor” (vs.18b)

Întrebarea pentru noi este: Am avut noi o revelaţie a lui Isus de acest gen?

Prin intermediul acestei cărţi (revelaţii), Dumnezeu ne invită la o întâlnire cu Isus cel glorificat!

Prin intermediul acestei "descoperiri a lui Isus" avem şi noi ocazia să-L întâlnim, căci acesta este scopul primordial al acesti cărţi, şi prin această experienţă să fim tot mai smeriţi şi mai dependenţi de El, fiind mângâiaţi şi încurajaţi în alergarea noastră de Acela care este "Cel Dintâi şi Cel de pe urmă! Cel mort, dar viu în vecii vecilor!"

În finalul acestui capitol, Isus are o poruncă pentru Ioan (vs.19)

„Aşadar, scrie ce ai văzut, ce este acum şi ce urmează să se întâmple după acestea!”

Deşi s-au făcut multe schiţe ale acestei cărţi, nu există una mai simplă, dar competă şi edificatoare schiţă ca cea dată de însuşi Isus, lui Ioan în vs.19.

Astfel schiţa cărţii Apocalipsa este:

Lucrurile care le-ai văzut – Cristos cel glorificat (Apoc.1)

Lucrurile care sunt – Biserica lui Cristos (Apoc.2&3)

Lucrurile care urmează să se întâmple – Judecata pământului (Apoc.4-22)

Studiu : Florin Enescu

Posted in: