Fapte 21:17-22:29 – Arestat pentru Isus!

Fapte 21:17-22:29 - Arestat pentru Isus! from William Anderson on Vimeo.

În studiul anterior subliniam faptul că Apostolul Pavel a avut interes şi dragoste nu numai pentru bisericile din Macedonia şi Asia Mică, dar şi pentru cei din regiunile celelalte care au fost atinse de Evanghelia lui Cristos, dusă de misionarii născuţi în bisericile păstorite direct de Pavel. Însă, cea mai mare dorinţă a lui Pavel, de la începutul convertirii sale, a fost ca să ducă Evanghelia într-un mod eficient poporului său evreu.

În Romani 9, Pavel declară că el era gata să fie blestemat, dacă aceasta ar duce la mântuirea poporului său. În cap.10, el spune că dorinţa inimii lui era ca Israelul să fie mântuit. Deşi el şi-a dorit cu disperare să slujească poporului său, Dumnezeu i-a făcut cunoscut clar că planul Său cu el era să ducă Evanghelia mai întâi la Neamuri, apoi la împăraţi şi apoi la copii lui Israel (Fapte 9:15).

Ei bine, după 25 de ani de la chemarea lui Dumnezeu şi de lucrare a răspândirii Evangheliei încununată cu succes, Pavel îi sosise vremea să revină încă odată la „copiii lui Israel”. El se îndrepta spre capitala măreaţă a Israelului, Ierusalimul, acolo unde se afla inima iudaismului, lăcaşul Templului, mândria oricărui evreu. Am observat că Pavel se asemănă foarte mult cu Isus, care la sfârşitul vieţii sale, se îndrepta spre Ierusalim, ştiind că îl vor aştepta multe încercări... poate chiar moartea! Avea însă să fie arestat pentru Isus!
• O lecţie pentru noi de a deveni tot mai mult ca Isus, în special de a avea pasiune pentru mântuirea celor din neamul nostru (familie, prieteni, compatrioţi).

Pavel se întâlneşte cu Biserica şi liderii ei (21:17-26)
• se întâlneşte cu „fraţii” (vs.17) – probabil pentru părtăşie şi chestiuni personale
de observat ospitalitatea şi bucuria acestei biserici (vs.17b).
• apoi se întâlneşte cu liderii bisericii (vs.18-25) – Iacov, liderul principal al Bisericii, fratele lui Isus, cel care a scris „Epistola lui Iacov”
vs.19 - Pavel „le-a istorisit unul câte unul” (gr.) din lucrurile făcute de Dumnezeu în cele 3 călătorii misionare ale sale – lucrarea extraordinară din Efes şi revolta celor 25 de mii de efeseni, puterea şi răspândirea Evangheliei în toată Asia Mică, Macedonia şi Grecia.
Aplicaţie: Modul în care trebuie să prezentăm lucrarea creştină – să nu ne înălţăm pe noi şi scopurile noastre!

vs.20 - Reacţia lor – „L-au slăvit pe Dumnezeu” pe deoparte (vs.20a)
dar se pare că ei aveau alte lucruri în minte/inimă faţă de Pavel pe care se grăbesc să i le spună(vs.20b-21) – Ce fel de lucruri???
Acuzaţii aduse lui Pavel (de la iudaizatori) – vs.21 – că-i învaţă pe „iudeii dintre neamuri” să renunţe la Legea lui Moise, la circumcizie, şi la tradiţii.
Adevărul este că acestea erau acuzaţii mincinoase ! Pavel învăţa de fapt pe credincioşii dintre neamuri că nu trebuie să ţină Legea, circumcizia şi tradiţiile evreieşti pentru a fi mântuiţi (Galateni 1-5). Pe credincioşii dintre evrei îi învăta să nu se mândrească cu Legea, circumcizia şi tradiţiile care nu mântuie pe nimeni şi nu face pe nimeni mai sfânt/superior.(Rom.2,3,4)

vs.22-24 - Soluţia liderilor – să-i dea o oportunitate lui Pavel de a dezminţi acuzaţiile aduse împotriva lui şi care puteau să descurajeze „miile de iudei plini de râvnă pentru Lege” – să participe împreună cu alţi 4 evrei credincioşi la un jurământ de nazireat (Num.6)
vs.25 ne arată că hotărârea liderilor Bisericii din Fapte 15 rămânea în picioare!
vs.26 – Răspunsul lui Pavel – El a fost gata să facă aceste lucruri ca să poată demonstra public inima şi viaţa sa de evreu! De altfel, privind în trecutul vieţii sale, vedem că Pavel deja dovedise acest lucru: îl circumcisese pe Timotei înainte de a pleca în cea de-a 2a călătorie misionară (Fapte 16:1-3), făcuse un jurământ de nazireat în Corint (Fapte 18:18). Astfel s-a făcut „sclavul tuturor pentru a câştiga pe mulţi... de dragul Evangheliei” (1 Cor.9:19-23).
Aplicaţie: Pavel ne este un exemplu extraordinar de martor al Evangheliei! Oriunde şi oricând, faţă toţi oamenii, el a fost gata să facă totul pentru a-i câştiga pentru Cristos!
• Dar tu? Ce faci? Cum faci? Până unde mergi pentru câştigarea sufletelor?

Pavel este arestat la Templu (21:27-40)

Poate că Pavel se gândea cât de bine mergeau lucrurile în Ierusalim! Se înşelase Agab???
Însă într-o zi (vs.27) nişte „iudei din Asia” au pus la cale o ambuscadă pentru a-l prinde pe Pavel – şi le-a reuşit prin acuzaţii false (vs.27-28).

vs.29-30 – Reacţia evreilor
• ne arată o imagine clară a ceea ce erau (şi sunt) evreii – cât de repede se stârneau pentru Legea şi Templul lor! (vs.28).
erau stârniţi pt că Pavel călca Legea şi aducea păgâni în Templu.
erau mulţi pt că era sărbătoare în Ierusalim.

Să ne imaginăm ce era în inima lui Pavel în acele momente! Se pare că Agab avusese dreptate! Dar Dumnezeu are întotdeauna dreptate şi El vrea să ne arate că El ştie totul şi are totul sub control!

vs.31-40 – Reacţia autorităţilor romane
• Mulţimea vroia să-l omoare pe Pavel (vs.31a)... nu doar să-l scoată afară din Ierusalim!
• „tribunul cohortei” (gr. „chiliarhos”) – funcţie militară importantă, comandant peste 600-1000 de soldaţi – „cohorta” era o unitate militară aflată în fortăreaţa Antonia, condusă de Claudius Lisias (Fapte 23:16).
• „centurioni” – ofiţeri romani subalterni, comandanţi peste 100 de soldaţi.
• Reacţia autorităţilor romane a fost rapidă, dură şi interogativă (vs.32-33) – având în vedere un aşa fel de popor, nu ne mirăm de această reacţie!
• Atitudinea mulţimii – neştiutoare (vs.34), violentă (vs.35) şi insistentă (vs.36)

Din nou, să ne întrebăm ce era în inima lui Pavel când a auzit cuvintele „La moarte cu el!” – trebuie să-i fi sfâşiat inima, amintindu-şi că însuşi Isus suferise aşa (Ioan 19:15) şi chiar Ştefan murise tot aşa (Fapte 7:54-58), iar el fusese acolo, dându-şi aprobarea! (Fapte 22:20)

• Pavel şochează! (vs.37-40)
Şochează pe tribunul roman prin vorbirea sa (vs.37) – cerând politicos permisiunea de a-i vorbi – un exemplu de purtare şocant într-o astfel de situaţie!
Îl şochează prin originea sa (vs.38-39) – nu era un asasin egiptean, ci cetăţean din Tarsul Ciliciei, un oraş important şi cu multe privilegii în Imperiul Roman – mulţi evrei primiseră cetăţenia romană şi probabil şi părinţii lui Pavel.
Şochează din nou pe tribun (şi ne şochează şi pe noi) prin curajul său (vs.39b) - cerând permisiunea de a vorbi mulţimii! – Noi i-am fi spus „Pavele, ai înebunit?! Aştia sunt nişte fiare, iar tu vrei să le vorbeşti?”

Aplicaţie: Cât de mare este dragostea noastră pentru cei pierduţi?
– Înţelegem acum cuvintele lui Pavel scrise din Corint, despre compatrioţii săi evrei – „Spun adevărul în Cristos, nu mint... că am o mare intristare şi o durere permanentă în inimă pentru fraţii mei şi pentru rudele mele după trup, întrucât aş vrea mai degrabă să fiu eu blestemat şi despărţit de Cristos de dragul lor!” (Romani 9:1-3)
Pavel vorbeşte mulţimii (22:1-21)

Cum am vorbi noi înaintea unei mulţimi de oameni ca aceştia? Ce le-am spune?

Mesajul lui Pavel este un exemplu de mărturisire a Evangheliei, oriunde şi oricând, mai ales atunci când eşti sub presiune!

Mărturia lui Pavel cuprinde 3 lucruri esenţiale: trecutul său, întoarcerea sa la Cristos şi chemarea specială a lui Dumnezeu pentru viaţa sa.

Aplicaţie: De fapt, la fel suntem şi noi: avem un trecut fără Dumnezeu (în păcat), avem prin harul Lui o întoarcere la El, prin pocăinţa şi credinţa în Isus şi apoi o viaţă cu El, de slujire a scopurilor Sale, pentru ca Evanghelia să ajungă şi la alţii, începând cu cei de lângă noi şi până la marginile pământului.
• Trecutul (vs.1-5)
Pavel era evreu născut în Tars, crescut în Ierusalim, şcolit de Gamaliel şi devenit lider zelos al Legii şi împuternicit al autorităţilor evreieşti cu persecutarea şi executarea creştinilor.
Scopul lui prin acestea a fost ca să le arate că-i înţelege şi nu îi judecă! (vs.3)

• Întoarcerea (vs.6-13)
Isus este viu şi i s-a arătat: a văzut slava Sa şi a auzit vocea Sa (vs.6-10)
Isus i-a spus ce să facă (vs.11)
Anania – omul folosit de Dumnezeu (vs.12-16)
un om simplu, temător de El, cu o reputaţie bună,condus de Duhul Sfânt, ascultător îndeplinind ce-i spusese Isus să facă (Fapte 9:10-19)

• Chemarea (vs.14-21)
Isus l-a chemat pe Pavel - „te-am ales” (vs.14-16)
„să-I cunoşti voia”

„să-L vezi pe Cel Drept” (Mesia),
„să auzi” cuvintele din gura Lui – Evanghelia detaliată predată de însuşi Isus
Isus l-a condus pe Pavel (vs.17-21)
Călăuzit prin Duhul – „răpire sufletească” (vs.17)
Călăuzit spre Neamuri – „până la marginile pământului” (Fapte 1:8)

Pavel şi tribunul roman (22:22-29)

• „Neamuri” acesta este cuvântul care i-a scos din minţi pe evrei! (vs.22-23)

• Însă Pavel l-a scos din minţi şi pe tribun, care nu mai înţelegea nimic şi îi era teamă pentru poziţia sa, având în vedere că era responsabil cu rezolvarea oricărei probleme, răscoalele fiind interzise sub dominaţia romană!
acesta a încercat metode dure pentru a ajunge la adevăr (vs.24)
• Pavel îl şochează din nou! (vs.25-29)
Apelează la legea romană, divulgând faptul că era cetăţean roman! (vs.25)
Lucrul acesta l-a şocat mai întâi pe centurionul care-l interoga şi apoi pe tribun, care cumva a insinuat că Pavel ar fi cumpărat(dat mită pentru) cetăţenia romană, aşa cum făcuse chiar el. (vs.28a)
Pavel dă „lovitura de graţie” (vs.28b) – el fusese născut roman, fapt ce arată că părinţii săi evrei primiseră cetăţenie romană în Tarsul Ciliciei.

Dumnezeu a folosit aici puterea legii romane pentru a proteja pe omul său şi pentru a-L duce până la urmă la Roma, acolo unde avea să Îi fie martor înaintea „regilor”, exact cum îi profeţise de la început! (Fapte 9:15) Mare şi de neoprit este Dumnezeul nostru şi la fel şi noi dacă suntem şi ascultăm de voia Sa!

Pentru o mai bună urmărire a hărţii, folosiţi harta de la această adresă rcrwebsite.com/​maps/​paul3.htm

iar pentru diagrama Templului folosiţi adresa aceasta
google.ro/​imgres?imgurl=bible-history.com/​jewishtemple/​JEWISH_TEMPLE00000018.jpg&imgrefurl=bible-history.com/​jewishtemple/​JEWISH_TEMPLEHerods_Temple_Illustration.htm&usg=__ewsN3Bq0u_N-oTmahUAS8VALOrw=&h=414&w=750&sz=66&hl=ro&start=0&zoom=1&tbnid=gJKAgHIf6P2b8M:&tbnh=89&tbnw=162&prev=/​images%3Fq%3DTemple%2Bof%2BHerod%26um%3D1%26h

Studiu Florin Enescu

Read More

Fapte 21:1-16 - Spre Ierusalim!

Fapte 21:1-16 - Spre Ierusalim! from William Anderson on Vimeo.

După ce s-a „smuls din braţele” liderilor din Efes, Pavel a pornit hotărât spre Ierusalim, însă nu s-a putut abţine de la a mai vizita şi alţi credincioşi din locaţiile prin care avea să treacă spre bătrâna cetate a Iudeii. Dragostea lui Pavel pentru biserici nu se limita doar la bisericile născute prin lucrarea sa directă în oraşele cheie ale Macedoniei şi Asiei Mici, ci Pavel avea un interes real şi pentru bisericile născute prin misiunea făcută de credincioşii bisericilor amintite. Pentru el, orice om atins de Evanghelie era important şi era gata să-l încurajeze şi să petreacă timp cu el.

În prima partea a acestui capitol, vizităm împreună cu Pavel credincioşii din Tir, din Ptolemaida şi din Cezarea şi învăţăm despre hotărârea şi perseverenţa lui Pavel de a merge la Ierusalim, indiferent de avertizările şi rugăminţile fraţilor.

3 zile spre Tir (vs.1-2)

Pavel şi echipa sa au navigat de la Milet la Cos (a insulă grecească cunoscută), apoi la Rodos (unde era Colosul) şi apoi la Patara (un port faimos, metropolă a regiunii Licia), o călătorie de 3 zile.

De observat este că Pavel călătorea cu o corabie de transport mărfuri (cu ‘marfarul’dacă ar fi fost cu trenul), care se oprea din port în port, nu cu una de croazieră! Pavel era foarte flexibil şi nepretenţios... lipsit de „mofturi”.

Însă, Pavel nu a fost mulţumit pentru că pierdea timp cu o astfel de corabie (tot de transport) şi a găsit una care mergea direct spre Fenicia (Siria) – o călătorie de peste 650 Km.

Ps. 18:32 – „Dumnezeu este Cel Ce m-a încins cu tărie şi mi-a făcut desăvârşită calea.”

Trebuie să recunoaştem „mâna lui Dumnezeu” în viaţa noastră atunci când lucrurile sunt oportune! Să nu trecem cu vederea sau să nu ne încredem în „soartă” sau în înţelepciunea noastră. – Proverbe 3:5-7

5 Încrede-te în DOMNUL din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta. 6 Recunoaşte-L în toate căile tale şi El îţi va îndrepta cărările. 7 Nu te considera înţelept în ochii tăi; teme-te de DOMNUL şi fereşte-te de rău.

7 zile la Tir (vs.3-6)

Acesta a fost primul contact a lui Pavel cu credincioşii din Tir, deşi biserica de aici se pare că începuse datorită lui, odată cu persecuţia din Ierusalim (execuţia lui Ştefan), astfel ucenicii împrăştiaţi au ajuns şi în Fenicia (Fapte 11:19).

vs.4a - Pavel i-a „găsit” pe credincioşii din Tir (gr. „a căuta cu atenţie”) – DE CE?

Pavel avea un interes permanent pentru Biserica lui Cristos! Oriunde era, indiferent cât de obosit era, indiferent de ce îl aştepta înainte la Ierusalim, el dovedea „grija pentru bisericile” (2 Cor.11:28)

vs.4b - Pavel „a rămas cu ei şapte zile” – DE CE?
Se pare că erau puţini – faptul că nu era o sinagogă acolo...

Pavel într-un fel le era dator ca unul care-i persecutase cu ceva timp în urmă pentru Evanghelie, iar acum avea să îi întărească în Evanghelie.

Pavel strângea ajutoare pentru Biserica din Ierusalim şi a vrut să le dea timp pentru a stânge şi ei un ajutor pentru fraţii lor iudei.

vs.4c - Pavel este avertizat de greutăţile care avea să le întâmpine în Ierusalim.

Aceasta era o nouă confirmare a Duhului, lucru care se întâmpla de ceva vreme „în fiecare cetate” pe unde trecea (Fapte 20:22-23).

Funcţionarea darurilor Duhului Sfânt în această biserică – cuvânt de cunoştinţă, profeţie... lucruri care ajută la funcţionarea şi dezvoltarea armonioasă a Trupului lui Cristos. (1 Cor.12)

vs.5-6 – Dragostea fraţilor pentru Pavel şi echipa sa – este uimitor ce relaţie puternică s-a creat între ei, numai într-o săptămână petrecută în mijlocul lor.

Un exemplu de ospitalitate – felul cum au găzduit şi condus pe musafirii lor, împreună cu familiile lor.

Rugăciunea este importantă la despărţirea credincioşilor, oriunde suntem, devenind o încurajare reală pentru noi şi o mărturie puternică pentru cei din jur.

1 zi la Ptolemaida (vs.7)

Încă odată Pavel demonstrează dragostea şi grija sa „pentru toţi sfinţii” (Efeseni 6:18). Chiar dacă a stat cu ei numai o zi, Pavel a considerat că este important să o facă şi acesta este un alt exemplu al preocupării lui Pavel pentru toate bisericile.

Mai multe zile la Cezarea (vs.8.16)

Pavel îşi continuă drumul său spre Ierusalim, dar se pare că el îşi plănuise să petreacă un timp special („mai multe zile” vs.10) cu Filip Evanghelistul.

Bine’nţeles că se pune întrebare DE CE a făcut Pavel acest lucru, deşi se grăbea să ajungă la Ierusalim ?

Filip era „unul din cei şapte” – referinţă la cei 7 bărbaţi diaconi/slujitori aleşi în Biserica din Ierusalim ca să facă lucrare de administrare în nevoiele fizice ale Bisericii (Fapte 6) pentru ca Apostolii să poată să facă lucrarea de păstorire a Bisericii.

Filip avea însă darul evanghelizării şi, la timpul potrivit, Dumnezeu l-a folosit pentru a duce Evanghelia în Samaria şi apoi famenului Etiopian (Fapte 8).

Filip se pare că fusese prieten bun/coleg de lucrare cu Ştefan, care fusese ucis pentru mărturisirea sa, execuţie la care însuşi Pavel îşi dăduse consinţământul (Fapte 22:30) – întâlnirea lui Pavel cu Filip trebuie să fi fost una foarte interesantă şi importantă pentru amândoi.

Este minunat ce face Evanghelia şi sângele lui Isus! – uneşte oamenii cei mai diferiţi, duşmanii cei mai aprigi....

Filip se stabilise în Cezarea de ceva vreme (~ 20 de ani) – Fapte 8:40 şi asta datorită persecuţiei care “sufla” atunci din cauza lui Pavel.

Pe când Pavel petrecea timp cu Filip, a venit profetul Agab acolo, profet pe care Pavel îl cunoştea deja de ~ 15 ani, pentru că lucraseră împreună la un proiect de ajutorare a Bisericilor din Iudeea, datorită unei mari foamete profeţită de Agab (Fapte 11:27-30).

Agab i-a transmis un mesaj profetic lui Pavel, într-un mod dramatic, lucru care a impresionat puternic echipa lui Pavel, cât şi pe credincioşii din loc (vs.11-12).

Aceştia, cu toţii, îl rugau pe Pavel să se răzgândească din planul său de a merge la Ierusalim. Ajutoarele pt biserica de acolo puteau fi duse şi de ei, nu trebuia Pavel să meargă neapărat.

Pavel a reacţionat de această dată! (vs.13) – probabil că situaţia devenise foarte „încărcată” emoţional încât „îi rupeau inima” lui Pavel.

Pavel însă era de neînduplecat! – „... sunt gata chiar să mor în Ierusalim” (vs.13b) şi aceasta pentru „Numele Domnului Isus!” – pt cauza Evanghelie!

Trebuie să ne întrebăm aici dacă Pavel a făcut bine sau nu, neluând în considerare avertizările profetice, mai ales avertizarea profetică a unui profet încercat cum era Agab???

Poate pentru unii ar părea nepotrivit, chiar o blasfemie să pui la îndoială decizia unui Apostol, dar să nu uităm că Pavel era un om ca fiecare din noi! Scrierile sale au fost de inspiraţie divină, dar aceasta nu înseamnă că tot ce a făcut Pavel a fost perfect!

Putem însă observa din experienţa lui de mai departe dacă decizia sa a fost corectă sau greşită (dacă a fost sau nu după voia lui Dumnezeu).

Pro şi Contra

Mesajele de avertizare par a spune lui Pavel să nu meargă la Ierusalim. Cu 20 de ani în urmă, Domnul îi poruncise lui Pavel să plece din Ierusalim pentru că evreii vroiau să-l omoare (mărturiseşte Pavel mai târziu - Fapte 22:18). Pavel spusese aceste lucruri celor din Roma (Fapte 15:30-31) şi împărtăşise aceste lucruri şi celor din Efes (Fapte 20:22-23), deci era pe deplin conştient de ce-l aştepta în Ierusalim.

Mesajele profetice de avertizare nu înseamnă numai „Nu merge!” ci, „Fii gata!” –

Mesajele celor din Tir (21:4) nu conţin nicio negaţie în greceşte (gr.”ou”)

Profetul Agab nu i-a interzis lui Pavel să meargă în Ierusalim (vs.10-11) – acesta doar i-a descoperit de la Dumnezeu ce se va întâmpla cu el dacă va merge la Ierusalim.

Porunca lui Dumnezeu în urmă cu 20 de ani a fost doar pentru acea vreme şi nu trebuie aplicată întregii vieţi a apostolului.

Deşi Pavel s-a ferit de Ierusalim, el tot a mai revenit acolo cu diferite ocazii: cu ajutor pt foametea din timpul domniei lui Claudiu (Fapte 11:27-30), a participat la Consiliul Bisericii din Ierusalim (Fapte 15) şi după a 2a călătorie misionară a sa (Fapte 18:22)

Este greu de crezut că Pavel nu a ascultat în mod deliberat de Dumnezeu, când privim la declaraţia sa de mai târziu (Fapte 23:1) şi la felul cum îl încurajează însuşi Domnul când ajunge în Ierusalim (Fapte 23:11). De fapt Dumnezeu îi descoperise încă de la începutul convertirii sale, prin Anania, că avea să sufere mult, pentru Numele Lui (Fapte 9:15)

În loc să încercăm să-l acuzăm pe Pavel, trebuie să apreciem CURAJUL SĂU!

El a avut curajul să meargă la Ierusalim să încerce să rezolve cea mai mare problemă a Bisericii din acea vreme – TENSIUNEA dintre evreii legalişti şi credincioşii dintre Neamuri.

Pavel a fost gata să-şi dea viaţa pentru aceasta – un martor adevărat al lui Isus!

Studiu : Florin Enescu

Read More

Fapte 20:17-38 – Lucrurile care contează!

Fapte 20:17-38 - Lucrurile care contează! from William Anderson on Vimeo.

În cartea Faptele Apostolilor, Luca relatează opt mesaje spuse de apostolul Pavel unor grupuri diferite de oameni, în situaţii diferite: unei adunări din sinagogă (13:14-43), unui grup de oameni dintre Neamuri (14:14-18; 17:22-34), unor lideri de biserică (20:17-38), unei mulţimi de evrei (22:1-21), Tribunalului evreiesc (23:1-10) şi unor oficialităţi romane (24:10-21 şi 26:1-32).

Mesajul său către liderii din Efes este unic prin faptul că în el îl observăm pe Pavel ca fiind un pastor şi nu un evanghelist, un adevărat apărător al Evangheliei şi al Bisericii lui Cristos. Acest mesaj ne ajută să înţelegem „filosofia” de viaţă şi slujire a lui Pavel, în special lucrarea făcută în Efes timp de 3 ani, dar mai ales să înţelegem care sunt lucrurile care contează cu adevărat în umblarea cu Dumnezeu.

Cuvântul „bătrâni” (vs.17) este „presbuteros” în greacă şi se referă la nişte persoane mature care au fost alese să slujească în biserica locală (14:23). Aceşti oameni sunt numiţi „supraveghetori” („episkopos”) în 20:28, adică aleşi să „păstorească” biserica locală şi de aici vine şi lucrarea de „păstorire” pe care o fac pastorii bisericilor. Vedem aici că biserica este numită „turma lui Dumnezeu” care trebuie păstorită şi apărată de „lupii feroce” (20:29). Deci în Biserica lui Dumnezeu toate aceste 3 denumiri (bătrâni, supraveghetori şi pastori) sunt sinonime şi atribuite aceleiaşi persoane. Calificativele pentru această slujire/slujbă sunt descries în 1 Tim.3:1-7 şi Tit 1:5-9.

Ce este de observat şi apreciat la liderii/bătrânii din Efes este răspunsul lor promt la chemarea lui Pavel.

Mesajul lui Pavel către liderii din Efes se poate împărţi în trei părţi:

în prima parte Pavel recapitulează trecutul (vs.18-21) – subliniază credincioşia lui faţă de Dumnezeu faţă de biserica din Efes în timpul celor 3 ani.

apoi discută prezentul (vs.22-27) – sentimentele lui faţă de trecut şi viitor

în ultimul rând el le vorbeşte despre viitor (vs.28-35) – avertizări cu privire la viitoare pericole care aveau să vină peste biserici.

Trecutul (20:18-21) - Trecere în revistă

Pavel nu lucra ca un diplomat – treptat şi precaut, sondând terenul de eventuale greutăţi şi pericole – ci „din prima zi” el avut aceaşi atitudine de devotament fără reţineri lucrării Evangheliei. Pavel era ambasador, nu diplomat!

vs.19a – motivul slujirii lui Pavel se găseşte în cuvintele „slujind Domnului”. Pavel nu era interesat să făcă bani (20:33) sau să aibe o viaţă uşoară (20:34-35), căci el era un rob al lui Isus Cristos (expresia „viaţa ca fiind de niciun preţ”- vs.24, Rom.1:1). Pavel a avut mereu grije să sublinieze motivaţia sa pt slujire, care era spirituală şi nu materială sau egoistă (1 Tes.2:1-13)

Care este motivaţia mea în slujire? – Galateni 3:17

„Tot ceea ce faceţi, cu vorba sau cu fapta, să faceţi în Numele Domnului Isus, mulţumind, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.”

vs.18-19 – felul purtării lui Pavel – o purtare exemplară!

„la vedere” – „ştiţi” (vs.18a) – „în lumină” – oricine putea să vadă clar ce fel de om era Pavel.

constantă – „tot timpul” (vs.18b)

smerită (vs.19) – Pavel venise să slujească, nu să fie slujit (asemenea lui Isus – Marcu 10:45) – Pavel nu era o „vedetă spirituală” a Efesului. Smerenia lui însă nu trebuie luată ca slăbiciune, pt că el avea zilnic curajul de a da piept persecuţiilor de tot felul şi de a continua mereu lupta pt înaintarea Evangheliei.

sinceră – „cu lacrimi” – Pavel nu poza ca un super-om, ca un erou din benzile desenate – era transparent prin încercări şi greutăţi.

Cum este modul meu de purtare? – 2 Petru 3:11-12

1 Având în vedere că toate aceste lucruri vor fi distruse astfel, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, trăind nişte vieţi sfinte şi evlavioase, 12 aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, zi în urma căreia cerurile vor fi distruse prin foc, şi corpurile cereşti vor fi topite prin ardere.

vs. 20-21 – mesajul lui Pavel – Evanghelia lui Isus

întreg – Evanghelia completă! – „tot sfatul lui Dumnezeu” (20:27)

constant – la fel peste tot, nu schimbat pt a plăcea oamenilor (vezi 2 Tim 4:3-4)

pocăinţa + credinţa = Evanghelia mântuitoare

Ce fel de mesaj are viaţa mea? Ce conţine Evanghelia mea? – 1 Cor.15:1-2

1 Fraţilor, vă reamintesc Evanghelia pe care v-am vestit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas 2 şi prin care sunteţi mântuiţi dacă rămâneţi fermi în cuvântul pe care vi l-am vestit; altfel aţi crezut degeaba.

Prezentul (20:22-27) - Mărturie

Cuvintele „şi acum” ne arată trecerea de la trecut la prezent – Pavel are să-şi deschidă inima faţă de fraţii şi tovarăşii lui de cauză şi să le spună exact care este situaţia inimii lui de o bună bucată de vreme.

Pavel este extrem de transparent şi le spune planul lui Dumnezeu cu viaţa lui – o mărturie demnă de luat ca exemplu.

Astfel, Pavel este un om:

condus de Duhul (vs.22) – „împins de Duhul” el se îndrepta spre Ierusalim, neştiind exact ce avea să i se întâmple.

confirmat de Duhul (vs.23) – „Duhul mă avertizează în fiecare cetate...” – acest lucru venea din umblarea sa în rugăciune – probabil că acesta şi fusese motivul pt care mersese pe jos şi singur de la Troa la Assos.

Dedicat total cauzei lui Cristos/Evangheliei (vs.24) – în textul original se citeşte „niciunul din aceste lucruri nu mă face să dau înapoi” – cum de era Pavel de neînfricat şi de nezguduit?

era un rob (Rom.1:1)– imaginea sclavului care nu are voinţă proprie şi trăieşte în totalitate pt stăpânul său.

era un alergător (1 Cor.9:24-27; Fil.3:12-14, 2 Tim.4:8) – unul care sfârşeşte cursa!

era un administrator – „slujba” (gr.”diakonia”) – administratorul nu deţine nimic, ci doar lucrează pt stăpân – scopul său este să fie credincios în slujba sa! (1 Cor.4:1-2)

era un martor – martor solemn (serios) al Evangheliei Harului

era un străjer (vs.26) – „nu sunt curat de sângele tuturor” - imaginea este din Ezechiel 3:17-21; 33:1-9) – ce slujbă importantă era să fi străjer! – să fii treaz, agil şi curajos, gata să suni trâmbiţa la vederea pericolului.

Avertizarea lui Dumnezeu este că ne va considera răspunzători pt vieţile/sângele oamenilor, dacă nu le vestim Evanghelia.

Unde te-a pus Dumnezeu să fii străjer? – acasă, la şcoală, la servici.... oriunde şi oricând!

Îţi îndeplineşti chemarea sau nu? - Vine Domnul şi vom da fiecare socoteală!

Viitorul (20:28-38) – Avertizări

Pavel îşi încheie mesajul pentru liderii bisericilor pe un ton practic, avertizându-i prin Duhul de pericolele care vor veni şi îndatoririle la care trebuie să vegheze.

Avertizările sunt la fel de serioase cât de serios de importantă Biserica pentru Dumnezeu. Biserica este importantă pentru Tatăl pentru că Numele Lui este peste ea – „Biserica lui Dumnezeu”. Este importantă pentru Fiul pentru că El şi-a vărsat sângele pentru ea! Este importantă pentru Duhul Sfânt pentru că prin El s-a născut şi se ţine prin slujirea darurilor date de El.

Deci există pericole:

în jurul nostru (vs.28-29) – „lupi feroce” – învăţătorii falşi care lucrează pentru câştigul lor (Mat.7:15-23; 10:16; Luca 10:3; 2 Petru 2:1-3)

importanţa cunoaşterii Cuvântului şi a păstorilor care trebuie să hrănească turma şi s-o apere!

în mijlocul nostru (vs.30) – oameni din biserică care devin ambiţioşi pt poziţii, câştiguri şi putere

în interiorul nostru (vs.31-35) – Pavel numeşte 5 păcate care sunt distructive vieţii de credinţă:

Neglijenţa (vs.31) – aceasta înseamnă să nu mai veghezi, ci să fii leneş şi nepăsător în viaţa ta de credinţă –

De ce? Cum se poate? – uitând de cine este vorba (Isus), preţul plătit pt salvarea noastră (crucea).

Ce să facem? - „vegheaţi şi amintiţi-vă” de exemplele bune de viaţă creştină – exemplul lui Pavel - „povăţuire cu lacrimi”

Superficialitatea (vs.32) – aceasta înseamnă să-ţi construieşti viaţa pe... nisip! – pe vorbele şi promisiunile lumii – să te încrezi în viitorul lumii!

Soluţia: să ne încredem şi să ascultăm de „Dumnezeu şi Cuvântul harului Său” – singura temelie care nu cade – singura speranţă care nu înşeală (Rom.5:5)

Poftirea (vs.33) – „dorinţa mistuitoare şi directivă pentru ceea ce au alţii şi pt a avea mai mult decât avem”. „Să nu pofteşti!” este cea de-a 10-a poruncă, pe care încălcând-o vei calca şi pe toate celelalte nouă.

Poftirea este soră cu lăcomia care este idolatrie! (Efes.5:5; Col. 3:5)

Lenea (vs.34) – Pavel şi câştigat traiul muncind la corturi, chiar dacă se putea folosi de autoritatea sa de apostol.

Nu este greşit ca lucrătorii creştini să-şi primească plata pt munca lor, căci „vrednic este lucrătorul de plata sa!” (Luca 10:7; 1 Tim.5:18), dar să fie siguri că-şi merită plata prin muncă! (vezi Prov.24:30-34)

Egoismul (vs.35) – Adevărata slujire înseamnă A DĂRUI, nu A PRIMI. Înseamnă a urma exemplul Domnului nostru Isus. Cuvintele lui de aici sunt singurele cuvinte care nu sunt găsite în evanghelii – au fost transmise probabil prin viu grai.

Cum stau eu în lupta cu aceste păcate?

Pavel îşi încheie mesajul său extraordinar prin a îngenunchea şi a se ruga împreună cu confraţii săi de lucrare. Despărţirile sunt cele mai grele momente ale vieţii, dar ce poate fi mai potrivit la despărţire decât să te rogi Domnului ca vegheze asupra noastră, indiferent de ce se va întâmpla şi unde vom ajunge să fim pe acest pământ. Important este că El este în control şi că fie aici, fie în cer, ne vom întâlni cu toţii în prezenţa Lui.

Studiu : Florin Enescu

Read More