joi, 24 septembrie 2009

Biserica – Turma Păstorului cel Bun



Ioan 10:1-21
Aţi auzit vreodată de expresia „băi, ciobane!”? sau de expresia „băi, eşti prost ca o oaie!”
În cultura noastră aceste 2 elemente „oaie” şi „cioban”(păstor) sunt adesea înţelese în acest mod şi chiar nu prea au sens pt noi astăzi.
* Cine vrea să fie ca o... oaie? (n-ai vrea să fii mai degrabă un tigru? Un leu? Un lup?)
* Cine ar vrea să se facă... cioban? (n-ai vrea mai degrabă să devii director, doctor, scriitor, actor...?)

Ceea ce pentru noi azi nu are prea mult sens, în cultura orientală(evreiască în special) oile şi păstorii aveau un rol foarte semnificativ! „Oile” vorbesc întotdeauna despre oameni ca naţiune/popor şi „păstorii” despre liderii/conducătorii de peste ei şi despre importanţa lor să fie buni lideri.

* În cartea Iov ni se spune că Iov avea 14 mii de oi (mai tare decât Becali!) – Iov. 42:12
* În ziua dedicării Templului, Solomon a sacrificat 120 de mii din oile sale (1 Reg.8:63)
* Moise şi David, 2 dintre cei mai mari lideri ai poporului Israel au fost ciobani (păstori)
* În cărţile lor profetice, Isaia, Ieremia, Amos şi Zaharia, toţi aleg să vorbească poporului folosind imaginea oilor şi păstorilor.

Imaginea „oilor” (a unei turme) şi a unui „păstor” era deci foarte familiară evreilor, şi de asta şi Isus alege să le vorbească şi să-i înveţe folosind aceste 2 elemente. De fapt, Isus vorbind mulţimii despre oi şi păstori, era ca şi cum ai vorbi celor din Petroşani despre cărbune, celor din Constanţa despre mare şi celor din Bucureşti despre trafic... sau despre Steaua Bucureşti! Erau deci imagini pe care le înţelegeau destul de uşor!

Ioan 10 se concentrează în jurul acestor 2 elemente: oile şi păstorii. Da ele ne prezintă o imagine orientală, „de la ţară”(rurală) cu siguranţă, dar este o imagine care ne va învăţa multe lucruri esenţiale despre noi... cei din lumea urbană, industrializată... sau modernă, cum ne place s-ă numim.

* Pavel foloseşte această imagine când avertizează liderii bisericii din Efes (Fapte 20:28...)

„28 Luaţi seama deci la voi înşivă şi la toată turma peste care Duhul Sfânt v-a pus supraveghetori ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu, pe care El a câştigat-o prin sângele propriului Său Fiu! 29 Ştiu că după plecarea mea vor veni între voi lupi feroce, care nu cruţă turma; 30 şi chiar dintre voi se vor ridica bărbaţi care vor spune lucruri pervertite, ca să-i tragă pe ucenici după ei.”

* La fel face şi Petru îndemnând pe liderii bisericilor din Asia (1 Petru 5:1-4)

„1 Aşadar, eu, ca un bătrân, martor al suferinţelor lui Cristos şi părtaş al slavei care urmează să fie descoperită, îi îndemn pe cei bătrâni dintre voi: 2 păstoriţi turma lui Dumnezeu care este printre voi, supraveghind-o nu din obligaţie, ci de bunăvoie, aşa cum vrea Dumnezeu, nu fiind lacomi de câştig, ci dornici să slujiţi, 3 nu ca unii care stăpâniţi peste cei ce v-au fost încredinţaţi, ci fiind exemple pentru turmă. 4 Iar, când Se va arăta Marele Păstor, veţi primi o cunună glorioasă care nu se veştejeşte.”

iar credincioşilor le aminteşte că erau „ca nişte oi rătăcite, dar acum v-aţi întors la Păstorul şi Supraveghetorul sufletelor voastre.” (1 Petru 2:25)

Deci, adevărurile care se leagă în jurul acestor 2 elemente se întâlnesc peste tot în Biblie şi deci sunt importante pentru noi astăzi. Simbolurile pe care le foloseşte Isus în Ioan 10 ne ajută să înţelegem cine este El şi ce vrea El cu noi. Înţelegându-L pe El, ne vom înţelege şi pe noi mai bine.

În acest capitol Isus face 2 afirmaţii: Eu sunt Poarta! (vs.7) şi Eu sunt Păstorul cel Bun! (vs.11)

Un cioban, pe vremea lui Isus, purta o haină de bumbac, legat la mijloc cu un brîu de piele, de care avea atârnat un săculeţ de piele în care ţinea fructe uscate sau pietre pentru praştia sa, care o ţinea atârnată la brâu. Praştia o folosea nu numai pentru a îndepărta animalele de pradă, dar şi pentru a aduce înapoi oile care se îndepărtau. Un păstor experimentat putea arunca o piatră exact înaintea oii care se depărta de turmă şi astfel o aducea înapoi în turmă. Un alt obiect care era atârnat la brâul păstorului era un corn cu undelemn, folosit pentru a unge capul oilor, nu numai pentru a îndepărta insectele, dar şi pentru rănile ce le aveau de la bătutul cap în cap. Un al patrulea obiect care era atârnat la brîul păstorului era un toiag scurt cu care se lupta împotriva animalelor de pradă, o luptă corp la corp. Toiagul mai era folosit şi ca un instrument de corecţie – dacă un miel se îndepărta în mod repetat de turmă, păstorul folosea toiagul pentru a-i rupe picioarele. Apoi îl lua şi-l punea pe umerii săi până când avea să se vindece. Datorită legăturii intime care se crea în acest timp, acel miel nu se mai depărta niciodată de păstor. În final, păstorul mai avea în mână un toiag lung, cam de 2m şi ceva, adus la un capăt ca un cârlig, cu care apuca mieii sau oile care o luau în direcţii greşite. (de obs. aceste elemente în Ps. 23)

Această învăţătură a ieşit din confruntarea lui Isus cu liderii evrei care excomunicaseră pe orbul cerşetor pe care Isus îl vindecase. Doar ce le spusese despre lumină şi întuneric, arătându-le startea în care se aflau (Ioan 9:41).

Deodată trece brusc la imaginea cu păstorul şi oile. De ce? Pentru că pt ei era clar despre ce Isus vorbea: pt evrei un „păstor” era orice fel de lider spiritual sau politic – aşa priveau oamenii la împăraţi şi profeţi, ca la nişte păstori. Israel avea privilegiul de a fi „turma” lui Dumnezeu (Ps.100:3) (pentru detalii citim Isaia 56:9-12; Ieremia 23:1-4; 25:32-38; Ezechiel 34; Zaharia 11).

Dumnezeu a dat în grijă turma Sa păstorilor/conducătorilor lui Israel, care nu au avut grijă de ea (Isaia 56:9-12; Ezec. 34). Acum Dumnezeu avea să trimită la turma Sa pe Adevăratul Păstor, pe Mesia, Cel care va avea grijă de oi (Ezec. 34:23)

Isus este Adevăratul Păstor

Lucruri de indentificat

„staulul oilor”(vs.1) - ilustraţie foarte familiară – în sat era făcut din pietre cu ziduri de 2 m; când oile erau plecate la munte, era făcut din tufe şi pietre adunate. Staulul avea o deschizătură unde portarul sau păstorul de serviciu se aşeza în ea.
portarul(vs.3) - era o obişnuinţă ca mai multe turme să intre în acelaşi staul. Toţi păstorii se întorceau acasă seara, în afară de cel care le păzea (făceau cu schimbul) şi care se aşeza chiar în „poartă”.

„hoţul şi tâlharul” – furtul oilor din staulele comunale erau des întălnite – era o operaţie de 2 oameni: unul îl ajuta pe celălalt să sară zidul, care tăia gâtul la 4 sau 5 oi şi le arunca peste zid, după care le făceau dispărute. (vs.10)
„păstorul oilor”(vs.2) - dimineaţa păstorii reveneau ca să-şi ia turmele. Dar cu îşi alegea fiecare turma sa? Cum îşi cunoşteau oile fiecare?
Fiecare păstor venea în poartă şi-şi chema turma sa – oile sale îi cunoşteau glasul şi-l urmau. Fiecare păstor avea o anumită chemare? Un anumit cântec... ceva la care numai oile sale răspundeau.
vs.3 arată că păstorul cunoaşte oile chiar pe nume!
vs.4 arată că păstorul conduce oile – aceasta este o mare diferenţă între un păstor din Israel şi unul din Romania. Este interesant să vezi cum turma de oi urmează păstorul oriunde merge.

“2 El mă culcă în păşuni verzi şi mă conduce la ape odihnitoare. 3 Îmi înviorează sufletul şi mă călăuzeşte pe cărări drepte, datorită Numelui Său. 4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de rău, căci Tu eşti cu mine, nuiaua şi toiagul Tău mă mângâie.” (Ps.23:2-4)

Aplicaţie – Isus nu forţează! Isus conduce! El merge înainte! (Evrei 4:15 – El are „milă de slăbiciunile noastre, ca Unul Care a fost ispitit în toate felurile, ca şi noi, dar fără să păcătuiască.”)
vs.5 – oile adevărate – nu urmează un străin, ci fug de el! De ce??? Nu-i cunosc glasul!
vs.6 – ascultătorii lui Isus (fariseii) nu înţelegeau ce spune Isus – Isus vorbea „în chip figurat” (bună traducere) – cuv. în grec. folosit aici de Ioan este „paroimia”, diferit de cel folosit de ceilalţi evanghelişti – el înseamnă „,metaforă, proverb... cu tâlc, ce trebuie descoperit.
o Fariseii – păstorii falşi- îl respinseseră pe orbul vindecat, o oaie al lui Dumnezeu, însă ea fusese găsită şi adusă în turmă de Marele Păstor – Isus!
* vs.7 – Isus le vorbeşte „din nou” – aşa ca să înţeleagă! Isus nu renunţă aşa uşor la oameni! Are răbdare cu ei să le spună adevărul care-i poate mântui – Evanghelia care aduce mântuire celui ce crede (Rom. 1:16)

* vs.7,8 – „Eu sunt poarta” – cum adică Isus este poarta? Nu este Păstorul?
Adevărul este că „poarta” era mereu o persoană... un păstor, păstorul de serviciu!
Isus este păstorul care ne păzeşte!
Isus este Poarta Oilor, nu o poartă. Este singura poartă în staulul lui Dumnezeu. Celelalte „porţi” sunt false... sunt păstori falşi... hoţi şi tâlhari! Numai Isus face această afirmaţie! De ce? Pentru că El este singurul ADEVĂRAT! Ceilalţi, sunt falşi toţi!!!
Cum ştim asta? – ÎNVIEREA lui ISUS din morţi – Ioan 14:6 „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa! Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine!”
Asta afirmă Isus în vs. 17-18 în acest capitol.
* vs. 9-10 – Isus este Poarta care duce la păşune!
Isus ne conduce la viaţă! El nu numai că ne scoate din lumea moartă a religiozităţii (iudaismul pe vremea aceea), dar ne conduce în turma Sa, în biserica Sa!
În. vs.16 – Isus dezvăluie planul Său cu Biserica – de a-şi forma Turma Sa – „o turmă şi un Păstor”

Ce fel de păstor este Isus (vs.11-21)

În versetul 11, avem cel de-al 4-lea „Eu sunt” din cartea lui Ioan (6:35 „Eu sunt Pâinea vieţii”, 8:12 „Eu sunt Lumina lumii”, 10:9 „Eu sunt Poarta”) - „Eu sunt Păstorul cel Bun”

Isus constrastează clar cu păstorii falşi ai lui Israel, pe care deja îi făcuse „hoţi” şi „tâlhari”, iar acum avea să îi declare „plătiţi”.

Cuvântul ”bun” înseamnă „intrinsec bun, frumos, drept”. Cuvântul descrie ceva care este ideal, modelul de urmat pentru oricine. Modelul evreiesc de păstorire se poate observa şi astăzi destul de clar. Păstorii au relaţie deosebită faţă de oile lor, cunoscându-le pe fiecare în parte, felul lor individual şi nevoile lor specifice. Un lucru de reţinut este că păstorii nu cresc oile pentru carnea lor, ci pentru a le da lână, lapte şi miei.

Deci, să vedem ce fel de păstor este Isus pentru noi, oile Turmei Sale - Biserica!

* El îşi dă viaţa pentru oi (vs.11-13)
În vechime, oile mureau pt păstor, acum însă Păstorul avea să moară pt oile Sale
Isus afirmă de 5 ori moartea Sa (vs.11, 15, 17-18) – El însă n-a murit ca un martir, ci ca o jertfă de ispăşire, de bună voie pt. noi.
Mare contrast între Isus (Adevăratul Păstor din dragoste) şi liderii religioşi (Păstorii plătiţi)
Oile sunt animale ce nu pot exista fără păstor, cum nu putem nici noi exista fară Isus.
Sunt animale curate, nu necurate (câinii şi porcii – 2 Pe.2:20-22)
Sunt fără apărare – au nevoie de cineva să le apere (Ps.23)
Se rătăcesc uşor – au nevoie să foe căutate şi aduse înapoi (Luca 15:3-7)
Sunt folositoare pt. păstor.

* El îşi cunoaşte oile (vs.14-15)
În Ioan cuv. „a cunoaşte” se referă la o „cunoaştere intimă” – se referă la felul de relaţie intimă pe care doreşte Dumnezeu să o aibe cu oamenii Săi (Ioan 17:3).
Aşa cum fiecare păstor oriental îşi cunoaşte oile, la fel şi Isus ne cunoaşte pe noi.
Ne cunoaşte pe nume: pe Simon (Ioan 1:42) şi i-a dat un alt nume; pe Zacheu (Luca 19:5), pe Maria în grădină(Ioan 20:16) – Crezi că te cunoaşte şi pe tine?
Ne cunoaşte felul nostru: fiecare suntem diferiţi, ca şi cei 12 ucenici – Petru era impulsiv şi deschis; Toma era neîncrezător şi şovăielnic; Andrei era social şi mereu aducea pe cineva la Isus; Iuda vroia să se folosească de oameni pt a le lua banii. Isus îi cunoştea pe fiecare în parte şi ştia cum să îi ia.
El vrea să-L cunoaşte şi noi pe El - "Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, iar ele Mă urmează. Eu le dau viaţă veşnică şi în veac nu vor pieri; şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea." (Ioan 10:27-28)

* El aduce şi pe alte oi în turma Sa (vs.16)
Isus avea să scoată oile din staulul iudaismului şi să alcătuiască alt staul – TURMA SA – BISERICA
Isus a început cu „oile pierdute ale casei lui Israel” (Mat.10:5-6; 15:24-27) – la Rusalii au fost evrei şi prozeliţi, dar Biserica nu avea să rămână o Turmă Evreiască numai(Fapte 2:5,14) – Petru a dus Evanghelia la Neamuri (Fapte 10-11) şi Pavel a dus-o până la marginile lumii (Fapte 13 -28).
Astfel s-a împlinit Ioan 3:16 – „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea...”
* El este stăpân peste viaţă (vs.17-18)
Vorbim de lucruri serioase, nu poveşti!
* El este controversat (vs.19-21)
Puritanii aveau o vorbă „Nu orice unitate este sfântă şi nu orice dezbinare este din iad.”
* El este Dumnezeu (vs. 21-42)

Studiu: Florin Enescu

1 comentarii:

Pastorul sufletului meu , cu dor nepotolit Te caut
pe Tine sufletu-mi doreste, o, unde poti fi tu aflat?
Nu caut pastorii laudati, nici staulele omenesti
pe Tine sufletu-mi Te cauta, o, unde oare Te gasesti?

Nici turme mari eu nu doresc, nici laudate mari pasuni,
Pe Tine , drag Pastor, Te caut, o, unde turma Tu-ti aduni?
O, unde esti? Iti strig plangand doritul Nume si ascult,
As vrea sa-aud, sa-Ti sorb Cuvantul, sa-mi tot vorbesti, mai mult, mai mult!

Lasati-ma chemari lumesti, s-alerg pe dealuri si pe vai,
Sa-L caut, sa-L aflu, sa ma satur, de glasul Lui, de ochii Sai.
Azi te-am aflat, o, drag Isus, cat Te-am cautat si Te-am dorit,
ce fericit ca-n clipa asta, pot sta la sanul Tau iubit!

Trimiteți un comentariu

ÎMPARTE

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More