Biserica – Lumina lumii

Text: Matei 5:14-16
„Iată un alt lucru despre voi: Sunteţi aici să fiţi lumină, să arătaţi lumii culorile lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este un secret să fie păstrat. Vom ieşi în public cu El, atât de public ca un oraş care este aşezat pe un deal. Dacă vă fac purtători de lumină, nu credeţi că o să vă ascund sub o găleată, nu? Eu vă pun în sfeşnic. Acum că v-am pus pe vârful dealului, în sfeşnic, luminaţi! Casa să vă fie deschisă. Fiţi generoşi cu vieţile voastre. Dacă vă deschideţi faţă de alţii, îi veţi face să se deschidă faţă de Dumnezeu, Tatăl generos din ceruri.” (Trad. “The Message”)

Această afirmaţie a lui Isus „Voi sunteţi lumina lumii” – este cu atât mai interesantă şi uimitoare cu cât realizăm cui i-a fost spusă prima dată. Isus nu vorbea filozofilor, teologilor sau politicienilor vremii respective – nu celor bogaţi şi celor faimoşi, sau celor înţelepţi şi nobili, ci unei mâini de oameni obişnuiţi, oameni simpli, care îşi puseseră credinţa în El.
Acest titlu fusese dat de evrei unora din rabinilor lor eminenţi. Ei vorbeau despre aceştia ca fiind candelele universului sau lumini ale lumii. Trebuie să fi sunat destul de straniu în urechile cărturarilor şi fariseilor atribuirea acestui titlu unor ţărani şi pescari arşi de soare, care deveniseră recent ucenicii lui Isus.” (Spurgeon)
Faptul că Isus le spune că sunt „lumina lumii” implică faptul că lumea este în întuneric. Acesta este adevărul pe care Dumnezeu ni-l prezintă pretutindeni în Scriptură despre starea spirituală a lumii. Lumea fără Dumnezeu este în întuneric!

Ioan 1:1-5 – Isus este Lumina trimisă în întunericul lumii

„1 La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. 2 El era la început cu Dumnezeu. 3 Toate au fost făcute prin El şi nici un lucru care a fost făcut n-a fost făcut fără El. 4 În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. 5 Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a învins-o.”

Ioan 3:19-21 – Alegerea oamenilor spre întuneric

„19 Şi judecata este aceasta: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. 20 Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se expună faptele. 21 Dar cel ce lucrează potrivit cu adevărul vine la lumină, ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.”

Ioan 8:12 – Isus este lumina lumii

„Eu sunt lumina lumii. Cel ce Mă urmează pe Mine nu va umbla niciodată în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” şi în Ioan 9:4-5 „4 Cât este zi, trebuie să lucrăm lucrările Celui Ce M-a trimis. Vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. 5 Cât sunt în lume, sunt lumina lumii.”

Fapte 26:17-18 – Pavel chemat să fie „deschizător de ochi”

„17Te-am scos din mijlocul poporului tău şi din mijlocul neamurilor la care te trimit, 18 ca să le deschizi ochii să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub autoritatea lui Satan la Dumnezeu şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenire alături de cei sfinţiţi.”

Efeseni 4:17-18 – Starea de întunecime omenirii fără de Dumnezeu

„17 Aşadar, vă spun aceasta şi depun mărturie în Domnul: nu mai trăiţi ca păgânii, în deşertăciunea gândirii lor! 18 Ei au mintea întunecată şi sunt despărţiţi de viaţa lui Dumnezeu datorită lipsei lor de cunoaştere, care este o urmare a împietririi lor.”

Coloseni 1:13-14 – Lumea sub puterea întunericului

„13 El ne-a scăpat de sub autoritatea întunericului şi ne-a adus în Împărăţia Fiului Său iubit, 14 în Care avem răscumpărarea, iertarea păcatelor.”

1 Petru 2:9 – Noi am fost chemaţi din întuneric la lumină

„9 Însă voi sunteţi o spiţă aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor care este posesiunea lui Dumnezeu, ca să puteţi proclama faptele măreţe ale Celui Ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.”

Deci, lumea este în întuneric, întunericul este în lume, noi eram la un moment dat în această împărăţie a întunericului, dar Dumnezeu ne-a chemat afară din acest întuneric şi ne-a făcut Biserica Sa. Acum însă, El ne trimite înapoi în lume ca să fim lumini pentru El.

Acum, această evaluare a lumii nu este ceea ce lumea crede despre ea – este de fapt opusul la ceea oamenii cred despre starea lor spirituală. Lumea se vede „luminată” – „iluminată”
oamenii se laudă cu descoperirile lor, cu înaintarea lor în ştiinţă, cunoştinţa lor care a crescut.
toate aceste arată că omul modern este deci „luminat bine”
Realitatea este că cunoştinţa omenească nu a crescut în lucrurile care contează cel mai mult – moralitatea, spiritualitatea sa – cunoaşterea sa este mai degrabă mecanică... bilogică:
Am crescut în tehnologie – computere... cipuri... explorări ale vieţii biologice, a lumii şi universului.

Omul însă nu a înaintat în ceea ce priveşte lucrurile de băză al vieţii - starea sa spirituală – el este încă la fel de la căderea lui în păcat – în întuneric spiritual şi moral, şi nu poate să răspundă clar la întrebările fundamentale despre sine: „De ce sunt aici?”, „De unde vin şi unde merg???”
Ex. iluminismul care a început în Europa, sec.18 – s-a crezut că va ridica lumea prin creşterea educaţiei, o va scoate din Era Întunecată, din ignoranţă – o va scăpa de sărăcie, războaie şi crime...
Adevărul este că n-a fost aşa! – dovada o reprezintă cele 2 Războaie Mondiale, conflictele nenumărate peste tot în lume, sărăcia e-n floare, există încă boli incurabile.... până în ziua de astăzi! Aceasta este realitatea!
Problema omului nu este lipsa educaţiei, lipsa transformării spirituale! Aceasta vine numai prin cunoaşterea lui Dumnezeu.
Isus vine şi spune că „Voi sunteţi lumina lumii!” – în original ideea este că numai creştinii sunt acest lucru – „Voi şi numai voi sunteţi lumina lumii” (vs.14)

Este o mare chemare! – Isus este cel care declară acest lucru!
Isus este Lumina Lumii – şi ne chemă pe noi să luminăm lumina Lui în lume – să dispersăm lumina Lui
Este o mare responsabilitate! – contează foarte mult ce facem cu această chemare! O vom împlini sau nu?

vs.14.b - „O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă”
Este o normalitate! – Isus le spune ca ucenicii lui SUNT LUMINĂ ... nu ar trebui sau trebuie să devină... lumină...
Isus vrea să fie vizibil în lumea aceasta prin noi... aşa cum se vede un oraş pe o colină.
“Nu departe de acel deal unde Isus vorbea se află oraşul Saphet, care se presupune a fi vechiul Bethulia. Este aşezat pe un deal foarte înalt şi proeminent, care se vede foarte bine. (Maundrell, citat de Clarke)
Nazaret, unde crescuse Isus, era un oraş care era situat pe un deal înalt – se vede în relatarea lui Luca (4:29) unde vor să-l arunce pe Isus de pe “sprânceana muntelui”.
Capernaumul era la fel un oraş situat la înălţime despre care Isus se întreabă dacă va fi „înălţat până la cer?” mustrându-l pt necredinţa lui. (Mat.11:23)
Ierusalimul era situat şi el pe un platou înalt (pământul Israelului este cel mai înalt între ţările din zonă), iar Templul lui atingea cea mai mare înălţime din tot Israelul.
Este clar faptul că ucenicii (şi toţi cei care-l ascultau) au înţeles perfect sensul învăţăturii lui Isus – ce înseamnă a fi „lumina lumii”

vs.15 - “Şi nimeni nu aprinde un felinar ca să-l pună sub un oboroc, ci îl pune pe un suport şi astfel el luminează tuturor celor din casă.”

Un aspect cheie care ne ajută să înţelegem aceste cuvinte este DISTINCŢIA. Lumina (ca şi sarea de altfel) este nevoie de ea pentru că există întunericul. Scopul ei este întotdeauna de a lumina.
Viaţa noastră trebuie să facă distincţia dintre lumină şi întuneric, între bine şi rău.
Un alt aspect este INTENŢIA – „un felinar” are din fabrică intenţia de a lumina undeva.
Intenţia lui Dumnezeu cu Biserica Sa a fost şi este mereu de a lumina în lumea aceasta.
„tuturor celor din casă” – „Cristos Isus a adus lumina Dumnezeirii în lumea noastră întunecată şi a pus-o în sfeşnicul Bisericii ca toată casa lumii să fie luminată de ea.” (Spurgeon)
Îndemnul pentru noi este să nu ne ascudem viaţa creştină... mărturia... lumina Evangheliei.
Lumea va căuta să ne intimideze, să ne acuze, să ne prigonească chiar!
Chiar prietenii, familia vor căuta să facă aceste lucruri
Efectele luminii

Expune(dezvăluie) întunericul – arată ce este şi cum este întunericul
“ Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se expună faptele” (Ioan 3:20)
Obs. când stăm într-o încăpere în care lumina nu pătrunde mult – dacă deschizi ferestrele sau ieşi afară, atunci vei vedea diferenţa!
Oamenii din lume nu văd diferenţa! Nu realizează că sunt în întuneric! Trebuie ca ei să fie luminaţi de Dumnezeu, şi el vrea s-o facă prin vieţile nostre! Dumnezeu vrea să ne folosească pe fiecare din noi.

Îndepărtează întunericul – întotdeauna lumina învinge întunericul (de fapt întunericul este doar absenţa luminii).
„Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a învins-o.” (Ioan 1:5)
Întunericul promovează păcatul, lumina promovează viaţa

Dă vedere! – Dumnezeu vrea să ajute lumea să vadă Calea spre El, Adevărul şi Viaţa în El şi asta prin noi!
„Eu sunt lumina lumii. Cel ce Mă urmează pe Mine nu va umbla niciodată în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” (Ioan 8:12)
vs.16a „Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor...”
Aici avem scopul „luminării” noastre!
Luca 12:35-36 - „35 Coapsele să vă fie încinse şi lămpile aprinse, 36 întocmai ca acelor oameni care îşi aşteaptă stăpânul să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă imediat, atunci când va veni şi va bate la uşă.”
Contextul: o lampă avea 2 părţi principale: uleiul şi fitilul
Uleiul – simbolul Duhului Sfânt: umplerea prin citire şi rugăciune
Fitilul care trebuia tăiat/ajustat – viaţa mea de pocăinţă (judecarea de sine în lumina Cuvântului)
Dacă fitilul nu nu este curăţat, tot ce face este fum!!!
Imaginea este a vieţii conduse de Duhul Sfânt!


vs.16b „să vadă faptele voastre bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru...”

Scopul luminării noastre nu trebuie să se arate ce lămpi tari suntem noi!
faptele noastre nu trebuie să atragă atenţia asupra noastră, ci asupra sursei luminării noastre! S
să trăim în aşa fel încât oamenii să zică „ce Tată extraordinar au aceşti oameni!”
„faptele noastre” – aici nu este vorba despre obţinerea mânturii, ci trăirea mântuirii!
Sunt unii care cred că faptele noastre nu contează odată ce ne-a întors la Dumnezeu – exemplul epistolelor lui Pavel ne arată că nu este aşa! – viaţa creştină este însoţită întotdeauna de fapte bune – ex. Tit 2:14-15
“14 El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un popor care să fie doar al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune. 15 Spune aceste lucruri, îndeamnă şi mustră cu toată autoritatea! Nimeni să nu te dispreţuiască!”

Matei 6:1-4 – atitudinea inimii noastre în trăirea noastră înaintea oamenilor
Trăirea noastră este importantă!

Ce spun oamenii când văd vieţile/faptele noastre??? De cine sunt impresionaţi?

Ex. trist: Gandi, care a căutat să ridice guvernul Indiei, şi a căutat să găsească cea mai potrivită religie pt ţara sa, ştiind că spiritualitatea este cel mai important lucru pt o naţiune. A mers în Anglia şi a locuit într-o casă creştină şi a mers la o biserică creştină – a plecat de acolo fiind sigur că Creştinismul nu este religia potrivită pt el şi ţara lui. De ce? Pentru că în acea casă ceştină nu a văzut nimic care să fie diferit de cei necredincioşi! În acea biserică creştină nu l-a salutat şi nu l-a băgat în seamă nimeni! A ieşit de acolo şi a spus „Dacă Dumnezeu este dragoste şi eu nu am simţit dragoste aici, atunci Dumnezeu nu este aici!” Bine’nţeles că aceste lucruri nu scuză refuzul lui faţă de Cristos, dar se pare că cineva l-a ajutat în această decizie!

Întrebări pentru noi:

Ce impact au vieţile noastre? în familiile noastre şi în bisericile noastre?
Ardem curat sau facem mai mult fum???

Studiu:Florin Enescu

Posted in: