Fapte 18:1-22 - Nu renunţa!

Pavel avea să-şi continuie misiunea în oraşele importante ale Greciei şi porneşte astfel spre Corint, un oraş destul de plin de păcat, renumit pentru hedonismul şi imoralitatea în care trăia. Şi în acest oraş Pavel a mers singur, dar Domnul a fost cu El şi aici avea să se nască una din cele mai prolifice biserici creştine ale primului secol. Deşi avea să fie foarte greu, avem de învăţat de la Pavel că Domnul este mereu cu noi, gata să ne protejeze şi să ne deschidă uşi pentru a-I vesti Evanghelia oriunde am fi/ajunge, şi de aceea nu trebuie să renunţăm!
vs.1 – „După aceea a plectat din Atena şi s-a dus în Corint.”
Corintul cu cei 200 000 de locuitori nu era un oraş comod pentru a duce Evanghelia. Reputaţia sa păcătoasă era cunoscută în tot Imperiul Roman. În acea vreme „a fi corintean” însemna „a fi curvar, prostituat”. Imoralitatea sexuală de tot felul era practicată ca şi închinare faţă de Afrodita (sau Venus) zeiţa feritilităţii şi sexualităţii.
De fapt Epistola către Romani a fost scrisă din Corint, iar primul capitol din Romani 1:18-32 reprezintă o descriere foarte exactă a lumii corintene.
21 pentru că, deşi L-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu L-au slăvit ca Dumnezeu şi nici nu I-au mulţumit, şi astfel gândirea lor a devenit fără folos, iar mintea lor nesăbuită s-a întunecat. 22 Pretinzând că sunt înţelepţi, au înnebunit 23 şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o imagine făcută după asemănarea omului muritor, a păsărilor, a patrupedelor şi a animalelor mici.
24 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, ca să urmeze poftele inimilor lor, dezonorându-şi astfel trupurile între ei. 25 Ei au schimbat adevărul lui Dumnezeu într-o minciună şi s-au închinat şi au slujit creaţiei în locul Creatorului, Care este binecuvântat în veci, amin!
26 Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat pradă viciilor ruşinoase, căci femeile lor au schimbat relaţiile intime naturale cu unele care sunt contrare naturii; 27 tot astfel şi bărbaţii, au părăsit relaţiile intime naturale cu femeile şi s-au aprins de poftă unii pentru alţii, săvârşind lucruri scârboase unii cu alţii şi primind astfel în ei înşişi răsplata pe care o meritau pentru rătăcirea lor.
28 Pentru că n-au socotit că merită să-L aibă pe Dumnezeu în cunoaşterea lor, Dumnezeu i-a lăsat pradă minţii lor corupte, ca să facă lucruri pe care n-ar trebui să le facă. 29 Suntplini de orice fel de nedreptate, de nelegiuire, de lăcomie, de răutate; sunt plini de invidie, ucidere, ceartă, înşelătorie, sunt duşmănoşi, şoptitori, 30 bârfitori, Îl urăsc pe Dumnezeu, sunt obraznici, aroganţi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, 31 necugetaţi, nu-şi ţin promisiunile, sunt fără afecţiune, nemiloşi. 32 Şi, deşi cunosc hotărârea lui Dumnezeu, potrivit căreia cei ce înfăptuiesc astfel de lucruri sunt vrednici de moarte, ei nu numai că le fac, ci îi şi încuviinţează pe cei ce le înfăptuiesc.”
Banii şi viciile, împreună cu filosofii ciudate şi religii noi, veniseră în Corint pentru a-şi găsi sălaşul. Corintul era capitala zonei numite Ahaiaşi era rivalul Atenei în ceea ce priveşte comerţul, fiind situat pe ruta drumurilor comerciale din acea vreme.
Într-un astfel de oraş, ne-am întreba ce strategie să aplicăm pentru a răspândi Evanghelia? Pavel era hotărât să-L înălţe pe Cristos, să predice Crucea şi să depindă în totalitate de Duhul Sfânt pentru a predica Evanghelia cu simplitate. Găsim aceste lucruri în epistola sa primă către cei din Biserica din Corint - 1 Corinteni 2:1-5
„1 Fraţilor, şi eu, când am venit la voi, n-am venit vestindu-vă taina lui Dumnezeu prin cuvinte elevate sau printr-o înţelepciune strălucită, 2 pentru că am hotărât să nu ştiu nimic între voi decât pe Isus Cristos şi pe El răstignit. 3 Eu am venit la voi în slăbiciune, în frică şi în mare tremur, 4 iar cuvântul şi predicarea mea nu se bazau pe vorbele convingătoare ale înţelepciunii, ci pe dovada Duhului şi a puterii, 5 ca astfel credinţa voastră să nu fie întemeiată pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.”
Însă Dumnezeu nu a stat “cu mâinile-n sân” şi i-a oferit lui Pavel câteva ajutoare, lucruri care ne stau şi nouă la dispoziţie astăzi.


1. Ajutoare devotate (vs.2-5)
Într-un oraş aşa de plin de păcat şi de oameni răi, ca filozofii şi învăţători ambulanţi care îşi căutau prada în oamenii superstiţioşi şi ignoranţi, mesajul şi lucrarea lui Pavel putea fi uşor percepută greşit. Astfel Pavel avea să se distanţeze de “şmecheri” prin a-şi profesa meseria.
Prin providenţa lui Dumnezeu, Pavel întâlneşte un cuplu evreu, Aquila şi Priscila, ce aveau aceiaşi meserie ca şi el – lucrau în piele, din care se făceau şi corturile în acea vreme.

• Rabinii evrei nu primeau plată de la elevii lor, ci îşi câştigau existenţa printr-o meserie pe care o învăţau de mici copii. Deviza rabinilor era “Cine nu-şi învaţă copilul să muncească, îl învaţă să fure!” Pavel cunoştea lucrul în piele de mic copil, tocmai din acest motiv.

Cine era Aquila şi Priscila nu prea ştim... se pare că erau creştini deja când i-a întâlnit Pavel. Este posibil ca ei să fi fost membri fondatori ai Bisericii din Roma, dar fuseseră nevoiţi să plece din Roma datorită Edictului lui Claudiu (49 d.Cr.) prin care evreii au fost expulzaţi datorită disensiunilor şi dezordinii provocate de un anume „Crestus” (spune istoricul Suetoniu).

• Ce ştim despre Aquila şi Priscila este că au fost nişte slujitori foarte devotaţi, care şi-au riscat chiar vieţile pentru Pavel (Rom.16:3-4).
• l-au asistat pe Pavel în Efes (vs.18-28) unde au fost gazda unei „biserici de casă” (1 Cor.16:9)
• Sunt un exemplu de familie slujitoare pt fiecare biserică.

vs. 3-4 - Pavel împreună cu Aquila şi Priscila munceau în timpul săptămânii, dar de Sabat, Pavel era în sinagogă „purtând discuţii” (gr. „dialegomai”) cu evreii şi grecii temători de Dumnezeu.

• Pavel nu şi-a uitat scopul pt care venise în Corint – predicarea Evangheliei
• „îi convingea” (gr. „peito”) – „a îndupleca”

vs.5 – după venirea lui Sila şi Timotei, care au adus suport financiar (2 Cor.11:9), Pavel a putut să „dedice” (gr. „sunecho”), adică„presat de Duhul” lucrării de predicare a Evangheliei.

• Mărturia Evangheliei este că Isus este Mesia - este Mântuitorul Trimis!

Aplicaţii:
Pavel nu a putut face lucrarea singur şi nici noi! Avem nevoie de „ajutoare dedicate”.
Pentru eficienţa lucrării, Dumnezeu vrea să ne folosească pe toţi în lucrarea Sa (fie că suntem Aquila şi Priscila, fie că suntem credincioşii din Macedonia, sau Sila şi Timotei).

2. Opoziţie şi Roade (vs.6-8)
Oriunde Dumnezeu binecuvântează lucrarea bisericii, te poţi aştepta cu siguranţă la opoziţie, cât şi la roade! Pavel menţiona aceste lucruri în prima sa epistolă către credincioşii din Corint „... întrucât mi s-a deschis o uşă largă pentru o mare lucrare, dar sunt mulţi potrivnici.” (1 Cor. 16:9)
Opoziţia (vs.6) a venit din nou prin iudeii necredincioşi care îl goniseră din Tesalonic şi din Berea, dar aici, nu aveau să-l facă decât să rămână şi mai mult!

• Scuturarea hainelor – este un act de judecată care spune „Aţi avut ocazia, dar s-a terminat!” (ex. Neemia 5:13)
• „Sângele vostru să cadă asupra voastră” este o expresie care arată îndeplinirea misiunii de avertizare de pericol (ex. străjerului din Eze.3:17-21; 33:1-9). Pavel foloseşte mai târziu această imagine (Fapte 20:26) arătând că el şi-a îndeplinit misiunea declarării Evangheliei.

Oportunităţile (vs.7) s-au deschis tot prin oameni, ca Titus Iustus (Gaius din Rom.16:23, gazda lui Pavel) care şi-a deschis casa pt lucrarea lui Dumnezeu.
Roadele (vs.8) nu au întârziat să vină şi Dumnezeu a atins pe Crisp, conducătorul (îngrijitorul) singagii, împreună cu toată casa lui. Apoimulţi alţi corinteni care au auzit Evanghelia „au crezut şi au fost botezaţi”.

Aplicaţie: Ce vedem noi în mijlocul problemelor?
Pesimistul vede numai problemele. Optimistul vede numai oportunităţile. Credinciosul vede oportunităţile din mijlocul problemelor.
Niciodată lucrarea lui Dumnezeu nu a fost uşoară; dacă este uşoară, atunci ceva nu este în regulă! „Toţi cei ce vor să trăiască o viaţă evlavioasă în Cristos Isus (trăirea Evangheliei) vor fi persecutaţi.” (2 Tim. 3:12)
„Prosperitatea a fost binecuvantarea Vechiul Testament. Adversitatea este binecuvântarea Noului Testament!” spunea Francisc Bacon.

3. Încurajare (vs.9-17)
vs.9 - „Domnul i-a vorbit... nu te teme...” – ne întrebăm aici, de ce Domnul i-a vorbit astfel???
Fără îndoială întoarcerea lui Iustus, care stătea lângă sinagogă şi a lui Crisp conducătorul sinagogii, au condus la un mare succes pentru Evanghelie, iar iudeii şi-au intensificat ameninţările şi atacurile. Lucrul acest trebuie să fi pus o mare presiune asupra lui Pavel, care a ajuns să se teamă!
Deşi Luca nu ne dă detalii, se pare că între versetele 8 şi 9, situaţia conflictuală între Pavel şi iudei se intensificase mult – este posibil ca Pavel să se fi gândit să plece din Corint.
Astfel Dumnezeu îi vorbeşte printr-o vedenie prin cuvintele „Nu te teme!” aşa cum i-a vorbit şi lui Avraam (Gen.15:1), lui Isaac(Gen.26:24), lui Iacov (Gen.46:3), cât şi lui Daniel (10:12,19), Mariei (Luca 1:30) şi lui Petru (Luca 5:10)
Încurajarea lui Dumnezeu aici a fost prin:

• Prezenţa Lui cu el
• Promisiunea de a-l proteja

Scopul lui Dumnezeu a fost ca Pavel să continuie, să nu renunţe!
vs.11 - „prin urmare” – decizia lui Pavel a fost să asculte de planul lui Dumnezeu!

vs.12-17 – Dumnezeu îşi ţine promisiunea! El îl apără pe Pavel printr-un păgân!

• Galio – proconsulul Ahaiei (51-52 d.Cr.) - (fratele lui Seneca, tutorele lui Nero) – un om foarte deştept şi cunoscut ca fiind drept în deciziile sale.
• Planul iudeilor (de a declara creştinismul ilegal) explodează chiar în mijlocul lor, bâtându-l pe Sostene, noul lider al singagii, care poate că instigase acest plan împotriva lui Pavel.
• Interesant este faptul că acest Sostene a devenit creştin, fiind menţionat în 1 Cor. 1:1

4. Călăuzire – Voia lui Dumnezeu (vs.18-22)
După 18 luni de lucrat în Corint, Pavel a înţeles că este voia lui Dumnezeu pentru el să plece şi să se întoarcă în biserica mamă din Antiohia.
vs.18-19 – planul de întoarcere era să meargă la Efes (prin Chencrea), apoi la Ierusalim şi apoi la Antiohia Siriei, în Biserica bază.

• A luat cu el pe Aquila şi Priscila ca să-i lase în Efes.
• S-a oprit în Chencrea (era un oral port al Corintului) pt că acolo era o biserică (Rom. 16:1).
• Jurământul făcut era probabil un jurâmânt de nazireat (Num.6), se făcea voluntar şi era un jurâmânt de dedicare faţă de Dumnezeu (probabil făcut în Corint în timpul marilor încercări prin care trecuse acolo), iar potrivit Legii, trebuia încheiat la Ierusalim.Scopul acestui jurământ nu este arătat, dar probabil că a fost o ocazie pt Pavel să viziteze pe cei din Ierusalim (vs.22) şi să se întâlnească cu „oameni cheie” din Biserica din Ierusalim şi cu evreii care erau împrăştiaţi în toată lumea şi care se întorceau de sărbători acasă. Scopul lui Pavel râmânea mereu răspândirea Evangheliei!

Nu ni se spune cât a stat în Efes (vs.19), dar se pare că a fost prea scurt (vs.20) pt că iudeii l-au rugat să mai râmână la ei – însă „voia lui Dumnezeu” îl mâna să plece, promiţându-le că se va întoarce la ei, promisiune împlinită la începutul celei de-a 3a călătorii misionare ale sale (Fapte 19:1). Pentru Pavel cuvintele „dacă Dumnezeu vrea” (vs.21) nu erau doar un slogan, ci esenţa puterii sale – sursa încurajării sale de a merge înainte, de a continua şi a nu renunţa!
Pavel vorbeşte aşa de mult despre „voia lui Dumnezeu” astfel încât el se identifică prin „apostol al lui Isus Cristos, prin voia lui Dumnezeu” (1 Cor.1:1; 2 Cor.1:1; Ef. 1:1; Col.1:1; 2 Tim.1:1) şi în cel mai critic moment din viaţa şi lucrarea lui, el spune încrezător „Voia Domnului să se facă!” (Fapte 21:14).
Aplicaţie: Cunoaşterea şi împlinirea voii lui Dumnezeu este cel mai important lucru în viaţă!

Pentru a continua "urmărirea" şi pe hartă, putem folosi rcrwebsite.com/maps/paul2.htm

Studiu:Florin Enescu

Posted in: