Romani 14:1 – 15:7 - Cand crestinii au probleme !

În ultimele 5 capitole din scrisoarea sa către credincioşii din Roma, Pavel îi învaţă teologie aplicată.
În cap.12 îi învaţă cum să funcţioneze în Trup (Biserica),
în cap.13 îi învaţă cum să funcţioneze în societate,
iar cap.14 îi învaţă cum să funcţioneze când au probleme/controverse între ei.
Creştinii din Roma, printre pionierii credinţei, se angajaseră într-un “sport” care continuă să fie şi astăzi foarte îndrăgit peste tot în biserici – încercarea de a ne schimba unul pe altul. Trebuie să recunoaştem că în fiecare din noi este dorinţa asta de a schimba pe ceilalţi.
De ce aşa? De ce vrem ca cei din jur să vadă aşa cum vedem noi?... să gândească la fel ca noi... să se conformeze opiniilor noastre? 2 motive:
startea de depravare (de la Lucifer încoa) – vrem să fim cei mai tari şi toţi să fie cum vrem noi.
startea de mizerie – datorită păcatului ajungem să suferim, şi dacă noi suntem aşa, vrem şi pe ceilalţi să fie ca noi.
Însă, acest “sport” duce la cel puţin o problemă între noi, şi anume dezbinarea !

Dezbinarea a fost întotdeuna o problemă majoră a poporului lui Dumnezeu.
În V.T vedem războaie civile şi bătălii între familiile poporului Israel.
În N.T aproape în toate bisericile locale au avut partide care se ciocneau între ele.
Corintenii aveau probleme cu liderii şi unii dintre ei mergeau la judecată la tribunale (1 Cor.1:10-13; 6:1-8).
Galatenii se „muşcau şi se mâncau” între ei (Gal.5:15).
Efesenilor şi Colosenilor a trebuit să li se aducă aminte de importanţa unităţii (Efes.4:1-3; Col.2:1-2).
În biserica din Filipi, două femei aveau mari problem una cu cealaltă şi ca rezultat vroiau să împartă biserica în două (Fil.4:1-3).
Dar psalmistul spune: „Vedeţi ce bine şi ce plăcut este ca fraţii să fie împreună.” (Ps.133:1)

Unele din aceste probleme s-au născut din contextul vieţii credincioşilor din bisericile formate atunci.
Evreii de exemplu, au fost mântuiţi dintr-un context strict legalistic, care ar fi foarte greu de uitat.
Neamurile, niciodată nu a trebuit să ţină seama de diete sau zile speciale.
Primul Consiliu al Bisericii (Fapte 15) a dezbătut problema relaţiei creştinilor cu Legea.

Creştinii din Biserica din Roma aveau partide care ţineau de diete şi zile speciale.
Unii dintre membrii bisericii credeau că este păcat să mănânci carne, aşa că ei mâncau numai legume.
Alţii credeau că este păcat să nu ţii sărbătorile sfinte evreieşti.
Dacă fiecare şi-ar fi ţinut convingerile pentru ei, nu ar fi fost nici o problemă, dar ei au început să se critice şi să se judece unii pe alţii. Fiecare grup/partidă credea despre celălalt că nu este spiritual deloc!

Din nefericire, şi noi astăzi avem probleme asemănătoare în bisericile noastre, având multe „zone gri” ale vieţii, care nu sunt clar greşite sau bune pentru fiecare creştin.
Unele fapte sunt greşite, pentru că Biblia le condamnă clar.
Alte fapte ştim că sunt bune pentru că Biblia le recomandă/laudă.
Dar când ajungem la lucruri despre care Biblia nu spune nimic clar, ne dăm seama că avem nevoie de alt fel de ajutor/călăuzire.

În Romani 14 şi începutul cap.15, Pavel ne oferă nişte Principii de Ghidare: el ne explică Cum creştinii pot să nu fie de acord în lucruri neesenţiale şi totuşi să păstreze unitatea în biserică.

Avem aici deci, 2 mari principii:

1.ACCEPTAREA (14:1-12)
2.EDIFICAREA (14:13 – 15:7)
1.ACCEPTAREA (14:1-12) - „Primiţi-vă” (15:7) - grec. „Proslambano”= a accepta (prietenie, ospitalitate)

Această secţiune (14:1-15:7) începe şi se termină cu acelaşi îndemn:
14:1 - „Primiţi-i bine între voi pe care sunt slabi în credinţă.”
15:7 - „Aşadar, primiţi-vă bine unii pe alţii, aşa cum va primit Cristos, pentru a-I aduce slavă lui Dumnezeu!”
Pavel se adresează celor maturi („tari” în credinţă - 15:1), celor care înţeleseseră libertatea lor spirituală în Cristos, care nu erau înrobiţi de diete şi zile sfinte.
Cei „slabi în credinţă” erau credincioşi imaturi care se simţeau obligaţi să asculte de reguli legaliste referitoare la ce mănâncă şi când se închină.

Mulţi oameni cred că creştinii care urmează reguli stricte sunt cei mai maturi, dar nu este aşa!

În adunările din Roma, creştinii slabi erau cei care se agăţau de lege şi nu se bucurau de libertatea lor în Cristos. Aceştia judecau, condamnau pe cei tari, iar cei tari îi dispreţuiau pe cei slabi!

Astfel îndemnul lui Pavel prin Duhul Sfânt este „Primiţi-vă unii pe alţii” şi ne dă 4 motive pentru care să facem acest lucru:

Dumnezeu ne-a primit (vs.1-3)
vs.1 - „fără dispute” (gr. „dispute asupra lucrurilor neclare”)
vs.2 - Nu este responsabilitatea noastră să decidem condiţiile părtăşiei creştine în Biserică. Numai Domnul face asta! A pune restricţii omeneşti bazate pe prejudecăţi personale sau chiar convingeri, înseamnă a trece peste Cuvântul lui Dumnezeu.
vs.3a - Nu trebuie să ne certăm datorită acestor lucruri neesenţiale, nici să ne condamnăm sau dispreţuim unii pe alţii. În fiecare biserică există creştini „tari” şi creştini „slabi”:
cei tari înţeleg adevărurile spirituale şi le practică.
cei slabi nu au înţeles încă şi nu se pot bucura de libertate.
Cei slabi nu trebuie să condamne pe cei tari, iar cei tari nu trebuie să dispreţuiască pe cei slabi.
vs.3b - Baza acceptării noastre unii faţă de ceilalţti trebuie să fie acceptarea lui Dumnezeu faţă de noi. Suntem ai Lui – acesta este lucrul cel mai important!!!
„În lucrurile esenţiale, UNITATE. În lucrurile neesenţiale, LIBERTATE. În toate lucrurile DRAGOSTE! (Augustin)

Dumnezeu îi susţine pe ai Săi (vs.4)
Dumnezeu este Stăpânul, iar noi suntem fiecare slujitorii Săi. Nimeni dintre noi nu trebuie să se „bage” în această relaţie!
„slujitorul” – să nu uităm că fiecare din noi TREBUIE să slujim lui Dumnezeu mereu. Dacă suntem ocupaţi cu lucrarea Lui, nu o să mai avem timp de „investigarea” vieţilor altora.
Succesul slujirii noastre ţine de Domnul, nu de oameni. Încurajator!

Isus Cristos este Domnul (vs.5-9) - de 8x în aceste versete (vs.4-9)
Nu noi, ci El! El decide ce este important în vieţile noastre.
Nici un creştin nu are dreptul să joace rolul de Dumnezeu în viaţa altui creştin. Putem să ne rugăm, să sfătuim, să mustrăm, dar nu putem să luăm locul lui Dumnezeu.
vs.5 – ideea cheie: „fiecare să fie deplin convins” = să avem grijă să facem totul pentru Domnul, nu pentru oameni datorită unor prejudecăţi.
vs.6-7 – ce face o zi, o mâncare, o viaţă... să fie sfântă? DOMNUL! ... nu noi!
vs.8 – Să ne asigurăm că în viaţa noastră, până la moarte, Domnul este cel care conduce şi pt El să trăim.
Ex.lui Petru (Ioan 21:15-25) – „Urmează-mă!

Isus Cristos este Judecătorul (vs.10-12)
vs.10a - Nu noi! Deci de ce judecăm? (dacă suntem slabi) sau De ce dispreţuim (dacă suntem tari) – vezi explicaţie subsol NTR.
vs.10a - Judecata creştinilor – 2 Cor. 5:10 – Cristos este Judecătorul
grec. „bema” = juriul pt calificative la jocurile olimpice (RĂSPLATA)
1 Cor.3: 10-15 – viaţa creştină = zidirea unei case – materialele contează! – sunt fapte noastre în ascultare de Domnul, de Cuvântul Său.
vs.11-12 – Cum să ne pregătim pt judecata noastră:
vs.11 – citat din Isaia 45:23 – „Domnul este drept....”
vs.12 – să-L slujim pe El ca Domn şi vom fi răsplătiţi direct de El.

2.EDIFICAREA (14:13-15:7) – „Zidiţi-vă unii pe alţii” (vs.19)

Să nu credem că dacă ni se spune să nu ne amestecăm în vieţile fraţilor noştri, asta ar înseamna că trebuie să ne lăsăm aşa cum suntem... slabi! Nu, Nu, Nu! Accentul trece aici de la relaţia Rob-Stăpân, la Frate – Frate, bazată pe dragostea frăţească!
Aceasta este şi porunca cea nouă (dar veche) dată de Isus ucenicilor Săi: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii! Aşa cum v-am iubit Eu, tot aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13:34-35)
Dacă ne iubim unii pe alţii vom căuta să ne edificăm unii pe alţii. Pavel ne oferă câteva lucruri care ne vor ajuta să ne edificăm unii pe alţii.

Creştinii se influenţează unii pe alţii (vs.13-15)
De observat sunt modurile în care putem să ne influenţăm unii pe alţii:
„poticnire”, „cădere”(vs.13), „întristare”, „nimicire” (vs.15)
vs.14 – convingerea cu privire la lucrurile create de Dumnezeu: mâncare, zile, oameni. (ex. lui Petru, cum a învăţat el acest adevăr – Fapte 10)
vs.15 – Cunoaşterea/Convingerea trebuie să fie mânată de dragoste! Pavel scrie despre acelaşi principiu şi corintenilor (1 Cor.8-9) - „Cunoaşterea îngâmfă, pe când dragostea zideşte.” (1 Cor.8:1b)
Dragostea se întreabă „Cum va afecta acest lucru pe fratele meu?” – îl ridică, doboară, încurajează la sfinţenie sau la păcat?

Creştinii trebuie să aibe priorităţi (vs.16-18)
Ce priorităţi avem? Împărăţia lui Dumnezeu? Slujirea lui Cristos? A plăcea lui Dumnezeu? = VALORI VEŞNICE!
În ce ne măsurăm? Priorităţile lui Dumnezeu (dreptatea, pacea, bucuria – roada Duhului) ne edifică! – RESTUL (mâncarea, băutura, zilele...) ne dezbină!!!
1 Cor.8:8 - „Dar nu mâncarea ne va duce mai aproape de Dumnezeu; dacă nu mâncăm, nu pierdem nimic, iar dacă mâncăm, nu câştigăm nimic.”

Creştinii trebuie să se ajute unii pe alţii să crească (vs.19-21)
vs.19 - Să ne zidim, nu să ne izbim!
vs.20-21 – Toţi avem nevoie să creştem! Cel tare trebuie să crească în dragoste, iar cel slab trebuie să crească în cunoaştere.


Creştinii nu trebuie să-şi impună părerile proprii în viaţa altora (vs. 22-23)
Lucrurile esenţiale ale credinţei trebuie să le acceptăm şi credem cu toţii.
Convingerile personale însă nu poti fi baza relaţiilor dintre creştini.

Creştinii nu trebuie să fie egoişti (15:1-7)
vs.1 - Pavel se clasifică pe sine ca fiind „tare” în credinţă şi atacă o problemă a celor „tari” - EGOISMUL.
vs.2 - „Fiecare trebuie să placă semenului său” - Fil.2:4-5 „Nu faceţi nimic din ambiţie egoistă, nici din îngâmfare, ci, în smerenie, consideraţi-i pe alţii mai presus decât voi înşivă. Fiecare dintre voi ar trebui să fie preocupat nu doar cu interesele lui, ci şi de ale altora.”
vs.3 - Isus este cel mai mare exemplu la acest capitol.
vs.4-6 - Pavel ne dă 2 mari surse de putere pentru că noi să ne hrănim şi să ne echipăm, astfel încât să putem să fim plăcuţi unii altora:
Cuvântul lui Dumnezeu (vs.4)
Rugăciunea (vs.5-6)
vs.7 – Rezultatele edificării – glorificarea lui Dumnezeu!

Posted in: