Fapte 4:5-31 - Înfruntând persecuţia!

Creştinii Bisericii Primare nu aveau niciunul din avantajele cu care se laudă mulţi din creştinii Bisericii de azi. Nu aveau bugete mari „umflate” de donatori bogaţi. Pastorii nu aveau recomandările celor mai înalte şcoli şi nici trecere la persoanele politice influente din acea vreme. De fapt, majoritatea lucrătorilor creştini de atunci aveau un cazier „încărcat” şi nu ştiu dacă s-ar „descurca” uşor să intre în bisericile noastre, ca să nu mai vorbim de a le conduce!

Realitatea este că lucrul de care aveau parte de multe ori era... persecuţia! Erau socotiţi proscrişi, neînvăţaţi, eretici, o parie şi un pericol al societăţii! ... şi asta avea să fie o realitate prezentă şi continuă a Bisericii dealungul secolelor.

De ce? Pentru că aşa a spus Isus că o să fie viaţa Bisericii!

Ioan 16:33 – „... În lume veţi avea necazuri; dar curaj, Eu am învins lumea!”

Matei 5:10-12 – „10 Ferice de cei persecutaţi din pricina dreptăţii, căci a lor este Împărăţia Cerurilor! 11 Ferice de voi când oamenii vă insultă, vă persecută şi spun tot felul de lucruri rele, (minţind) împotriva voastră, din pricina Mea! 12 Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri! Căci tot aşa i-au persecutat şi pe profeţii dinaintea voastră!

Dar, cum au înfruntat ei această realitate? Cum au făcut faţă acestei opoziţii continue? Cum au făcut faţă ei persecuţiei?

Răspunsul la aceste întrebări ni-l oferă această porţiune a capitolului 4 din Fapte.
Petru şi Ioan ne rămân exemple şi la acest capitol şi avem de învăţat 3 lucruri esenţiale pentru noi personal şi ca Biserică a lui Cristos, a felului cum să facem faţă opoziţiei/persecuţiei de orice fel:

1. Apărarea Evangheliei (4:5-14) – Petru şi Ioan au ştiut cum să apere mesajul şi lucrarea Evangheliei.
2. Rugăciunea (4:23-31) - Chemarea Numelui lui Isus – Biserica din Ierusalim ştia că puterea ei sta în a striga la Dumnezeu care are toată puterea în cer şi pe pământ!
3. Opoziţia (4:15-22) – avem de învăţat şi de la persecutori – ei s-au opus Numelui lui Isus şi este important să ştim a identifica metodele opoziţiei.

1. Apărarea Evangheliei (4:5-14)

Contextul:
În Fapte 4:1, cu o zi în urmă, preoţii, comandantul gărzii Templului şi Saducheii au năvălit în Templu „foarte supăraţi de faptul că ei (Petru şi Ioan) dădeau învăţătură poporului şi vesteau în Isus învierea din morţi” (4:2).
Fiind seara, i-au aruncat în închisoare ca să fie judecaţi de Sinedriu a doua zi (4:3)
Duhul lui Dumnezeu însă lucra în inimile oamenilor celor ce văzuseră minunea vindecării ologului şi auziseră mesajul Evangheliei prin gura lui Petru şi Ioan (4:4).

vs.5-7 – Curtea de Judecată - era compusă din:
Marele Preot – împotriva Legii lui Dumnezeu, sistemul religios evreiesc devenise foarte corupt – astfel poziţia de Mare Preot era transmisă în familie. Când Ana a fost destituit din funcţie (6-15 d.Cr.), locul lui a fost ocupat de ginerele lui, Caiafa. De fapt 5 dintre fii lui Ana au ocupat această funcţie. Mare nepotist! (NEPOTÍSM(DEX) = faptul de a uza de autoritatea sau de influența personală în favoarea rudelor sau a prietenilor; promovare prin protecția rudelor și a prietenilor influenți.)

Sinedriul (menţionat în 4:15) – era de fapt „Curtea de judecată” formată din Farisei şi Saduchei – „bătrânii şi cărturari” (vs.5)
era acelaşi Sinedriu care-L judecase şi condamnase la moarte pe Isus.
era însărcinat cu protejarea credinţei/Legii evreieşti – asta însemna că trebuiau să verifice orice învăţător nou sau învăţătură nouă care apărea în ţară (conform Legii din Deuteronom 13)
faptul că aveau dreptul de a investiga nu le dădea dreptul să aresteze oameni nevinovaţi şi apoi să refuze cercetarea amănunţiţă a dovezilor.
Întrebarea lor a fost legală, dar evazivă! – au făcut orice că să nu recunoască faptul că avusese loc o minune – „în numele cui aţi făcut aceasta?” (vs.7b)

vs.8-14 – Apărarea lui Petru – răspunsul lui Petru la întrebarea „Prin ce putere sau în numele cui aţi făcut aceasta?” (vs.7b)

• În puterea Duhului Sfânt (vs.8a) – Petru a vorbit influenţat de puterea Duhului Sfânt. – Fapte 1:8 „voi veţi primi putere când va veni Duhul Sfânt peste voi şi-mi veţi fi martori în Ierusalim...”
De observat că Petru este umplut de Duhul pentru a răspunde Curţii de Judecată şi în 4:31, Petru împreună cu Biserica experimentează din nou umplerea cu Duhul – aceasta este o necesitate pt viaţa creştină şi de aceea ni se şi porunceşte „Fiţi plini de Duhul!” (Efes. 5:18b)
Ce diferenţă poate face Duhul Sfânt în viaţa unui om!

• Plină de curaj!(vs.8b-10) – să privim la curajul lui Petru!
Petru este respectuos – „Conducători şi bătrâni ai poporului”
Fără îndoială că ei îl cunoşteau pe omul vindecat şi îi dăduseră de milă
Petru este direct: „... acest om stă sănătos înaintea voastră în Numele lui Isus Cristos din Nazaret, pe care voi L-aţi răstignit şi pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi!”
Aceste cuvinte trebuie să fi tăiat inimile celor din Sinedriu – ei crezuseră că terminaseră cu acest profet din Nazaret, acum însă aceşti oameni spuneau la toată lumea că Isus este viu!
Aceste cuvinte au răsunat că o declaraţie de război! – mai ales faţă de Saduchei care nu credeau în înviere.

Demonstrată profetic (vs.11)
Petru este direcţionat de Duhul – Duhul îi dădea ce să spună, aşa cum le promisese Isus: Luca 21:12-15
12 Dar, înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi şi vă vor persecuta. Vă vor da pe mâna sinagogilor, vă vor arunca în închisori şi vă vor duce înaintea regilor şi înaintea guvernatorilor din pricina Numelui Meu. 13 Vi se va da astfel prilejul să fiţi mărturie înaintea lor. 14 Hotărâţi-vă deci în inimile voastre să nu vă pregătiţi mai dinainte apărarea! 15 Căci Eu vă voi da cuvinte şi o înţelepciune căreia nici unul din potrivnicii voştri nu i se va putea opune şi n-o va putea contrazice!
Petru citează Ps. 118:22 – referinţă mesianică (Mat.21:42; 1 Pe.2:4-8) prin care Petru le arată că:
a. Membrii Sinedriului erau „zidarii”
b. Isus este „piatra din capul unghiului” respinsă de ei
Petru le dă Evanghelia (vs.12)
Isus este singurul Salvator! – El este singurul care ne poate vindeca deplin (cuv. „mântuiţi” este grec. „sozo” = a face întreg, a elibera deplin)
2. Opoziţia (4:15-22) – este una din reacţiile la Evanghelie
A avut o problemă (vs.13-14) – dovada vie a lucrării lui Dumnezeu
Au văzut curajul şi dovezile de necombătut ale apostolilor (vs.13a)
Au recunoscut puterea lui Isus (vs.13b)
Au văzut vindecarea completă a omului care era prezent acolo (vs.14)
A luat o decizie (vs.15-18) – să-i ameniţe să se oprească din mărturisit
N-a avut succes (vs.19-22) – nu i-au putut opri pe Petru şi Ioan
Petru şi Ioan cunoşteau de cine să asculte mai mult (vs.19)
Petru şi Ioan fuseseră marcaţi de Isus (vs.20)

3. Rugăciunea (4:23-31)
Într-o lume care se depărtează cu repeziciune de Dumnezeu şi este tot mai împotrivitoare Evangheliei adevărate, este vital să înţelegem de unde vine puterea Bisericii lui Cristos. Biserica Primară a stiut cum să se roage astfel încât Dumezeu a lucrat cu putere în lumea lor. Iată cum a fost rugăciunea lui Petru împreună cu Biserica de atunci:

Ei au recunoscut suveranitatea lui Dumnezeu (vs.24b) – Dumnezeu este în control!
El este Creatorul Atotputernic şi controlează totul în lumea aceasta!
Trebuie să ne amintim pentru cine trăim şi pentru cine lucrăm.

Ei au înţeles planul lui Dumnezeu (vs.25-28)
Ei s-au rugat citând Cuvântul lui Dumnezeu

Ei au cerut curaj să înfrunte persecuţia! (vs.29-30)
Nu ca să scape de persecuţie
Nu s-au rugat împotriva persecutorilor – „omoară-i Doamne!”
Ei au cerut curaj să fie martori ai lui Cristos
Ei au cerut ca Dumnezeu să lucreze

Ei au fost umpluţi de Duhul Sfânt (vs.31)
Dumnezeu a răspuns acestei rugăciuni – rugăciunea pt curaj
Umplerea cu Duhul Sfânt dă putere de mărturisi cu autoritate şi curaj.
Umplerea cu Duhul Sfânt este o necesitate pt viaţa creştină.

În faţa persecuţiei şi adeversităţilor, Dumnezeu vrea să APĂRĂM Evanghelia.

1 Petru 3:15 - „Fiţi întotdeauna pregătiţi să răspundeţi oricui vă întreabă despre motivul nădejdii care este în voi, 16 dar cu blândeţe şi cu teamă, având o conştiinţă bună, pentru ca, în ceea ce sunteţi vorbiţi de rău, cei ce vă defăimează să fie făcuţi de ruşine datorită purtării voastre bune în Cristos.”

În faţa persecuţiei şi adeversităţilor, Dumnezeu vrea să ne STRIGĂM la EL – puterea de a mărturisi vine de la El şi puterea Lui este ceea ce va schimba oamenii cărora le vom mărturisi Evanghelia. RUGĂCIUNEA este acel lucru de care avem nevoie cel mai mult în zilele acestea.

Când Spurgeon a fost întrebat despre succesul lucrării sale, el răspuns simplu „Oamenii mei se roagă pentru mine!”
Sfântul Augustin a spus „Roagă-te ca şi cum totul depinde de Dumnezeu, şi lucrează ca şi cum totul depinde de tine.”

Studiu: Florin Enescu

Read More

Fapte 3 - Folosit de Dumnezeu

„Pe cine foloseşte Dumnezeu?” – este una din întrebările puse între creştini şi nu numai. Capitolul 3 din Fapte ne răspunde într-un mod foarte original şi practic la această întrebare.

Petru şi Ioan ne sunt exemple cu privire la cum sunt oamenii pe care Dumnezeu îi foloseşte. Iată cum erau aceşti ucenici ai lui Isus:

Petru şi Ioan erau oameni devotaţi (rugăciunii) (vs.1)Petru şi Ioan sunt găsiţi deseori împreună în scripturi: fuseseră parteneri de pescuit (Luca 5:10); ei au pregătit masa de Paşte pt Isus (Luca 22:8); ei au alergat la mormântulu lui Isus în dimineaţa învierii (Ioan 20:3-4); îi vedem aici mergând împreună la Templu pt rugăciune; aveau să fie folosiţi în lucrarea de ducere a Evangheliei la Samariteni (Fapte 8:14).

Orice evreu devotat mergea la Templu de 3 ori pe zi: la ora 9 AM, la la prânz şi la ora 3 PM.

Ei petreceau o oră în rugăciune: 15 min de meditaţie în linişte, 30 min de cereri şi 15 min de adorare – un exemplu bun pt noi de urmat!

Dacă medităm la măreţia caracterului lui Dumnezeu şi la dragostea care ne-o poartă, vom cere cu încredere şi după voia Sa, şi com sfârşi prin a ne închina Lui cu toată fiinţa.

Petru şi Ioan erau oameni sensibili (la Duhul) (vs.2-3)

Faptul că Petru l-a observat pe acest cerşetor schilod este o dovadă a lucrării Duhului Sfânt, pentru că erau mulţi oameni în jurul templului la acea oră (Fapte 4:4) şi cu siguranţă erau mulţi cerşetori acolo, dar Petru şi Ioan l-au auzit pe acesta.

Templul avea 9 porţi care duceau din curtea Neamurilor în Templu. Deşi părerile sunt împărţite, se pare că Poarta „Frumoasă” era poarta dinspre Est, care ducea în curtea femeilor. Era făcută din din bronz de Corint şi părea ca de aur – probabil era un loc bun pentru cerşetori.

Trecuseră probabil de multe ori pe lângă acest cerşetor, care era pus „în fiecare zi” acolo (vs.2) – dar de data aceasta ceva era diferit – Duhul Sfânt i-a făcut să audă cererile acestui om.

Petru şi Ioan erau oameni flexibili (cu circumstanţele) (vs.4)
Petru şi Ioan puteau să treacă grăbiţi spre Templu, pt că timpul de rugăciune începea curâd. Ei puteau spune „...ştii ceva? Nu avem timp acum... începe rugăciunea!... poate ne vedem mai încolo...”

Însă Duhul Sfânt avea să întrerupă obişnuitul şi să facă o lucrare deosebită în viaţa acestui om, prin Petru şi Ioan.

Aceasta este o lecţie pe care trebuie s-o învăţăm: Întreruperea care vine de la Dumnezeu este călăuzirea Lui spre a face voia Sa. Trebuie să învăţăm să fim flexibili la Dumnezeu, ca să poată lucra prin noi, chiar în mod miraculos.

Să nu-l limităm pe Dumnezeu şi să nu-L legăm de obiceiurile noastre sau de anumite moduri de a face lucrarea Lui – asta nu înseamnă că nu este bine să fim organizaţi, cum ar fi în activitatea Bisericii (1 Cor.14: 40 „Totul trebuie să fie făcut aşa cum se cuvine şi în ordine.”)

Petru şi Ioan erau oameni cu autoritate (Numele lui Isus) (vs.5-10)

Milostenia (ajutorarea săracilor) era foarte imporantă pentru evrei, mai ales la Templu, iar de acest lucru cei săraci profitau. Petru şi Pavel nu aveau nimic, pentru că totul era pus în comun în biserică.

Cerşetorul schilod aştepta „aur sau argint” – dar el avea nevoie de altceva! El avea nevoie de mântuirea sufletului şi vindecarea trupului, iar banii sau orice avuţie nu-i putea da niciunul din acele lucruri.

„argint şi aur n-am, dar ce am îţi dau: în Numele lui Isus Cristos din Nazaret...”

Autoritatea lui Petru şi a lui Ioan nu era a lor şi pentru ei:

Era a lui Isus – Numele lui Isus Christos din Nazaret

A fost pt vindecarea completă a cerşetorului: fizică şi spirituală (vs.8)

Ce autoritate avem noi astăzi? – ex. lui Tomas de Aquinas şi Papa.

Oridecâte ori Biserica a schimbat puritatea pentru prosperitate, ea a pierdut puterea!

Cerşetorul schilod este o ilustraţie a mântuirii – putem învăţa şi de la el:

Născut schilod – toţi suntem neputincioşi, incapabili să plăcem lui Dumnezeu (Rom. 3:23)

Sărac şi lipsit – toţi suntem săraci şi incapabili să plătim datoria care o avem la Dumnezeu (Luca 7:36-50)

Era înafara Templului – toţi păcătoşii sunt separaţi de Dumnezeu

A fost vindecat total prin harul lui Dumnezeu – aşa cum suntem noi mântuiţi prin har (Efeseni 2:8-9)

El a mărturisit prin grai şi trai a mântuirii totale făcute de Dumnezeu în viaţa lui – „sărea, umbla şi lăuda pe Dumnezeu”

Se identifica cu apostolii în templu (3:11) şi mai târziu la judecata lor (4:14)

Petru şi Ioan erau oameni smeriţi (vs. 11-12)

Vindecarea acestui cerşetor a atras mulţimi de oameni – erau uimiţi şi alergau să vadă această minune! (porticul lui Solomon – erau un coridor în partea de este a templului, unde şi Isus vorbea (Ioan 10:23) şi unde se închina şi Biserica din Ierusalim (Fapte 5:12)

Dacă în ziua Cincizecimii Petru a trebuit să le spună că nu sunt beţi, aici Petru a trebuit să le spună că nu el şi Ioan a făcut minunea prin puterea lor!

Ar fi fost foarte uşor ca Petru şi Ioan să-şi fi asumat toată această minune! Dar ei nu aveau să primească nimic pentru slava lor. Au atribuit totul lui Dumnezeu, ca şi Avraam cu împăratul Sodomei, când a venit să-l răsplătească pt ajutorul dat. (Gen.14:21-23)

Cine este lăudat prin slujirea/viaţa ta? Al cui nume se aude în biserica ta?

Isaia 42:8 - “Eu sunt DOMNUL; acesta este Numele Meu! Nu-Mi voi da slava altuia şi nici lauda cuvenită Mie, idolilor!

Prea multe lucrări bune s-au dus pe râpă pentru pentru că oamenii au dorit ca numele lor să fie înălţat şi să primească laudă… măcar un pic !

Petru şi Ioan erau martori ai Evangheliei (vs.13-26) – exemplu de curaj şi înţelepciune!

Arătând PROBLEMA – păcatul lor (vs.13-15)

Foarte direct şi explicit ... „L-aţi dat”(vs.13a), „v-aţi lepădat”(vs.13b,14a), „aţi cerut un ucigaş”(vs.14b), „aţi ucis...”(vs.15).

Arătând SOLUŢIA – credinţa în Isus (vs.16)

Credinţa în Numele Lui – întăreşte şi pe credincios şi pe necredincios

Vindecarea a fost deplină! „...i-a dat această vindecare deplină...”

Arătând CALEA mântuirii – ce să facă oamenii (vs.17-26)
Starea oamenilor de fapt – neştiinţa (vs.17) - Petru a lucrat cu tact!

30 Dumnezeu a trecut cu vederea vremurile de neştiinţă, şi acum le porunceşte tuturor oamenilor, de pretutindeni, să se pocăiască, 31 pentru că a rânduit o zi în care urmează să judece lumea cu dreptate, prin Omul pe Care L-a desemnat pentru aceasta, dovedindu-le tuturor acest lucru prin faptul că L-a înviat dintre cei morţi!“ (Fapte 17:30-31)

Timpul lui Dumnezeu de mântuire (vs.18)

POCĂINŢA (vs.19a) – reconsiderare (faţă de Isus) + întoarcere (de la păcat)

Rezultatele pocăinţei (vs.19b-21a):

iertarea păcatelor şi trezirea spirituală

întoarcerea lui Isus

Documentarea profetică (vs.21b-26)

Moise (vs.22) – citat din Deut.18:15,18,19

Toţi ceilalţi profeţi (vs.24)

Promisiunea lui Avraam (vs.25) – din Gen.12:2-3 –

„2 Te voi face un neam mare şi te voi binecuvânta; voi face numele tău mare, iar tu vei fi o binecuvântare. 3 Îi voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta, dar îl voi blestema pe cel ce te va blestema. Prin tine vor fi binecuvântate toate familiile pământului!”

Ce plan măreţ a făcut Dumnezeu pentru salvarea sufletelor noastre!

Reacţii la predicarea Evangheliei (4:1-4)

Opoziţie (vs.1-3) – supărarea autorităţilor, persecuţia martorilor
Acceptare (vs.4) – mântuirea oamenilor şi lărgirea Bisericii

Dumnezeu vrea să ne folosească pentru că de asta ne-a chemat din lume şi ne-a făcut Biserica Sa („eklesia”).

Evanghelistul Vance Havner a spus următoarele cuvinte care au rămas cuvinte de referinţă pt creştinism şi un răspuns excelent la întrebarea „Pe cine foloseşte Dumnezeu?” – „Lumea nu a văzut încă ce poate să facă Dumnezeu cu omul care se dedică cu totul Lui.” D.L. Moody care era în audienţă, când a auzit aceste cuvinte a spus în inima sa „Eu vreau să fiu un astfel de om!”

Întrebarea este dacă vrem să fim folosiţi de El şi dacă vrem, să ne asigurăm că suntem oameni:
Sensibili (la călăuzirea Duhului Sfânt) – Ce vrea să facă Dumnezeu?
Flexibili (în diferite circumstanţe) – să nu-l limităm pe Dumnezeu!
Cu autoritate (a Numelui Isus Cristos) – nu noi, nu puterea noastră, ci a Lui!
Smeriţi (toată gloria să fie a lui Dumnezeu) – să arătăm mereu spre El!
Martori ai Evangheliei (o evanghelie curată şi completă) – să avem curaj, tact şi documentare!

Read More

Fapte 2:42-47 Fundamente

Fapte 2:42-47
În studiul trecut spuneam că...
Biserica Primară nu a avut nimic din lucrurile pe care noi le considerăm esenţiale pentru succesul ei astăzi – clădiri, bani, influenţă politică, statut social... – şi totuşi Biserica câştiga mulţimi pentru Cristos şi a plantat biserici peste tot în lumea romană.

De ce? Pentru că Biserica de atunci îşi avea lucrarea şi viaţa energizată de puterea Duhului Sfânt. Acei credincioşi erau aprinşi de Duhul lui Dumnezeu.

Fapte 2 ne ajută înţelegem lucrarea Duhului Sfânt în Biserică prin 4 aspecte ale vieţii ei:

1. Aşteptarea (vs.1)
• „împreună” – în acelaş loc
• „acelaşi gând” - în Cuvânt şi rugăciune

2. Închinarea (vs.2-13)
• Duhul a venit – vizibil şi audibil
• Duhul a umplut – împuternicit ucenicii
• Duhul a vorbit – „lucrările măreţe ale lui Dumnezeu”

3. Mărturia (vs.14-41)
• Relevantă – auditorilor
• Documentată – dovezi clare + martori oculari
• Puternică – 3000 de convertiţi „tăiaţi în inimă” de Duhul Sfânt

4. Umblarea (vs.42-47) – Viaţa Bisericii Primare/a fiecărui creştin
Cee avem aici este modelul de viaţă pentru noi astăzi. Aici avem lucrurile fundamentale ale vieţii Bisericii lui Cristos, pentru orice perioadă a istoriei.
Aici avem răspunsul lui Dumnezeu la întrebarea „Cum trebuie să fie Biserica lui Cristos?”
- trăim vremuri în care biserica încearcă tot felul de lucruri „noi”, dar ciudate, pentru a câştiga oamenii... pentru a-i face să... „vină la biserică”
- Aici avem însă lucrurile fundamentale ale vieţii Bisericii (vs.42)
• Învăţătură – Biserică învăţată
• Dragoste – Biserică iubitoare
• Închinare – Biserică închinătoare
• Rugăciune – Biserică mijlocitoare

Să observăm care era atitudinea generală a primilor creştini în ceea ce priveşte viaţa lor cu Cristos:
- „stăruiau” (gr. „proskartereo”) - a persevera, a continua cu hărnicie, participare asiduă,
• atitudinea credincioşilor – seriozitate, dăruire totală = DEVOTAMENT
Biserica a devenit o „chestie ciudată” astăzi – nu mai este ceea ce era la început:
- o clădire – unde mergi... îţi faci datoria... şi pleci – la început locul nu conta! Credincioşii se întâlneau în case, locuri publice închiriate, în natură...
- Biserica (gr.„ekelesia”) este grupul celor „chemaţi afară”/celor separaţi... celor chemaţi din lume de Dumnezeu! Nu separaţi de lume... ci separaţi pentru Dumnezeu în lume!

Dar, separaţi şi chemaţi pentru ce? Stăruiau în ce?

1. Învăţătura apostolilor – Biserică învăţată
• învăţătura direct de la Isus – ceea ce avem noi scris în Noul Testament
• creştinii studiau despre Domnul lor – ex lui Pavel:
„10 Vreau să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să devin ca El în moartea Lui, 11 pentru ca astfel să ajung, cumva, la învierea din morţi..” (Fil.3:10-11)
• Biserica trebuie să fie un centru de învăţătură! O şcoală de pregătire pt viaţă! O şcoală de pregătire pt toţi copiii lui Dumnezeu (nu doar a păstorilor):
„11 El i-a desemnat pe unii apostoli, pe alţii profeţi, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători, 12 pentru echiparea sfinţilor pentru lucrarea de slujire, pentru zidirea trupului lui Cristos, 13 până când vom ajunge toţi la unitate în credinţă şi în cunoaşterea Fiului lui Dumnezeu, la omul matur şi la măsura maturităţii plinătăţii lui Cristos, 14 ca să nu mai fim copii duşi de valuri şi purtaţi de orice vânt de învăţătură dată prin viclenia oamenilor care înşală prin şiretlicurile lor, 15 ci, spunând adevărul în dragoste, să creştem în toate privinţele în El, Care este capul, Cristos.” (Efeseni 4:11-15)
• Când studiem despre Domnul învăţăm despre multe alte lucruri: creaţie, istorie, geografie, sociologie... şi toate acestea pentru a fi martori înzestraţi ai lui Dumnezeu:
„15 ci sfinţiţi-L în inimile voastre pe Cristos ca Domn! Fiţi întotdeauna pregătiţi să răspundeţi oricui vă întreabă despre motivul nădejdii care este în voi, 16 dar cu blândeţe şi cu teamă, având o conştiinţă bună, pentru ca, în ceea ce sunteţi vorbiţi de rău, cei ce vă defăimează să fie făcuţi de ruşine datorită purtării voastre bune în Cristos.” (1 Petru 3:15-16)

2. Părtăşia – Biserică iubitoare
• gr. „koinonia” - părtăşie, comuniune, comunicare, a fi părtaş la, intimitate... – un cuvânt care nu se poate traduce printr-un singur cuvânt. El înseamnă toate aceste lucruri.
• Este descrierea minunii relaţiei dintre credincioşi – este o relaţie de UNITATE!
• Lumea este împărţită/divizată pe tot felul de motive: politice, rasiale, sociale... unitatea în lume este pe criterii de uniformitate!
• În Biserică numitorul comun este Isus Cristos – El este ce ne uneşte ca Biserică indiferent de rasă, trecut, aspect...
• În vremurile noastre însă „părtăşia” se reduce doar la „socializare” – ne întâlnim pt diferite motive: să vedem un film, să mâncăm ceva, să facem ceva bun... dar unde este Isus în tot ce facem? Unde este dragostea Lui? Îl putem pe Isus în centrul a tot ceea ce facem!
• Aspecte ale părtăşiei adevărate: folosirea darurilor spirituale: dragostea este supremă – rugăciunea în toate!
„23 Să păstrăm cu fermitate nădejdea pe care o mărturisim, pentru că Cel Care a promis este credincios! 24 Să fim preocupaţi cum să ne îndemnăm unii pe alţii la dragoste şi la fapte bune! 25 Să nu renunţăm să ne adunăm laolaltă, aşa cum obişnuiesc unii, ci să ne încurajăm unii pe alţii, cu atât mai mult cu cât vedeţi că Ziua se apropie!” (Evrei 10: 23-25)
“34 Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii! Aşa cum v-am iubit Eu, tot aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. 35 Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13:34-35)

3. Frângerea pâinii – Biserică închinătoare
• Aici avem inima motivaţiei trăirii creştine – motivaţia vieţii Bisericii, a dragostei Bisericii lui Cristos
• Referinţa aici este despre amintirea Jertfei lui Cristos pe cruce pentru noi.
• Primii creştini o făceau foarte des... când luau masa împreună (1 Cor.11:33)
• Aceasta este fundamentul închinării Bisericii lui Cristos – Cina Domnului este forma cea mai frumoasă a închinării Bisericii – 1 Cor. 11:23-26
“23 Eu am primit de la Domnul ceea ce v-am dat, şi anume că Domnul Isus, în noaptea în care a fost trădat, a luat o pâine 24 şi, după ce a mulţumit, a frânt-o şi a zis: „Acesta este trupul Meu pentru voi; să faceţi acest lucru în amintirea Mea!“ 25 În acelaşi fel, după masă, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este Noul Legământ în sângele Meu; ori de câte ori beţi din el, să faceţi lucrul acesta în amintirea Mea!“ 26 Căci ori de câte ori mâncaţi această pâine şi beţi acest pahar, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.”

4. Rugăciunea – Biserică a rugăciunii
• Acesta este un lucru esenţial al vieţii sănătoase a Bisericii lui Cristos.
• Dumnezeu vrea ca Biserica să fie o „casă a rugăciunii”
• „Biserica este armata lui Dumnezeu care înaintează pe genunchi!”
• Aici avem referinţa la „întâlniri de rugăciune” pe care le aveau des primii credincioşi. De ce? Pentru că ei erau convinşi că atunci când Biserica se roagă, Dumnezeu lucrează!
• Unde este rugăciunea în viaţa noastră? Ce loc ocupă?
„Pentru mulţi rugăciunea este ca o pastilă. O luăm numai când ne doare!” (B. Graham Dienert)
“Rugăciunea nu-L schimbă pe Dumnezeu, ci pe cel care se roagă!” (Søren Kierkegaard)
„Când omul lucrează, omul lucrează. Dar când omul se roagă, Dumnezeu lucrează!”

Rezultatele Bisericii

„fiecare era plin de frică” – reverenţa faţă de Dumnezeu
Lucrarea lui Dumnezeu în inima credinciosului va aduce schimbarea lui – va avea o viaţă de reverenţă/ascultare faţă de Dumnezeu.
Dacă inima noastră nu este schimbată, atunci ceva este greşit în practica vieţii noastre. Suntem doar religioşi atunci!
Cum suntem noi? Ne temem noi de Dumnezeu? Ne ferim de păcat?

„minuni şi semne” - vorbim de lucruri reale – minuni şi semne reale!
De ce nu mai vedem aceste lucruri şi atăzi în biserici?
Unii spun că acestea au fost numai atunci, la începutul Bisericii – dar Biblia nu spune acest lucru – lucrul principal a fost propovăduirea Evangheliei, iar minunile şi semnele aveau rolul de a întări mărturia Bisericii: Evrei 2:1-4
„1 De aceea, trebuie să dăm şi mai multă atenţie lucrurilor pe care le-am auzit, ca să nu fim îndepărtaţi dela ele. 2 Căci dacă Cuvântul spus prin îngeri s-a dovedit sigur, iar fiecare greşeală şi neascultare şi-a primit o pedeapsă dreaptă, 3 cum vom scăpa noi, dacă suntem nepăsători faţă de o mântuire atât de mare?! Ea a fost spusă la început de Domnul şi ne-a fost adeverită de către cei ce L-au auzit, 4 în timp ce Dumnezeu Îşi întărea mărturia prin semne şi diferite minuni şi prin darurile Duhului Sfânt, împărţite după voia Lui.”
Este cumva pentru că nu avem „frică de Dumnezeu”? Este cumva pt că există păcat în „tabără”?

„erau la un loc şi aveau toate în comun” – generozitatea şi dărnicia Bisericii
Aceasta era datorită circumstanţelor oamenilor care formau biserica – nu a fost începutul „comunismului” – a fost voluntar şi pt o vreme!
Trebuie să înţelegem ce nu este generozitatea: a nu ajuta oamenii în păcatul lor:
Ex. celor care nu vor să muncească – 2 Tes. 3: 6-12
„6 Vă poruncim, fraţilor, în Numele Domnului nostru Isus Cristos, să vă îndepărtaţi de orice frate care trăieşte în lenevie şi nu după tradiţia pe care aţi primit-o de la noi! 7 Voi înşivă ştiţi că trebuie să urmaţi exemplul nostru; noi n-am fost leneşi când am fost la voi, 8 n-am mâncat pâinea nimănui fără s-o plătim, ci, cu trudă şi muncă grea, am lucrat zi şi noapte, ca să nu fim o povară pentru nici unul dintre voi. 9 Şi aceasta nu pentru că n-am avea acest drept, ci ca să fim un exemplu pe care să-l urmaţi. 10 Atunci când eram la voi v-am dat această poruncă: „Cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce.“ 11 Auzim însă că unii dintre voi trăiesc în lenevie; ei nu lucrează nimic şi sunt sâcâitori. 12 Unor astfel de oameni le poruncim şi îi încurajăm în Domnul Isus Cristos să-şi mănânce pâinea, lucrând în linişte.”
Ex. celor care sunt şi vor să rămână în păcat!

„se întâlneau în acelaşi gând” – unitatea bisericii rezultată din învăţătură + rugăciune

„frângeau pâinea” .... „cu bucurie şi simplitate a inimii” = curăţia lor spirituală

„lăudau pe Dumnezeu” – bucuria Domnului

„Domnul adăuga la numărul lor” – Lucrarea Duhului Sfânt

Întrebări

Ce fel de biserică suntem noi?
Ce fel de credincioşi ne dovedim noi în zilele noastre?
Ce facem noi individual şi ca biserică?
Pe ce ne bazăm?
Avem dragoste faţă Dumnezeu şi faţă de oameni?
Cum stăm cu rugăciunea?

Studiu : Florin Enescu

Read More